Delicata Pauline Viardot și scriitorul Ivan Turgheniev

Ivan Turgheniev s-a născut în orașul Oriol din Rusia pe 28 octombrie 1818, fiind fiul lui Serghei Nikolaievici Turgheniev, fost colonel în Cavaleria Imperială Rusă, și al Varvararei Petrovna Lutovinova. Tatăl său a murit când copilul de-abia împlinise vârsta de 16 ani, lăsându-l pe acesta și pe fratele său, Nicolai, în grija mamei, o femeie foarte severă, care îi bătea frecvent pe băieți.

Tânărul a studiat literatura rusă și psihologia la Universitatea din Moscova și apoi la Universitatea din Sankt Petersburg. La 19 ani a făcut o călătorie în Germania, dar în timp ce se află pe vapor a izbucnit un incendiu și zvonurile că s-ar fi comportat ca un laș în acel context s-au răspândit în toată Rusia. Această întâmplare l-a marcat profund, devenind mai târziu tema povestirii sale „Foc pe mare”.

 

În perioada 1843 – 1845 Turgheniev a lucrat la Ministerul de Interne, a început să scrie și, după succesul a două poeme, a decis să se dedice literaturii și călătoriilor. În 1852 scriitorul devenise deja celebru în Rusia cu ciclul de proze scurte “Povestirile unui vânător”, dar opiniile lui i-au adus o lună de detenție în Sankt Petersburg și 18 luni de arest la domiciliu. În următorii zece ani a scris o parte din cele mai bune povestiri, nuvele și romane ale sale, printre care “Rudin”, în 1856, “Un cuib de nobili”, în 1859, “În ajun”, în 1860 și “Părinți și copii”, în 1862. Reacția ostilă stârnită de ultimul roman a contribuit însă la decizia scriitorului de a părăsi definitiv Rusia și de a se stabili în Germania.

Scriitorul o cunoscuse deja pe cântăreața de operă Paulina Garcia Viardot și va rămâne alături de ea și de soțul acesteia pentru tot restul vieții, urmând-o inclusiv în turnee și vacanțe. Frumoasa soprană se născuse la Paris, tatăl ei fiind profesor de canto, compozitor și impresar. În copilărie a călătorit cu familia la Londra și New York, iar până la vârsta de șase ani vorbea fluent spaniola, franceza, engleza și italiana, iar mai târziu a cântat arii rusești atât de bine încât a fost considerată vorbitoare nativă de rusă.

După moartea tatălui, în 1832, mama tinerei, soprana Joaquina Sitchez, i-a dat lecții de canto și a forțat-o să-și concentreze atenția asupra vocii, deși ea își dorea să devină pianistă profesionistă. În 1837, Pauline García, în vârstă de doar 16 ani, a susținut primul concert la Bruxelles, iar în 1839 și-a făcut debutul în operă jucând rolul Desdemonei în Otello, la Londra.

La vârsta de 17 ani a fost curtată de Alfred de Musset, care a cerut-o în căsătorie, dar tânăra l-a refuzat. Louis Viardot, scriitor și director al companiei Théâtre Italien, un bărbat cu douăzeci și unu de ani mai mare decât Pauline, bine situat financiar, avea să-i devină soț tinerei soprane pe 18 aprilie 1840. Cuplul a avut patru copii – băiatul, Paul, a devenit violonist de concert, una dintre fiice, Louise Héritte-Viardot, a devenit compozitoare și scriitoare, iar celelalte două fiice au fost și ele cântărețe de operă.

În 1843 s-a produs întâlnirea dintre frumoasa și delicata Pauline cu romancierul Ivan Turgheniev care s-a îndrăgostit de ea după ce a auzit-o în Bărbierul din Sevilla, în timpul unui turneu în Rusia. În 1845, bărbatul a început să o urmeze oriunde mergea, următorii 20 de ani fiind o continuă călătorie între Rusia, Franța și Germania și în cele din urmă Turgheniev s-a instalat cu familia Viardot, s-a purtat cu cei patru copii ai cuplului ca și cum ar fi fost ai săi și a adorat-o pe Pauline până când în clipa morții sale.

 

Relația lor a rămas însă un mister. Și alți bărbați celebri au curtat-o, printre ei fiind compozitorii Charles Gounod și Hector Berlioz. Tânăra a fost bună prietenă cu George Sand și cu iubitul acesteia, Frédéric Chopin. De altfel, la înmormântarea pianistului, pe 30 octombrie 1849, Pauline a fost mezzo-soprana care a interpretat Requiemul lui Mozart în Église de la Madeleine din Paris, fără ca nimeni dintre cei prezenți să știe că ea se află în spatele cortinei.

În 1863, Pauline Viardot s-a retras de pe scenă și a părăsit Franța din cauza opoziției publice a soțului ei față de împăratul Napoleon al III-lea, cuplul stabilindu-se la Baden-Baden, în Germania.

După căderea suveranului, Pauline și soțul ei au revenit în Franța însoțiți de Ivan Turgheniev, iar în perioada următoare a predat la Conservatorul din Paris și, până la moartea soțului ei, în 1883, a prezidat un salon de muzică pe Bulevardul Saint-Germain.

Turgheniev s-a mutat și el la Paris în 1871 urmându-i pe soții Viardot și a locuit în Franța până la sfârșitul vieții sale. Marele scriitor a murit pe 22 august (3 septembrie pe stil nou) 1883 la Bougival, în apropiere de Paris, în Villa Viardot pe care i-o făcuse cadou adoratei sale Pauline în 1874, trupul fiindu-i apoi transportat în Rusia și înmormântat în Cimitirul Volcov din Sankt Petersburg. Pauline Viardot a murit în 1910, la vârsta de 88 de ani și a fost înmormântată în Cimitirul Montmartre din Paris.