Yul Brynner, cel mai grozav dintre “Cei șapte magnifici”

Yul Brynner, pe numele său real Yuliy Borisovich Briner, s-a născut pe 11 iulie 1920 în orașul Vladivostok, într-o familie de origine elvețiano-germană, rusă și mongolă, iar el a susținut mai târziu că avea și rădăcini rome, motiv pentru care, în 1977, a fost numit președinte de onoare al Uniunii Internaționale a Romilor, titlu pe care l-a deținut până la moartea sa. Părinții lui locuiau într-o casă cu patru etaje de pe strada Aleutskaia și erau foarte înstăriți, fiind proprietarii unor terenuri întinse și ai unor mine de argint din Siberia și Orientul Îndepărtat. În octombrie 1922, Armata Roșie a ocupat orașul Vladivostok, care fusese până în acel moment sub control parțial japonez, și a pus capăt tuturor libertăților economice și politice, iar în scurt timp averea familiei a fost confiscată de bolșevici. Părinții au rămas fără luxoasa lor reședință, dar li s-a permis să locuiască pentru un timp în două camere micuțe din casă.

În 1922, tatăl lui Yul, Boris Briner, a fost forțat de sovietici să renunțe la cetățenia elvețiană și toți membrii familiei au fost făcuți cu forța cetățeni sovietici. Boris, care era inginer minier, călătorea frecvent și în 1923, în timpul unui voiaj la Moscova, s-a îndrăgostit de o actriță numită Katerina Ivanovna Kornakova, fosta soție a actorului Aleksei Dikiy. Mulți ani mai târziu, aceasta l-a ajutat pe Yul Brynner oferindu-i o scrisoare de recomandare datorită căreia a fost angajat la compania de teatru a lui Mihail Cehov din America. După ce și-a părăsit familia rămasă în Vladivostok, Boris Briner (împreună cu Katerina Ivanovna Kornakova) a locuit pentru scurt timp la Moscova și în cele din urmă s-a mutat la Kharbin, în Manciuria, care la acea vreme era sub control japonez.

În 1927, Yul Brynner împreună cu mama și sora sa mai mare, Vera, au emigrat din Rusia stabilindu-se la Harbin, în China, unde copiii au urmat o școală condusă de YMCA și au studiat muzica.

În 1933, temându-se de posibilitatea izbucnirii unui război între China și Japonia, mama și-a luat copiii și s-a mutat la Paris. Aici, pe 15 iunie 1935, Yul, care avea doar paisprezece ani, a debutat la cabaretul “Hermitage”, unde a cântat în limbile rusă și romă, a avut succes și a continuat să cânte în diferite cluburi de noapte pariziene, uneori împreună cu sora sa, în timp ce era elev la un liceu din capitala Franței.

În vara anului 1936, tânărul a lucrat ca salvamar pe plaja stațiunii din Le Havre, s-a alăturat unei trupe franceze de circ, s-a antrenat ca acrobat la trapez și a lucrat în industria show-biz-ului timp de câțiva ani. A renunțat la acrobație după ce a suferit o accidentare gravă, fiind nevoit să părăsească trupa, dar, din cauza unor dureri aproape insuportabile, a început să ia calmante foarte puternice și curând a devenit dependent de medicamente. Într-o zi, în timp ce cumpăra opiu de la un dealer local, l-a întâlnit pe Jean Cocteau, cei doi s-au împrietenit, Cocteau l-a prezentat pe tânărul emigrant lui Pablo Picasso, Salvador Dalí, Marcel Marceau și Jean Marais și a luat astfel contact cu mediul boem al Parisului artistic. În 1937, Yul Brynner, care avea numai șaptesprezece ani, era dependent de droguri, iar familia a încercat să-l ajute trimițându-l pentru un an la o clinică din Lausanne, în Elveția. Tratamentul, care a inclus hipnoterapie, a avut un efect benefic și de durată, pentru că actorul nu a mai folosit droguri pentru tot restul vieții sale.

Un an mai târziu, mama sa a fost diagnosticată cu leucemie, iar tânărul a mers cu ea în China, unde femeia a beneficiat de ajutorul financiar al fostului soț, iar Yul a primit primele lecții de actorie de la cea de-a doua soție a acestuia, actrița Katerina Ivanovna Kornakova. În acea perioadă, boala mamei a progresat și necesita un tratament medical special, care era posibil doar în America, așa că tânărul a decis să o însoțească într-o lungă călătorie spre Statele Unite.

În 1940, cei doi au plecat din Kobe, Japonia, la bordul vasului Cleveland, ajungând în San Francisco, iar de aici s-au îndreptat spre New York City, unde se afla sora lui, Vera.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Yul Brynner a lucrat ca prezentator și comentator de radio pentru emisiunile în limba franceză ale Biroul de Informații de Război al SUA, transmițând programe pentru Franța ocupată de naziști. A lucrat, de asemenea, pentru Radio Vocea Americii, prezentând programe în limba rusă pentru Uniunea Sovietică și, în același timp, a studiat actoria în Connecticut, cu actorul rus Mihail Cehov. Pentru a-și completa veniturile, lucra și ca șofer de camion, iar în 1941 a evoluat ca solist și chitarist la clubul “Blue Angel” din New York. Aici a întâlnit-o și s-a îndrăgostit de Marlene Dietrich, care avea 40 de ani în acel moment.

Prima soție a tânărului emigrant a fost actrița Virginia Gilmore, cu care s-a căsătorit în 1944, iar la scurt timp a început să lucreze ca regizor la noile studiouri de televiziune CBS. În 1948 și 1949, a regizat și a apărut alături de soția sa în primele două sezoane ale serialului “Studio One”, dar și în alte emisiuni tv.

Anul următor, la îndemnul actriței Mary Martin, a dat mai multe audiții și a primit rolul regelui Mongkut din musicalul “The King and I”, care a devenit una dintre cele mai cunoscute producții ale sale. A reluat apoi rolul pentru versiunea cinematografică a spectacolului realizată în 1956, în care a jucat alături de Deborah Kerr, peliculă care a avut un succes uriaș și pentru care a obținut un premiu Oscar pentru cel mai bun actor.

Au urmat, pe rând, rolurile din “The Ten Commandments” și „Anastasia” (în care a jucat alături de Ingrid Bergman), iar Brynner a devenit una dintre cele mai solicitate vedete de la Hollywood. MGM l-a distribuit în „Frații Karamazov”, apoi în “The Journey”, în 1959, și, în același an, a apărut în “Solomon și Sheba”, în care a avut-o parteneră pe Gina Lollobrigida.

Unul dintre cele mai cunoscute filme ale actorului a fost “Cei șapte magnifici”, producție realizată în 1960 de regizorul John Sturges, în care a jucat alături de Steve McQueen, Charles Bronson, Eli Wallach, James Coburn, Horst Buchholz și Robert Vaughn.

Au urmat “Testamentul lui Orfeu”, regizat de Jean Cocteau, „Evadatul din Zahrain”, „Taras Bulba”, „Regii soarelui”, „Mercenarul de la miezul nopții”, „Cei trei soldați ai aventurii”, „Întoarcerea celor șapte magnifici”, „Bătălia de pe Neretva, „Lumina de la capătul lumii”, „Romanul unui hoț de cai”, „Lumea roboților”, „Zbor de noapte spre Moscova”, multe dintre filme fiind distribuite și în cinematografele din România în anii ’60 – ’70.

Viața personală a actorului a fost la fel de plină de evenimente ca și cariera sa artistică. Împreună cu prima sa soție, actrița Virginia Gilmore, a avut un copil, pe Yul “Rock” Brynner, numit astfel în onoarea boxerului Rocky Graziano. Rock este astăzi profesor universitar de istorie și romancier de succes, iar în 2006 a scris o carte despre istoria familiei tatălui său intitulată „Empire and Odyssey: The Brynners in Far East Russia and Beyond”.

Cuplul a divorțat în 1960, dar în toată această perioadă actorul și-a continuat lunga aventură cu actrița Marlene Dietrich, care era cu 19 ani mai vârstnică decât el.

În 1959, Brynner a mai avut o fiică, Lark Brynner, din relația cu mai tânăra Frankie Tilden, care avea 20 de ani la acel moment și pe care a susținut-o financiar tot restul vieții.

Cea de-a doua soție a actorului, din 1960 până în 1967, a fost Doris Kleiner, un fotomodel chilian cu care s-a căsătorit pe platourile de filmare în timpul producției filmului “Cei șapte magnifici”. Cuplul a avut un copil, Victoria Brynner, a cărei nașă a fost Audrey Hepburn.

Cea de-a treia sa soție, cu care a fost căsătorit timp de zece ani, a fost socialista franceză Jacqueline Simone Thion de la Chaume, cei doi adoptând doi copii vietnamezi: Mia și Melody. Pe 4 aprilie 1983, la vârsta de 62 de ani, Yul Brynner s-a căsătorit cu cea de-a patra și ultima sa soție, Kathy Lee, o balerină malaeziană în vârstă de 26 de ani.

În septembrie 1983, actorul s-a plâns de dureri în gât, vocea sa s-a deteriorat rapid, iar medicii au constatat că avea un nodul pe corzile vocale. În scurt timp, după câteva investigații medicale mai amănunțite, a fost anunțat că suferă, de fapt, de un cancer pulmonar inoperabil.

Actorul a început tratamentul oncologic, dar strădaniile medicilor s-au dovedit zadarnice. Yul Brynner, primul dintre “Cei șapte magnifici”, a murit pe 10 octombrie 1985 la Spitalul din New York, la vârsta de 65 de ani, a fost incinerat, iar cenușa sa a fost înmormântată în curtea mănăstirii ortodoxe Saint-Michel-de-Bois-Aubry, în Franța.

Sursa:

Rock Brynner, Yul: The Man Who Would Be King, 1991