Gloria Swanson s-a născut pe 27 martie 1899 la Chicago și a fost, în anii ’20, una dintre celebrităţile star-system-ului american. Lansa cu succes egal şi comedii, şi melodrame imaginate în studiourile hollywoodiene, dar a străbătut oceanul ca să turneze, în decoruri reale, în Franța, “Madame Sans-Gene” (1925). A fost propusă pentru premiul Oscar (pentru “Sadie Thompson”, 1928), s-a adaptat, fără dificultăţi, rigorilor impuse de tehnica sonorului şi, totuşi, în 1934, şi-a anunţat retragerea din cinematografie.
Fiică a unui ofiţer din armata americană, a debutat ca figurantă în spectacolele de operetă ale timpului și, în același timp, făcea şi figuraţie în studiourile Essanay din Chicago, pe vremea primelor încercări cinematografice. Mai târziu a fost angajată de studioul Mack Sennett, unde a făcut, de asemenea, figuraţie în diverse comedii. Primul rol i-a fost încredinţat doar pentru că era o excelentă înotătoare. Mult timp s-a crezut că Gloria Swanson excelează numai sub influenţa regizorului Cecil de Mille. Obosită de comediile lui Mack Sennett, de pulpe goale şi de costume de bal, actrița a fost încântată să joace un rol în «L’Admirable Crichton», alături de Thomas Meighan, dar primul lucru pe care i l-a cerut regizorul a fost să se dezbrace şi să se arunce în apă. Filmul a avut în America un succes atât de răsunător, încât scriitoarea britanică Elinor Glyn i-a oferit actriței un scenariu special. Nu mai puţin influenţată a fost de Peggy Hamilton, pe care o întâlnise la Hollywood, şi care a învăţat-o să se îmbrace cu costume extravagante, fanteziste, uneori lipsite de gust, dar aproape întotdeauna de efect pe ecran.
În acea epocă au apărut filmele “Beyond the Rocks”, “Colivia de Aur” şi “The Impossible Mrs Reflows”. Presa americană i-a urmărit cu mult interes viața personală. Primul soţ al Gloriei Swanson a fost actorul Wallace Beery, cu care s-a căsătorit în 1916, la vârsta de 17 ani, dar de care a divorțat doi ani mai târziu. A urmat un domn numit Herbert R. Somborn și cei doi au avut o fetiță, cunoscută sub numele Gloria II, pentru că mama ei nu a fost de acord ca fotografia să-i fie publicată în ziare. Actrița și-a crescut fiica departe de mediul actorilor și al regizorilor de la Hollywood, care după părerea ei, reprezenta cea mai depravată și venală categorie socială.
Între timp, Gloria ajunsese una din cele mai celebre şi bogate stele ale ecranului american. După despărțirea de Somborn, au urmat încă patru mariaje, cu marchizul Henri de la Falaise du Coudray, Michael Farmer, William Davey și William Dufty, toate (cu excepția ultimei căsătorii), încheiate cu divorțuri, și încă doi copii, Joseph şi Michelle.
Din cauza unei boli foarte grave, actrița a fost supusă unei operaţii extrem de riscante, dar presa tabloidă nu a înțeles că trebuie să-i respecte dreptul la propria imagine și s-a străduit să obțină toate amănuntele despre boală şi intervenția chirurgicală și, pentru că nu le primea, nu s-a jenat să inventeze și să publice fel de fel de fantasmagorii.
După această experiență, Gloria Swanson a suferit o transformare majoră. A părăsit definitiv California și s-a stabilit în Est, cumpărându-și lângă New-York, la Croton-pe-Hudson, o vilă confortabilă cu 12 camere, înconjurată de un parc uriaș. În anii ’30 a jucat în “Indiscreet” și “Tonight or Never” (1931), “Perfect Understanding” (1933), “Music in the Air” (1934) și “Father Takes a Wife” (1941).
După nouă ani petrecuți departe de Hollywood, actrița a reapărut în “Bulevardul crepusculului” (1950), jucând rolul unei bătrâne vedete, claustrată printre amintirile succeselor din epoca Marelui Mut, deşi — după cum mărturisea — „nu trăia în trecut şi nu avea nici o dorinţă să-l retrăiască”.
Gloria a mai făcut o demonstraţie după un alt lung interval de tăcere, în 1974, în “Aeroport ’75”, când a interpretat, de asemenea, rolul unei actriţe, de această dată în plină glorie, iar personajul purta chiar numele Gloria Swanson. Biografia ei, bogată şi surprinzătoare, s-a prelungit pe peliculă, după cum existenţa ei a fost modelată de puterea de renaştere a miturilor ecranului, de fascinaţia exercitată nu numai asupra publicului, ci şi asupra creatorilor înşişi.
În 1930, publicația “Oglinda lumii” o prezenta pe vedeta de la Hollywood publicului românesc:
“Gloria Swanson locuiește într-o casă de 16 încăperi în cartierul cel mai „şic” din Beverley Hills lângă Hollywood. Are trei automobile superbe şi şi-a cumpărat de curând şi un Ford nou, pe care-l conduce singură. Are zece servitori și două câini de rasă.
La începutul carierei ei, când turna cu câinele Teddy în comediile lui Jack Sennett, câştiga 35 de dolari pe săptămână şi locuia în curtea unui «bungalow» din Hollywood.
Dispune de un număr atât de mare de rochi şi pălării, că habar n-are de numărul lor, nici măcar aproximativ. Are 250 de perechi de pantofi, şi asta n-o ştie decât pentru că poartă numărul 35. Iată cum într-o zi când turna într-unul din filmele ei o scenă care se petrecea într-un magazin de încălțăminte, recuziterii nu-i putură procura destui pantofi cu un număr atât de mic. Atunci Gloria îşi trimise şofeurul acasă, să-i aducă pe ai ei, și când se întoarse omul, recuziterii îi numărară… Cea mai surprinsă din toate persoanele de fată fu Gloria când află cifra exactă!
Nici când era săracă, Gloria nu se îmbrăca decât în mătase. Avea chiar obiceiul să poarte lungi tunici de mătase care îi ajungeau până la pulpe, spre a nu simţi pe picioare mângâierea unei stofe mai aspre. Camarazii ei de cabină îşi băteau joc de această manie, care îi dădea un aspect cu adevărat grotesc.
Cele mai multe din toaletele ei sunt desenate şi confecţionate la Paris. Gloria plăteşte mii de franci pentru creaţiunile marilor croitori. Dar când primeşte rochiile, le modifică cu desăvârşire: creatorul lor n-ar mai putea recunoaşte într-însele decât stofa… Gloria nu poartă niciodată o rochie de seară mai mult de două ori, şi asta numai în două oraşe diferite.
Precum se vede, chestiunea vestimentară e un factor foarte important în viata Gloriei Swanson. În schimb, marea artistă nu dă nicio atenţie alimentării. Mănâncă aproximativ tot ce i se prezintă, dar foarte puţin din toate.
Are doi bucătari: unul acasă şi unul în apartamentul ei din studio. Orice ar găti acești doi bucătari, Gloria Swanson mănâncă. Când turnează noaptea, aduce în decor coșulețul cu mâncarea luată de acasă. Nu bea nici apă, nici cafea nefiartă bine. Se teme groaznic să nu cumva să se îmbolnăvească.
Pe vremea când era măritată cu Wallace Beery, trăiau într-un modest bungalow sărăcăcios. Acum are o secretară specială, care nu se ocupă decât de interiorul ei.
Adoră băile de soare şi-i place la nebunie să danseze. Îi plac şi seratele, dar nu cele cu invitaţi numeroşi. Niciodată până în timpul din urmă n-a dat recepţii exclusiv feminine. Preferă societatea bărbaţilor aceleia a femeilor. Numărul cel mai mare de invitaţi la dânsa este însă de zece. La seratele la care invită şi femei, şi bărbaţi, e o gazdă desăvârşită. Dar de curând, dând o recepţie exclusiv feminină, a fost teribil de încurcată, neştiind cum să-şi distreze invitatele…
Întregul ei interes în viaţă se concentrează asupra activităţii artistice, asupra propriei ei persoane şi asupra copiilor ei. Pe aceştia din urmă îi trimite la şcoală, pentru că vrea să-i vadă ducând o viaţă copilărească normală.
*
Munceşte cu o intensitate sălbatică. În timp ce turnează un film, nu doarme niciodată în medie mai mult de şase ore pe zi. Se scoală la 7 dimineaţa şi este la studio, în decor, gata grimată, la ora 9.
În fiecare zi ia o lecţie de canto de o oră şi nu renunţă niciodată la ea; ar renunţa mai degrabă la dejun. Nu ştie să cânte nici la pian şi nici la alte instrumente. În cabină are un aparat de radio combinat cu patefon, dar Gloria nu se foloseşte decât de patefon.
Când era mică, stătea adesea vreme îndelungată la oglindă şi plângea că are dinţi atât de mari. Când vorbea sau râdea, îşi acoperea gura. Pielea îi e măslinie, şi are ochi albaştri. E cu mult mai măruntă în realitate decât o arată ecranul, şi poartă tocuri înalte şi rochii lungi, pentru că doreşte să pară înaltă. Cu toate acestea, nu e decât cu 6 centimetri mai înaltă decât Mary Pickford, care e foarte mărunțică. Are părul castaniu închis, din care soarele scoate reflexe aurii.
Are credința că ar fi putut deveni o sculptoriță mare și a făcut un bust al fiicei ei. Un sculptor reputat a felicitat-o pentru această lucrare, și Gloria declară uneori:
— Când voi avea timp, mă voi consacra numai sculpturii.
Îi place să călătorească și, când pleacă la drum, are totdeauna cu ea o suită impresionantă.
E foarte darnică, chiar atunci când nu e în fonduri. Pe vremea când câştiga 150 de dolari pe săptămână, s-a angajat să plătească 165 de dolari pe săptămână pentru o cumpărătură în rate. O sporire de salariu i-a permis să iasă din această încurcătură…
Tot așa, a împrumutat de la cineva suma necesară spre a avea un vagon special la întoarcerea ei din New- York la Los Angeles; după aceea a restituit suma împrumutată…
După tată, Gloria e de origine suedeză și poloneză; după mama, e franco-germană. Vorbeşte bine franţuzeşte şi învaţă italieneşte. E generoasă şi nu uită vechile prietenii.
*
Gloria detestă îngrămădirile de popor. Îi e o frică teribilă de ele, ca şi lui Charlie Chaplin. Într-o zi, la o premieră new-yorkeză a unuia din filmele ei, a fost silită să urmeze pe jos calul unui agent de poliţie, spre a scăpa de mulţime. La Londra a trebuit într-o zi să se folosească de labirintul unor pivniţe infecte, tot aşa, spre a nu da ochi cu mulţimea care se îngrămădise la poarta hotelului în care şedea…
Cu greu se supără, dar foarte uşor râde. Odată, deschizând o uşă, îşi găsi servitoarea cea nouă cu ochiul lipit de gaura cheii. Gloria găsi acest lucru extrem de comic şi râse cu poftă. După câtva timp însă, servitoarea cea nouă trebui să-și caute alt stăpân.
*
Cea mai mare pasiune a vieţii Gloriei sunt propriile ei progrese. Au trecut ani de când spunea unei prietene:
— A trebuit să trec printr-o lungă şi grea ucenicie. M-am săturat şi aş vrea să fiu şi eu „cineva”. Ei bine, m-am hotărât ca atunci când voi fi stea, să fiu stea de prima mână. Toată lumea, de la portarul studio-ului şi până la cel mai temut director, să fie convinsă despre aceasta.
Şi… s-au convins”.
*** Oglinda Lumii, 1930
În 1972, ajunsă la vârsta de 73 de ani, Gloria Swanson spunea: „Se spune că nu am vârstă. Adevărul e că nu mă preocupă vârsta. Reţeta mea împotriva îmbătrânirii e că nu mă gândesc niciodată la acest lucru şi că mă interesez în continuare de toate celelalte probleme!”
Actrița a încetat din viață pe 4 aprilie 1983, la vârsta de 84 de ani, într-un spital din New York și, conform dorinței ei, a fost incinerată, iar cenușa a fost depusă la o biserica de pe Fifth Avenue, la ceremonie fiind de față doar câțiva membri ai familiei.
Puteți citi și:
Tala Birell, frumusețea de la Hollywood născută la București
