PARIS, 28 octombrie 1949 (Agerpres). — Avionul de construcţie americană „Constelation”, proprietatea companiei Air France, care transporta spre New-York pe cunoscutul boxeur francez Marcel Cerdan, s-a prăbuşit în cursul după amiezii de ieri, în apropiere de insulele Azore, provocându-i moartea.
Fostul campion mondial urma să întâlnească la 2 decembrie pe Jack La Motta, actualul deţinător al titlului. Înainte de decolare, Cerdan se afla într-o vervă neobișnuită privind cu mult optimism viitoarea întâlnire. Când prietenii săi i-au urat drum bun, el a declarat: „Doresc din toată inima să câştig acest titlu pierdut în condiţii atât de stupide. Niciodată n-am dorit victoria ca acum şi niciodată nu m-am supus unui antrenament atât de riguros. Pot să afirm că, deşi am atins vârsta de 33 ani şi am susţinut 110 întâlniri, sunt în cea mai buna formă“.
Marcel Cerdan a avut o carieră sportivă din cele mai strălucite. Într-adevăr, nu numai că a reuşit ceea ce puţini din compatrioţii lui au putut realiza înaintea lui pentru titlul de campion mondial, dar a depăşit aproape pe toţi adversarii care i-au fost opuşi în aşa fel încât superioritatea sa părea incontestabilă mult înainte de a-şi fi însuşit titlul mondial.
Cariera lui nu este decât un lung şir de succese, numai două înfrângeri şi două descalificări contestabile, dintre care una foarte discutabilă, în întâlnirea cu Delannoit, şi alta provenită dintr-o deplasare a umărului în partida cu Jack La Motta. Desele succese zdrobitoare obţinute prin knok out au fost realizate graţie reflexelor, supleţei şi vigoarei muşchilor săi. Popularitatea sa nu se datora numai calităţilor fizice, ci şi curajului său întărit de luptă şi de specifica sa atitudine sportivă, care îi atrăgea toate simpatiile”, scriau ziarele în octombrie 1949, la moartea prematură a celui mai mare boxer al Franței.
Născut la Sidi Bel Abbès, în Algeria franceză, pe 22 iulie 1916, Marcel Cerdan l-a cunoscut absolut întâmplător pe Lucien Rupp, care i-a fost manager aproape tot timpul carieriei sportive. Prima perioadă a afirmării lui s-a desfășurat între 4 noiembrie 1934 și 18 iunie 1939, timp în care a susţinut 54 de partide, dintre care 53 au fost victorii şi o singură înfrângere, prin descalificare pentru lovitură joasă.
Cerdan a cucerit prima oară titlul de campion al Franţei la categoria semimijlocie pe 21 februarie 1938, bătându-l pe Ryd Dry la puncte. Pe 3 iunie 1939, l-a învins pe celebrul Turiello, înscriind în palmares şi titlul de campion al Europei.
În perioada războiului, “Bombardierul marocan”, cum i se spunea, a obținut victorii uşoare. Pe 10 septembrie 1942, a cucerit pentru a doua oară titlul european la categorie semimijlocie contra spaniolului Ferrero, pe care I-a făcut knock out în prima repriză. În noiembrie 1942, Cerdan a plecat în Maroc, apoi a susținut câteva întâlniri în Oran, Alger, Casablanca şi Roma. Învingându-l pe Prouff pe 30 noiembrie 1945, a devenit campion al Franţei la categoria mijlocie, pentru ca, pe 2 februarie 1947, după o victorie fulgerătoare contra lui Leon Fouquett, să fie declarat campion european. Titlul de campion mondial l-a obținut pe 31 decembrie 1948, învingând pe deţinătorul titlului, americanul Tony Zale, prin oprirea partidei de către arbitru în repriza doua. Boxerul a pierdut însă titlul pe 15 iunie 1949, la Detroit, în faţa lui La Motta, trebuind să abandoneze din cauza unei deplasări a umărului drept.
Marcel Cerdan era căsătorit din 1943 cu Marinette Lopez şi era tatăl a trei băieți (Marcel jr., devenit și el pugilist, Renee și Paul) pe care îi iubea foarte mult, dar, în paralel, avea o relație pasională cu Edith Piaf. Cântăreața a suferit o depresie profundă după moartea tânărului campion de doar 33 de ani.
Povestea de dragoste dintre Piaf și Cerdan a fost ecranizată în 1983 de regizorul Claude Lelouch în filmul “Edith et Marcel”. O selecţie a scrisorilor de dragoste dintre Edith Piaf şi Marcel Cerdan, una dintre perechile mitice ale acelei epoci, a fost publicată de editura pariziană Cherche-Midi în 2002.
“Au trăit unul pentru altul timp de mai mulţi ani: ea îi alegea hainele, îi organiza meciurile şi îl urma peste tot în deplasările sale. Cerdan refuza contractele care îl obligau să se despartă de ea, înainte de a se muta împreună”, spunea editorul volumului. Scrisorile au fost schimbate între cei doi în ultimele şase luni ale vieţii lui Cerdan. “Nimic nu seamănă cu cuvintele a doi amanţi, care au trăit o pasiune nebună. Romanul Piaf-Cerdan nu seamănă cu o poveste de dragoste oarecare: uneori cotidiene, scrisorile lor arată în ce măsură se înlănţuiau trupurile, cuvintele şi destinele lor”, se arată în prefaţa cărții.
“Te iubesc nebuneşte, anormal, fără cea mai mică urmă de raţiune şi nu pot face nimic. Este vina ta, eşti magnific. Strânge-mă în gând în braţe, nimic nu mai contează în afară de tine şi de mine”, îi scria Piaf lui Cerdan pe 20 mai 1949.
“Există o singură Edith Piaf şi am avut şansa eu, o sărmană brută, să fiu iubit de ea”, îi răspundea Marcel Cerdan. Până la moartea ei, în septembrie 1963, Edith Piaf i-a dedicat lui Cerdan fiecare interpretare pe scenă a piesei “l’Hymne à l’amour”.
Proprietate a Musée des Amis d’Edith Piaf din Paris, această corespondenţă a fost adunată de apropiaţii celor doi. După moartea lui, în accidentul de avion din insulele Azore din octombrie 1949, fratele boxeurului, Armand, i-a oferit lui Edith Piaf scrisorile pe care aceasta i le trimisese. La rândul său, cântăreaţa, care a păstrat cu sfinţenie mesajele trimise de sportiv, i le-a încredințat secretarului ei, Marcel Tombreau, care a transmis inedita comoară sentimentală muzeului.
Surse:
Universul, 1942
Adevărul, 1949
Sportul (1946 – 1949)
Fotografia de profil: Édith et Marcel, 1983, regia Claude Lelouche, IMDb,
