George Eliot, pe numele său real Mary Anne Evans, s-a născut pe 22 noiembrie 1819 la Nuneaton, în Anglia, fiind al treilea copil al lui Robert și al Christianei Evans. Copila era deosebit de inteligentă și a primit acces neîngrădit la biblioteca din Arbury Hall. Vizitele ei frecvente la moșia South Farm i-au permis să observe discrepanțele dintre viața țăranilor săraci și cea a moșierilor pentru care lucra tatăl său, iar aceste aspecte vor apărea desori în viitoarele sale romane.
Mai târziu Mary Anne a primit burse la școlile din Attleborough, Nuneaton și Coventry, dar în 1836, după ce mama ei a murit, s-a întors acasă pentru a se ocupa de frații mai mici. S-a mutat apoi cu familia la Foleshill, nu departe de Coventry, unde i-a cunoscut pe Charles și Cara Bray, o familie care se îmbogățise fabricând panglici și apoi se ocupase de fondarea unor școli și de alte cauze filantropice. Prin intermediul acestora, Mary Anne a fost prezentată unor teologi liberali precum David Strauss și Ludwig Feuerbach, care au făcut-o să-și pună întrebări despre sensul credinței. În acel moment, tatăl său, care era deosebit de evlavios, a amenințat-o că o va alunga de acasă, dar acest lucru nu s-a întâmplat. La cinci zile după moartea lui, în 1849, Mary Ann a plecat într-o călătorie în Elveția împreună cu familia Bray, a decis să locuiască singură la Geneva și în această perioadă a citit mult și și-a petrecut timpul plimbându-se prin împrejurimi.
În 1850, tânăra s-a întors în Anglia, dar s-a mutat la Londra pentru a deveni, așa cum își propusese, scriitoare, și în acest moment și-a ales pseudonimul Marian Evans. A locuit în casa lui John Chapman, un publicist radical care cumpărase recent ziarul de stânga “The Westminster Review” și un an mai târziu a devenit mâna dreaptă a bărbatului.
Pentru că femeile scriitoare, mai ales cele foarte tinere și necăsătorite, erau considerate nepotrivite pentru societatea literară preponderant masculină din Londra, poziția ei a fost considerată scandaloasă. Tânăra era sensibilă, bolnăvicioasă, depresivă și s-a îndrăgostit de doi bărbați care nu i-au împărtășit sentimentele. Primul dintre ei a fost chiar patronul, John Chapman, iar celălalt a fost filozoful și antropologul Herbert Spencer.
În 1851, tânăra l-a întâlnit pe filozoful și criticul literar George Henry Lewes, iar trei ani mai târziu cei doi au decis să locuiască împreună, deși bărbatul era căsătorit cu Agnes Jervis. Cuplul avea trei copii, dar Agnes a fost de acord să aibă o căsătorie deschisă, și, la rândul ei, a mai avut alți copii de la câțiva bărbați. George Henry Lewes a fost trecut în certificatul de naștere ca tată al unuia dintre acești copii ilegitimi, și, pentru că știa că nou-născutul nu este al lui, a fost considerat complice la adulter și nu a mai putut să divorțeze de Agnes.
În iulie 1854, Mary Ann și iubitul ei au plecat împreună la Weimar și la Berlin, călătorie pe care au considerat-o o adevărată lună de miere. De altfel, ea s-a recomandat Marian Evans Lewes și i-a vorbit lui Lewis ca unui soț.
Relația lor deschisă a fost considerată scandaloasă în rigida societate victoriană, iar la întoarcerea în Anglia, cei doi au fost evitați de vechii prieteni.
Mary Ann a continuat să scrie articole pentru “Westminster Review” și a hotărât să devină romancieră, alegându-și un alt pseudonim, George Eliot.
În 1858, a publicat în “Blackwood’s Magazine”, Amos Barton, primul fragment din „Scene din viața unui cleric”, iar un an mai târziu a apărut primul ei roman, “Adam Bede”, care a avut imediat succes.
Mult mai târziu a recunoscut că ea este autoarea cărții și de-abia în 1877 cuplul a fost reprimit în societatea londoneză, după ce Mary Ann i-a fost prezentată Prințesei Louise, fiica reginei Victoria, care era o cititoare pasionată a romanelor semnate George Eliot.
După succesul cu Adam Bede, în următorii cincisprezece ani George Eliot a continuat să publice romane extrem de bine primite de public, printre care „Moara de pe Floss”, “Silas Marner”, “Romola” și mult mai cunoscutul “Middlemarch”.
Ultimul ei roman, “Daniel Deronda”, a apărut în 1876, la scurt timp după ce cuplul s-a mutat la Witley, Surrey. Starea de sănătate a lui Lewes s-a înrăutățit în această periodă și filozoful a murit după doi ani, pe 30 noiembrie 1878. În următorii ani, George Eliot a editat ultima lucrare a iubitului ei, „Life and Mind”, și a avut o relație cu John Walter Cross, un tânăr bancher american.
Pe 16 mai 1880, George Eliot a devenit din nou subiect de scandal, pentru că s-a căsătorit, la vârsta de 61 de ani, cu bărbatul cu douăzeci de ani mai tânăr decât ea și și-a schimbat din nou numele, de această dată în Mary Anne Cross. Tânărul bancher era însă un o persoană dificilă și instabilă. În timpul lunii de miere, a căzut sau a sărit de la balconul hotelului aflat pe Canal Grande, în Veneția, a supraviețuit, dar cuplul s-a întors foarte repede în Anglia.
Cei doi s-au mutat într-o casă nouă în Chelsea, însă curând George Eliot s-a îmbolnăvit de o infecție a gâtului. În ultimii doi ani suferise de insuficiență renală, iar infecția acută i-a activat alte probleme grave de sănătate.
George Eliot a murit pe 22 decembrie 1880, în vârstă de 61 de ani, fiind înmormântată la celebrul Highgate Cemetery din Londra, în zona rezervată sectanților și ateilor, alături de primul ei iubit, George Henry Lewes.
Puteți citi și:
