“Folies-Bergère, 1888… Pe celebra scenă pariziană, un număr nou în programul de music-hall: Eugenia Petrescu din Romănia, minunea secolului al XIX-lea, dansatoare în mâini. Publicul, blazat de atâtea «minuni» care s-au dovedit vorbe goale, așteaptă cu scepticism desfășurarea numărului. Decorul e foarte simplu: câteva scaune ornate cu ciucuri, un piedestal cu o mică sferă pe el, o scară mobilă dublă, toate așezate în prim plan. Sigură pe sine, își face apariția o fermecătoare copilă blondă de 14 ani, cu aspect fragil, care surâde candid publicului. Și minunea se produce.
Timp de 30 de minute, își execută numărul de gimnastică acrobatică exclusiv în mâini, fără o secundă de repaus pe picioare. Cu o ușurință uimitoare, fără nici un efort aparent, Eugenia Petrescu urcă și coboară treptele scării, apoi tot în mâini sare ca o pasăre de pe speteaza unui scaun pe cealaltă, la o distantă de 1 metru și jumătate. S-ar putea crede că mâinile ei au aripi, atât de ușoare și aeriene îi sunt mișcările. Numărul continuă. Servindu-se de mâini, așa cum muritorii obișnuiți se servesc de picioare, ea se cațără pe piedestal, apucă o sferă metalică cu o singură mână și, sprijinindu-se pe ea, se învârtește de câteva ori, imprimând întregului trup avântat în aer poziții pe cât de variate, pe atât de grațioase. Iar drept salut final, oferă publicului o suită de 40 de salturi mortale, executate cu asemenea viteză încât mâinile nu mai pot fi distinse de picioare și trupul Eugeniei pare o stea cu mai multe brațe ce se învârtește în jurul axei sale.
După ce publicul de la Folies-Bergere și-a regăsit respirația, aplauzele și ovațiile au răsplătit acest număr de gimnastică de o dificultate de necrezut. Copila a devenit celebră peste noapte…”
Născută la București în anul 1874, Eugenia era fiica profesorului de gimnastică Simion Petrescu (dascăl la Liceul Matei Basarab) și a Ceciliei Petrescu, sportivă cunoscută în epocă. Soții Petrescu aveau o trupă de gimnastică și teatru, care dădea reprezentații în grădinile de vară „Raşca”, „Piramidele americane“ şi „Concordia“ cu spectacolul „Gimnastica şi teatrul” sau cu scurte comedii românești sau franțuzești, alternate cu numere acrobatice. Trupa întreprindea turnee și prin Europa, iar micuța Eugenia își urma pretutindeni părinții.
La vârsta de 5 ani, observându-i suplețea și aptitudinile, profesorul Petrescu a început să o antreneze, zi de zi, cu răbdare și pricepere pedagogică. Eugenia lua în paralel o serie de lecții cu profesorul Moceanu, părintele gimnasticii românești și autorul primului manual de gimnastică în limba română. După ce timp de 8 ani a exersat zilnic câte 8 ore, a reușit să susțină un program de gimnastică acrobatică în mâini timp de o jumătate de oră, fără întrerupere.
Debutul triumfal de la Folies-Bergère nu putea să treacă neobservat. O adevărată avalanșă de angajamente s-a dezlănțuit pentru cele mai mari scene de music-hall din țările europene și din America. La Paris, Roma, Londra, Bruxelles, Madrid, Berlin, Viena, Sankt Petersburg, Stockholm, apoi în S.U.A. — la New York, Philadelphia, Baltimore, Boston, și în Canada, Eugenia Petrescu a reprezentat cu strălucire gimnastica românească.
Adolescenta a primit 16 medalii de aur și a fost supranumită «Fermecătoarea manipedă», «Minunea secolului al XIX-lea», «Unică în lume», «Enigma doctorilor»…
— Nu vă obosește, miss Petrescu, să stați atâta vreme în mâini? a întrebat-o un ziarist englez.
— Nu mai mult decât dacă aș executa exercițiile pe picioare.
— E într-adevăr remarcabil. Eu, dacă aș sta câteva minute cu capul în jos, m-aș face îngeraș…
Replicându-i în felul ei, Eugenia a urcat în mâini, în fața ziaristului uluit, cele cinci etaje ale hotelului în care locuia. Performanțele fizice și neobișnuita ei forță musculară au stârnit interesul corpului medical din toate țările prin care a trecut. Faimosul anatomist german Virchow a ținut-o trei luni sub observație și a scris o carte despre ea, susținând că e o confirmare a teoriei lui Darwin că omul, azi simplu biped, a fost cândva… patruman și patruped. Alții pretindeau că s-ar fi născut cu un centru de gravitație inversat. Dar publicului nu-i păsa de toate aceste speculații. El o aplauda pentru arta ei unică, pentru apariția elegantă pe scenă, purtându-și părul blond prins într-o diademă subțire de aur, îmbrăcată într-un costum sobru, fără nimic din vestimentația ostentativă a acrobatelor de circ.
După cum remarca presa vremii, ea a fost prima gimnastă care a executat exerciții de dislocare fără a stârni repulsia asistenței. Mișcările ei aveau atâta clasă, încât impresia de armonie era totală. La 25 de ani, în plină glorie și desăvârșită formă profesională, Eugenia Petrescu a renunțat brusc la fantastica ei carieră. Părinții, care o însoțiseră pretutindeni în turnee, îmbătrâniseră. S-au reîntors toți trei în țară și s-au stabilit la Techirghiol.
După scurt timp s-a căsătorit cu un tânăr dobrogean și a devenit mamă, având forța să nu se afunde în regrete după renunțarea la succesul scenei. A murit la doar 50 de ani și numai câteva rânduri într-un ziar constănțean i-au marcat dispariția.
