Execuția familiei imperiale, crimele pentru care nimeni nu a plătit. Ultimul drum al ultimilor țari Romanov

La sfârșitul Revoluției din februarie, țarul Nicolae al II-lea a fost forțat să abdice în numele său și al țareviciului Alexei, în favoarea fratelui lui cel mic. Cum Marele Duce Mihail a refuzat să accepte tronul Rusiei și a abdicat a doua zi, cei 300 de ani de domnie ai dinastiei Romanov s-au încheiat. Pe 22 martie 1917, Nicolae și familia sa au fost puși sub arest la domiciliu de către Guvernul Provizoriu condus de Alexander Kerenski, înconjurați de gărzi și consemnați în apartamentele lor.

În august 1917, guvernul provizoriu i-a evacuat pe Romanovi la Tobolsk, motivând că astfel îi protejează de furia revoluționarilot. Aici, familia imperială a trăit în vila fostului guvernator într-un confort relativ pentru o scurtă periodă de timp. Dar după ce bolșevicii au preluat puterea în octombrie 1917, condițiile de detenție au devenit stricte și se vorbea din ce în ce mai des de trimiterea lui Nicolae în judecată.

Fostului țar i s-a interzis să poarte epoleți⁠ și santinelele mâzgăleau desene obscene pe ziduri pentru a le jigni pe fiicele sale. Pe 1 martie 1918, familiei i s-a impus un regim alimentar sărăcăcioa compus din rații militare. În aprilie Nicolae, Alexandra și fiica lor, Maria, au fost mutați la Ekaterinburg. Țareviciul Alexei, care suferea de o formă gravă de hemofilie, era prea bolnav pentru a-și însoți părinții și a rămas cu surorile sale, Olga, Tatiana și Anastasia, plecând din Tobolsk abia în mai 1918. Familia a fost închisă împreună cu cei câțiva slujitori rămași la Ekaterinburg în Casa Ipatiev, care a fost denumită “Casa cu Destinație Specială”.

Aici le era strict interzis să vorbească între ei în orice altă limbă decât rusa, nu li se permitea accesul la bagaje, care erau depozitate în curtea interioară, au fost supuși mai multor percheziții, confiscându-li-se banii pentru “bună păstrare de către trezorierul Sovietului Regional Ural”. Ferestrele din toate camerele familiei au fost încuiate și acoperite cu ziare, comandantul gărzii și subordonații săi direcți aveau acces în toate încăperile la orice oră din zi sau din noapte. Prizonierii erau obligați să sune dintr-un clopoțel cînd mergeau să folosească baia și lavoarul de pe hol. Rațiile de hrană erau în principal ceai și pâine neagră la micul dejun și ciorbă cu puțină carne la prânz.

Sovietul Regional Ural a convenit, într-o ședință din 29 iunie, ca familia Romanov să fie executată. Emisarul Filipp Goloșciokin a plecat la Moscova, la Comitetul Central, pe 3 iulie cu un mesaj prin care insista pentru execuția țarului. S-a convenit atunci ca prezidiul⁠ Sovietului Regional Ural să organizeze detaliile practice ale execuției familiei și să hotărască în ce zi va avea loc, în funcție de situația militară locală, nu înainte de a contacta Moscova pentru aprobarea finală.

Pe 13 iulie, peste drum de Casa Ipatiev, în Piața Voznesenski se organizase o demonstrație a unor soldați din Armata Roșie, socialiști revoluționari și anarhiști⁠, care cereau dizolvarea Sovietului Ekaterinburg și transferul controlul asupra orașului în mâinile lor. Rebeliunea a fost suprimată violent de un detașament de gărzi roșii în frunte cu Piotr Ermakov, care a deschis focul asupra protestatarilor. Autoritățile au exploatat incidentul, calificându-l drept rebeliune monarhistă care amenința securitatea prizonierilor din Casa Ipatiev.

Pe 16 iulie, Iakov Iurovski, comandantul Casei Ipatiev, a fost informat de Consiliul Sovietelor Uralului că execuțiile nu mai pot fi amânate. La ora 8 seara, acesta și-a trimis șoferul să aducă un camion și mai multe suluri de pânză. Intenția era să parcheze mașina cât mai aproape de intrarea în subsolul casei, cu motorul pornit, ca să mascheze zgomotele. Iurovski și Pavel Medvedev au împărțit soldaților din corpul de pază 14 pistoale și fiecăruia dintre ei i-a fost atribuită câte o victimă.

Pe la miezul nopții de 17 iulie 1918, Iakov Iurovski⁠, comandantul Casei cu Destinație Specială, a ordonat medicului Romanovilor, doctorul Eugene Botkin⁠, să trezească familia care dormea în acel moment și să le ceară tuturor să se îmbrace, sub pretextul că vor fi mutați într-o locație sigură datorită haosului iminent din Ekaterinburg.

Familia Romanov a fost dusă într-o cameră de la demisol, apoi prizonierilor li s-a spus să aștepte în acea încăpere până ce era adus camionul care urma să-i transporte.

Câteva minute mai târziu, în încăpere a fost adus plutonul de execuție al poliției secrete și Iurovski a citit cu voce tare ordinul primit de la Comitetului Executiv: “Nikolai Alexandrovici, având în vedere că rudele tale își continuă atacurile asupra Rusiei Sovietice, Comitetul Executiv Ural a hotărât să te execute.”

Nicolae, care era cu fața spre familia lui, s-a întors și a spus “Ce? Ce?”. Iurovski a repetat rapid ordinul și armele au fost ridicate. Împărăteasa Alexandra Feodorovna și marea ducesă Olga au încercat să își facă cruce⁠, dar nu au mai apucat. Iurovski a ridicat pistolul Colt către țarul Nicolae și a tras. Au tras apoi toți soldații, iar el a s-a prăbușit la pământ. Piotr Ermakov⁠, comisarul militar pentru Verh-Isetsk, care era beat, a împușcat-o mortal pe țarina Alexandra în cap și a tras apoi în Marea Ducesă Maria, care a fugit spre ușile duble, nimerind-o în coapsă. Restul asasinilor au tras haotic unii peste umerii celorlalți, până când camera era atât de plină de fum și praf că nimeni nu mai putea vedea nimic și nici nu se mai auzea vreun ordin din cauza zgomotului.

Când s-au oprit, au deschis ușile ca să se împrăștie fumul, dar au auzit gemete în interiorul camerei și și-au dat seama că toți copiii țarului erau în viață, singura rănită fiind Maria.

Cei cinci copii au fost împușcați de data aceasta direct în cap. Țareviciul a fost primul care a fost executat, a fost împușcat de două ori în cap, chiar după ureche. Ultimele care au murit au fost Tatiana, Anastasia și Maria, care aveau peste 1,3 kilograme de bijuterii cusute în haine, ceea ce le-a dat o oarecare protecție față de gloanțe. Olga a fost și ea împușcată în cap, iar Tatianei a fost executată cu un glonț tras în ceafă.

În timp ce Iurovski verifica pulsul victimelor, Ermakov umbla prin cameră și înjunghia trupurile fără viață cu baioneta. Execuția a durat aproximativ 20 de minute. Anchetele ulterioare au calculat că s-ar putea să se fi tras 70 de gloanțe, aproximativ șapte gloanțe de fiecare trăgător.

Trupurile familiei Romanov au fost încărcate într-un camion Fiat și duse în pădurea Kopteaki. Camionul s-a împotmolit într-o zonă de teren mlăștinos de lângă calea ferată Gorno-Uralsk, toate cadavrele au fost descărcate și mutate în căruțe, apoi duse la locul de înmormântare. Se făcuse dimineață când căruțașii au ajuns într-un loc numit “Patru Frați”.

Iurovski și alți cinci bărbați au întins trupurile pe iarbă și le-au dezbrăcat, au adunat hainele într-o grămadă și apoi le-au ars. După ce cadavrele au fost complet dezbrăcate, au fost aruncate într-un puț de mină și stropite cu acid sulfuric pentru a fi desfigurate, dar groapa avea mai puțin de 3 metri adâncime și cadavrele nu se scufundau în noroiul de pe fund așa cum se așteptau asasinii.

Iurovski a revenit în pădure pe la ora 10:00 în seara de 18 iulie. Cadavrele au fost din nou încărcate în camionul Fiat, care fusese între timp scos din noroi, apoi transportate lângă niște mine de cupru ceva mai adânci aflate la vest de Ekaterinburg, într-o zonă izolată și mlăștinoasă și aruncate la grămadă acolo.

Rămășițele au fost descoperite în 1991 de oficialii sovietici într-o “exhumare oficială” făcută în grabă și care a deteriorat situl, distrugând dovezi valoroase. După examinarea medico-legală, trupurile au fost înmormântate cu onoruri de stat în Capela “Sf. Ecaterina” a Catedralei Sfinții Petru și Pavel din Sankt Petersburg, unde sunt înmormântați cei mai mulți dintre monarhii ruși de la Petru cel Mare încoace. Pe 15 august 2000, Biserica Ortodoxă Rusă a anunțat canonizarea familiei pentru “smerenie, răbdare și umilință”.

Pe locul Casei Ipatiev a fost construită, între 2000 și 2003, biserica “Toți Sfinții”, iar pe 1 octombrie 2008, Curtea Supremă a Federației Ruse⁠ a hotărât că țarul Nicolae al II-lea și familia sa au fost victime ale represiunilor politice⁠.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *