Henrietta Ponsonby, contesa de Bessborough s-a născut pe 16 iunie 1761, fiind fiica lui Lady Caroline Lamb și a lui John Spencer, un strănepot al lui John Churchill, primul duce de Marlborough. Fetița avea o singură soră, Georgiana Cavendish, care va deveni ducesa de Devonshire.
Fiind cel mai mic copil, Harriet era adesea lăsată în Anglia când părinții și sora mai mare mergeau în vizită pe continent, mai ales pentru că în copilărie avea o constituție fragilă și era bolnăvicioasă. Acest lucru a determinat-o pe mama ei să o trimită la școală în străinătate, crezând că viața pe continent va fi benefică pentru starea ei de sănătate. Prințesa a devenit o tânără de o frumusețe excepțională, plină de spirit, educată și sigură pe sine.
Pe 27 noiembrie 1780, Harriet s-a căsătorit cu Frederick Ponsonby, pe atunci viconte Duncannon, un nobil anglo-irlandez care a devenit ulterior al 3-lea conte de Bessborough. Căsătoria lor a fost una dificilă pentru că Harriet și soțul ei erau dependenți de jocurile de noroc și s-au trezit de multe ori cu datorii uriașe. Frederick avea un comportament abuziv față de prințesă, umilind-o adesea în public și cerându-i să găsească bani pentru a plăti datoriile pe care le făcuse. În 1790, soțul ei a început procedurile de divorț, dar, sub presiunea familiilor lor, a acceptat să renunțe. Cuplul a avut patru copii: Lady Caroline, John William, mai târziu al 4-lea conte de Bessborough, Frederick și William.
Harriet a avut numeroase relații extraconjugale în timpul căsătoriei, printre amanții ei notabili numărându-se Granville Leveson-Gower, primul conte Granville, care a devenit cel mai stabil iubit al ducesei, și dramaturgul și politicianul Richard Brinsley Sheridan.
Din relația cu Granville a avut doi copii nelegitimi: Harriet Emma Arundel Stewart și George Stewart. Contesa a reușit să-și ascundă sarcinile de soțul ei, dar acest lucru nu era dificil într-o epocă în care aristocrații puteau face vizite prelungite timp de mai multe luni în străinătate sau la casele de la țară ale prietenilor.
Dintre admiratorii mai tineri, favoritul ei a fost Onorabilul William Lamb, care apoi s-a îndrăgostit de fiica ei, Caroline (aceasta va avea o aventură cu Lord Byron în 1812). Deși Harriet era nerăbdătoare să o vadă pe Caroline căsătorită, avea îndoieli care se vor dovedi în întregime justificate cu privire la relația dintre cei doi tineri. În plus, ea și mama lui William, Elizabeth Lamb, vicontesa Melbourne, se detestau reciproc, dar, datorită afecțiunii fiicei pentru tânăr, până la urmă și-a dat consimțământul pentru căsătorie.
De frumoasa contesă s-a îndrăgostit apoi dramaturgul Richard Sheridan, iar sentimentele lui pentru ea au devenit o obsesie. Bărbatul a suferit foarte mult și chiar înainte de a muri i-a spus că speră că fantoma lui o va bântui.
Harriet o însoțea deseori pe sora ei, Georgiana Cavendish, ducesa de Devonshire, la diverse evenimente politice, precum și la serate și era foarte apropiată de Lady Elizabeth Foster, cu care era adesea văzută în public.
Harriet a murit pe 11 noiembrie 1821, la Florența, în Italia, la vârsta de 60 de ani și toți apropiații au fost de acord că viața ei a fost atât de intensă, presărată cu atâtea aventuri și iubiri pasionale, încât contesa a trăit cât pentru trei vieți.
