Imnul La Marseillaise a fost compus la Strasbourg, în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1792, după declararea războiului cu Austria, titlul inițial fiind “Chant de guerre pour l’armée du Rhin”. Pe 30 iulie 1792 melodia a fost cântată de soldații republicani din Marsilia la intrarea lor în Paris, iar pe 14 iulie 1795 a devenit oficial imnul național al Franței.
Autorul versurilor și al muzicii a fost Claude Joseph Rouget de Lisle, născut pe 10 mai 1760 în Lons-le-Saunier, fiul unui avocat. Rouget de Lisle a urmat Școala militară de geniu din Mézières, apoi a fost repartizat ca ofițer al armatei regale în diferite garnizoane, printre care și cea de la Mont-Dauphin și a avansat în cariera militară până la gradul de căpitan.
În timpul Revoluției franceze a fost mutat la garnizoana din Strasbourg, unde l-a cunoscut pe primarul orașului, Philippe-Frédéric de Dietrich. La cererea acestuia, a compus mai multe cântece patriotice, printre care și „Cântecul de război al armatei de pe Rin”, pe care l-a cântat pentru prima oară la un banchet dat de primar în onoarea voluntarilor „armatei de pe Rin”, care fuseseră mobilizați după declararea războiului cu Austria.
Pe 13 iunie 1792, Rouget de Lisle a fost transferat de la Strasbourg la fortăreața Huningue. Aici a primit vestea că a fost destituit din funcție de către Lazare Carnot, pentru că protestase împotriva arestării regelui Ludovic al XVI-lea în urma insurecției de la 10 august. Compozitorul a fost întemnițat în timpul terorii iacobine, dar a scăpat de ghilotină, iar în 1795 a fost înrolat din nou în armata revoluționară, fiind trimis la Brest, sub comanda generalului Hoche.
A demisionat din armată în 1796 și a revenit în orășelul natal, Lons-le-Saunier, unde a trăit în condiții modeste. Spre sfârșitul vieții, Rouget de Lisle ajunsese într-o situație materială precară și a fost nevoit să vândă toate proprietățile pe care le moștenise de la tatăl său. Aflând de situația lui, regele Ludovic-Filip i-a acordat o mică pensie viageră datorită căreia a reușit să se întrețină în ultimii săi ani.
Rouget de Lisle, părintele imnului Franței, a murit pe 26 iunie 1836, la vârsta de 76 de ani, la Choisy-le-Roi, unde a și fost înhumat. Pe 14 iulie 1915 rămășițele sale au fost transferate la Hôtel des Invalide, în Cavoul Guvernatorilor.
În timpul celui de-al Doilea Imperiu Francez “La Marseillaise” nu a mai fost imn național, dar a recăpătat acest statut în timpul celei de-a Treia Republici, pe 14 februarie 1879.
“Allons enfants de la Patrie,
Le jour de gloire est arrivé!
(….)
Aux armes, citoyens,
Formez vos bataillons,
Marchons! Marchons!
Qu’un sang impur
Abreuve nos sillons!”
