Eileen Evelyn Greer Garson s-a născut pe 29 septembrie 1904 în Manor Park, Essex, și a fost singura fiică a Ninei și a lui George Garson. Viitoarea actriță a studiat literatura la King’s College în Londra și, ulterior, la Universitatea Grenoble din Franța, intenționând să devină profesoară. După absolvirea facultății, a început să lucreze într-o companie de publicitate, dar șansa a făcut să fie invitată să dea o probă la Teatrul din Birmingham. Tânăra a devenit relativ cunoscută în Anglia, iar câțiva ani mai târziu a fost descoperită de producătorul Louis B. Mayer, cofondatorul studiourilor Metro-Goldwyn-Mayer, care i-a oferit un contract la Hollywood.
“Când Greer Garson a devenit partenera lui Robert Donat în „Good bye, Mr. Chips” (film pentru care a obținut prima nominalizare la Oscar pentru cea mai bună actriță), nu bănuia nici pe departe norocul ei. Era un rol mic, într-un film cu posibilități în aparență limitate. Dar lucrurile au ieșit cu totul altfel și Greer Garson este uluită de faptul că a fost proclamată noua „speranță strălucită” a Hollywood-ului. Într-adevăr este o „speranță strălucită” și, poate, mai mult decât atât. Deși a turnat un singur film, curierul ei este extrem de proeminent, ceea ce înseamnă că succesul nu e departe…
În momentul de față turnează un rol de mare însemnătate, în „Susan and God”. Vă rog să nu credeți că Miss Garson este o fată strălucitoare, tip Hedy Lamarr. Și e mândră de acest lucru. A venit de mulți ani în America. După un mare succes obținut pe o scenă londoneză, Metro Goldwyn îi oferi numaidecât un contract, dar timp de câțiva ani o ținu în umbră la Hollywood, necunoscută și neapreciată decât de câțiva producători.
Metro nu putea lua o hotărâre în privința ei. Actrița se afla într-o stare de tensiune nervoasă. Slăbi. Apoi căzu la pat și timp de câteva săptămâni fu prizoniera spitalului. Diagnosticul unui doctor spunea: „tulburări la șira spinării“. I se recomandă operația, după care trebuia să rămână nemișcată timp de zece luni. Greer nu spuse nimănui nimic despre aceasta și hotărî să se mai gândească o săptămână.
În cursul acestei săptămâni, fu chemată la studio, unde i se comunică să se reîntoarcă la Londra pentru a turna în producția engleză a lui Metro, „Mr. Chips”: „Munca s-a dovedit a fi cel mai bun leac, spune Greer, în mai puțin de o lună de zile eram sănătoasă și fericită…”
Dar în tot timpul filmărilor încercase un simțământ de teamă. Ar fi stat ore întregi alături de Mr. Donat, ca să discute asupra producției. Și după o bucată de vreme, ajunse să creadă ca Donat, care socotea că filmul va fi bun, dar că numai puțini spectatori vor avea aceeași părere: „Începusem să văd cu ochii lui, mi-a spus Miss Garson, împărțeam sentimentul că lucram la o frumoasă operă de artă“.
În ziua în care am vizitat-o în locuința ei de pe Beverly Hills, o gazetă anunța că Greer Garson fusese aleasă cea mai bună actriță a lumii, alegere bazată pe opiniile tuturor criticilor din Hollywood. I-am spus-o. S-a înroșit. Simpatica ei mamă, care ședea pe scaun cu o pisică siameză în brațe, interveni: „Când, acum cincisprezece zile s-a publicat lista „candidatelor”, ne spune doamna Garson, Greer a luat ziarul și a parcurs paragraful artistelor de mâna a doua propuse spre premiere. Numele ei nu figura. Greer nu se miră. N-a crezut niciodată în sinceritatea aclamațiilor prietenilor. Nici nu s-a gândit să citească paragraful actrițelor principale. Acum vă puteți explica surprinderea ei“.
Încă din ziua în care s-a născut (29 septembrie, în Down, partea de nord a Irlandei), Greer Garson a manifestat o vădită înclinație spre teatru. Dar cu timpul năravul fu pus sub control. Înainte de a împlini un an, tatăl ei, George Garson, muri. Ea se mută la Essex cu mama ei, care voia s-o îndrepte pe drumul unei cariere profesionale. Greer Garson deveni actriță fiindcă aceasta îi era vocația. Totul era împotriva unei cariere teatrale, nu avea nici parale, nici influență. La liceu și la Universitate se afirmă drept o elevă excelentă. Rudele ei fură de părere să se facă profesoară, dar Greer preferă să lucreze la o agenție de publicitate din Londra.
Grație unui noroc nesperat, avu prilejul să facă o probă la teatrul Birmingham, prin care pătrunse mai apoi în cariera teatrală… „Am izbutit să mă afirm numai grație unor eforturi supraomenești, afirmă Miss Garson. Am interpretat multe roluri, atât în teatrul Birmingham, cât și în turnee. După aceasta, am trecut iar printr-o perioadă neagră, de mizerie. Într-o bună zi însă, am fost remarcată într-un restaurant de autorul lui „Golden Arrow”. Am obținut rolul principal”.
Piesa a fost un eșec, dar noua actriță londoneză a câștigat multe simpatii. După aceasta a interpretat o sumedenie de piese de succes… Carierei ei londoneză i-a pus capăt Metro, care a adus-o în America. Un an de șomaj, cu luni de boală, are efectele lui evidente. Răpune agresivitatea, dă răbdare infinită. El a adăugat fațete noi acestei personalități. Câteva din aceste fațete le-ați văzut cu o limpezime uluitoare pe ecran, strălucirea pătrunzătoare a ochilor ei verzi, strania însuflețire a gurii ei”, scria revista Cinema din 1939 despre viitoarea stea a cinematografiei.
Un an mai târziu, regizorul Robert Z. Leonard a distribuit-o în rolul lui Elizabeth Bennet din “Mândrie și prejudecată” (alături de Laurence Olivier), prima ecranizare hollywoodiană a romanului lui Jane Austen,iar pelicula a avut un succes extraordinar.
Greer Garson a colaborat apoi cu Joan Crawford în “When Ladies Meet” în 1941 și în același an a fost distribuită în drama sentimentală “Blossoms in the Dust”, care i-a adus a doua nominalizare la Oscar pentru “Cea mai bună actriță”.
Ulterior a fost nominalizată pentru “Mrs. Miniver” (1942), film datorită căruia a obținut râvnitul trofeu, “Madame Curie” (1943), “Doamna Parkington” (1944) și “The Valley of Decision” (1945).
Popularitatea actriței a scăzut către sfârșitul anilor ’40. În 1951 a primit cetățenie americană, iar după expirarea contractului cu MGM, în 1954, a apărut în puține filme. Ultima nominalizare la Oscar a venit în 1960, pentru filmul biografic “Sunrise at Campobello”, în care a jucat rolul lui Eleanor Roosevelt.
Ultimul film al lui Greer Garson a fost producția Disney “Milionarul excentric” din 1967. Actrița s-a retras ulterior din cinematografie și a apărut în câteva seriale de televiziune. A încetat din viață pe 6 aprilie 1996, la vârsta de 91 de ani, și a fost înmormântată alături de ultimul ei soț, milionarul filantrop Buddy Fogelson, la Cimitirul Memorial Sparkman-Hillcrest din Dallas.
