“Cu firea lui de artist, G. Călinescu ştia să creeze atmosfera de sărbătoare şi de chietudine care te cuprindea încă înainte de a pătrunde în căsuţele luminate feeric din fundul grădinii sale. Acolo, de sărbătorile Crăciunului, reunea câţiva prieteni şi cunoscuţi care se lăsau răpiţi, pentru câteva clipe, din cenuşiul cotidian, şi se afundau într-o angelică beatitudine (ceva din atmosfera baletului „Cassenoisette“, de Ceaikovski).
În biroul minuscul, invitaţii îşi găseau loc în fotoliile afunde, în aşteptarea reprezentaţiei de gală organizată de amfitrion, autor şi în acelaşi timp regizor al spectacolului, care cuprindea şi o parte muzicală, compusă tot de Călinescu. Domnea o atmosferă înfrigurată de culise, în celelalte două odăi, în care actorii, recrutaţi dintre cercetătorii de la Institutul de teorie literară al Academiei condus de Călinescu, pregăteau spectacolul.
Piesele care se reprezentau, două sau trei la număr — scrise ad-hoc de Călinescu — erau perfect adecvate momentului şi jucate cu pasiune şi inteligenţă de aceşti artişti-amatori.
Conferințele publice ale lui G. Călinescu erau urmărite cu pasiune de tineret. Sălile erau întotdeauna arhipline, şi, uneori, sub presiunea mulţimii, geamurile uşilor de acces erau pulverizate. Maestrul se simţea bine în mijlocul acestui tineret entuziast care îi sorbea cuvintele şi reacţiona la orice vorbă de spirit sau la cea mai mică aluzie ironică a conferenţiarului.
Conferinţa era rostită, în anumite momente, pe un ton solemn, iar glasul oratorului era orchestrat uneori pe mai multe registre, ceea ce contribuia la caracterul neobişnuit al manifestaţiei. Din vârful amfiteatrului de la ultimul etaj al clădirii Universităţii priveam în jos, la spaţiul dintre catedră şi primele bănci; micşorat de distanţă, Călinescu apărea înconjurat de o masă de auditori, căutând cu privirea speriată o portiţă de scăpare…”
*** Al. Rosetti, România literară, iunie 1974
George Călinescu s-a născut pe 19 iunie 1899 la București și a încetat din viață pe 12 martie 1965, la sanatoriul de la Otopeni.
Pingback: George Călinescu despre Vasile Pârvan: Avea o minte normală într-un suflet eroic - Dosare Secrete / September 28, 2023
/