HomeVizionariiInventatori și industriașiHarry Houdini, Codul misterelor

Harry Houdini, Codul misterelor

Harry Houdini, pe numele său real Erik Weisz, s-a născut pe 24 martie 1874 la Budapesta într-o familie de evrei, tatăl său fiind rabinul Mayer Sámuel Weisz , iar mama, Cecília Steiner, cei doi având în total șapte copii. Erik a sosit în Statele Unite pe 3 iulie 1878, la vârsta de 4 ani, pe SS Fresia, împreună cu mama, care era însărcinată, și cei patru frați ai săi. Familia și-a schimbat numele în Weiss, Erik a devenit Ehrich și s-au stabilit toți în Appleton, Wisconsin, unde tatăl a devenit rabin al Congregației Evreiești reformate din Zion.

Conform recensământului din 1880, familia locuia pe strada Appleton, într-o zonă cunoscută acum sub numele de Piața Houdini, iar pe 6 iunie 1882 rabinul Weiss a devenit cetățean american, dar în același an și-a pierdut locul de muncă. Familia s-a stabilit în Milwaukee și a trăit o vreme în sărăcie cumplită, dar în 1887 rabinul s-a mutat cu Ehrich la New York, unde au locuit într-o pensiune de pe East 79th Street. În copilărie, Ehrich Weiss a avut mai multe slujbe, făcându-și debutul ca artist la trapez la nouă ani sub numele “Ehrich, Prințul Aerului”.

După ce a devenit magician profesionist, și-a spus “Harry Houdini”, după numele magicianului francez Jean-Eugène Robert-Houdin, a cărui autobiografie o citise. Tânărul și-a început cariera în 1891, dar nu a avut prea mult succes, a evoluat în teatre și spectacole de stradă și chiar la un circ. Inițial, artistul s-a concentrat pe trucuri clasice cu cărți de joc și, la un moment dat, și-a ales supranumele “Regele Cărților”.

În 1894, în timp ce cânta cu fratele său, “Dash” (Theodore), la Coney Island în trupa “The Brothers Houdini”, a întâlnit o tânără cântăreață, Wilhelmina Beatrice “Bess” Rahner, care a fost inițial curtată de Dash, dar apoi s-a căsătorit cu Harry și a lucrat ca asistentă de scenă a magicianului pentru tot restul vieții.

Marea șansă a lui Houdini a venit în 1899, când l-a întâlnit pe managerul Martin Beck în St. Paul, Minnesota. Impresionat de numărul cu cătușe al tânărului, Beck l-a sfătuit să se concentreze asupra actelor de evadare și l-a inclus într-un spectacol de vodevil numit Orpheum. În 1900, Beck a aranjat ca Houdini să facă turul Europei, iar după câteva spectacole nereușite la Londra, agentul britanic Harry Day l-a ajutat să obțină o întâlnire cu C. Dundas Slater, pe atunci managerul Teatrului Alhambra, ajungând să facă o demonstrație de evadare din cătușe la Scotland Yard. A reușit să-i impresioneze pe spectatorii din poliție atât de mult, încât a obținut un contract la Alhambra pentru o perioadă de șase luni, show-ul său a avut un mare succes, iar salariul i-a crescut la 300 de dolari pe săptămână, echivalentul a 9.220 de dolari astăzi.

Între 1900 și 1920, a apărut în turnee în toată Marea Britanie jucând în diverse spectacole cu numere de evadare, iluzionism, trucuri cu cărți de joc și cascadorii în aer liber și a devenit unul dintre cei mai bine plătiți animatori din lume. De asemenea, a făcut turnee în Olanda, Germania, Franța și Rusia, fiind cunoscut sub numele de “Regele cătușelor”. La Moscova, a evadat dintr-o dubă de transport spre o închisoare din Siberia, iar la Köln a dat în judecată un ofițer de poliție, Werner Graff, care îl acuzase că evadările lui sunt făcături și a câștigat procesul după ce a reușit să deschidă seiful judecătorului de caz.

 

Devenit extrem de bogat, Houdini a cumpărat o rochie despre care se spunea că a fost făcută pentru regina Victoria și a organizat o recepție grandioasă unde invitată de onoare a fost mama lui, îmbrăcată în rochia elegantă. Ceilalți oaspeți erau chiar rudele sale, iar despre acest eveniment Houdini a spus mai târziu că a fost cea mai fericită zi din viața lui. În 1904, artistul s-a întors în Statele Unite și și-a cumpărat o casă de 25.000 de dolari, adică peste 700.000 de dolari astăzi, în Harlem, New York City.

În timp ce se afla în Europa, în 1902, Houdini a vrut neapărat să o întâlnească pe văduva lui Robert Houdin, pentru ca aceasta să-i  permită să viziteze mormântul celebrului magician. Artistul nu a primit acceptul femeii, dar a vizitat cimitirul unde se afla idolul său, spunând mai târziu că a fost tratat nepoliticos de madame W. Emile Robert-Houdin.

Începînd cu anul 1907, a făcut turnee de mare succes în Statele Unite, se elibera din cătușe, lanțuri, frânghii și cămăși de forță, de multe ori provocându-și spectatorii să inventeze cele mai teribile mijloace de a-l ține închis pentru a demonstra că, datorită magiei, poate scăpa din orice încercare.

După o lungă perioadă de documentare, Houdini a scris o colecție de articole despre istoria magiei, demascându-l chiar pe predecesorul său, Robert Houdin, despre care a spus că a fost un șarlatan și un mincinos. De-a lungul carierei, artistul a explicat câteva dintre trucurile pe care le făcea, dezvăluind că toate încuietorile și cătușele pot fi deschise cu o forță aplicată corespunzător.

Timp de mulți ani, a fost cel mai bine plătit artist de vodevil american, iar unul dintre cele mai notabile spectacole de iluzionism a fost realizat la Hipodromul din New York, când a făcut să dispară un elefant de pe scenă. În 1923, Houdini a devenit președintele Martinka & Co., cea mai veche companie de magie din America, și a fost ales președinte al Societății Magicienilor Americani, funcție pe care a deținut-o până la moartea sa, în 1926. În timpul turneelor, organiza cluburi de magie în toate orașele prin care trecea și a creat astfel cea mai mare organizație de magicieni din lume.

În anii 1920, Houdini și-a îndreptat energia pentru denunțarea celor care susțineau că sunt experți în spiritism și că pot comunica cu persoanele decedate, pentru că pregătirea lui în magie i-a permis să explice fraudele care păcăliseră până atunci cu succes mulți oameni de știință. În plus, a devenit membru al unui comitet științific american care a oferit un premiu în bani pentru orice medium care ar putea demonstra cu succes abilități supranaturale, dar niciun spiritist nu a fost în stare să facă acest lucru.

Înainte ca artistul să moară, a făcut o înțelegere cu Bess, soția sa, convenind ca, dacă va găsi posibilitatea de a comunica după moarte, să îi transmită mesajul “Rosabelle belie”, un cod secret pe care cei doi au decis să îl folosească.

Harry Houdini a murit pe 31 octombrie 1926 din cauza unei peritonite, afecțiune secundară  a rupturii apendicelui, la Spitalul Grace din Detroit, la vârsta de 52 de ani. Artistul a fost înmormântat pe 4 noiembrie 1926, la New York, iar la ceremonie au participat peste 2.000 de persoane.

Bess a ținut ședințe anuale de Halloween timp de zece ani după moartea lui Houdini, în speranța că va primi un semn din lumea de dincolo. În 1936, după o ultimă încercare nereușită desfășurată pe acoperișul Hotelului Knickerbocker, femeia a stins lumânarea aprinsă lângă o fotografie a lui Harry încă din momentul morții magicianului, iar în 1943 a spus: “zece ani este un timp suficient de lung pentru a aștepta orice om”.

Văduva a murit în urma unui atac de cord pe 11 februarie 1943, la vârsta de 67 de ani, în Needles, California și și-a exprimat dorința de a fi înmormântată alături de soțul ei, dar a fost înmormântată la 35 de mile spre nord, la Cimitirul Poarta Cerului din Westchester County, New York, pentru că familia ei catolică a refuzat să fie depusă într-un cimitir evreiesc.

No comments

leave a comment