Pactul Ribbentrop-Molotov, tratatul de neagresiune încheiat între Uniunea Sovietică și Germania nazistă, a fost semnat la Moscova pe 23 august 1939 de ministrul de externe al URSS, Viaceslav Molotov, și ministrul de externe german, Joachim von Ribbentrop, în prezența lui I. V. Stalin. Tratatul are următorul text:
Guvernul Reichului german şi guvernul Uniunea Republicelor Sovietice Socialiste, călăuzite de dorinţa de a consolida pacea între Germania şi U.R.S.S. şi întemeindu-se pe prescripţiile fundamentale ale tratatului de neutralitate din 1926, au hotărât următoarele:
ART. I: Cele două părţi contractante se angajează de a se abţine de la orice act de agresiune, de la orice acţiune agresivă şi de la orice agresiune, fie individuală, fie împreună cu alte puteri
ART. 2: În cazul când una din părţile contractante ar fi atacată de o terţă putere, cealaltă parte contractantă nu va ajuta sub nicio formă terţa putere.
ART. 3: Cele două părţi contractante vor rămâne pe viitor în contact consultativ pentru a se informa de chestiunile ce afectează interesele comune.
ART. 4: Niciuna din părţile contractante nu va participa la un grup de puteri îndreptat contra uneia din cele două părţi.
ART. 5: În caz de divergenţă de vederi între părţile contractante asupra unor chestiuni de vreun fel oarecare, cele două părţi vor rezolva aceste chestiuni pe calea unor schimburi de vederi amicale şi la nevoie printr-o comisie de arbitraj.
ART. 6: Prezentul acord este încheiat pe o durată de 10 ani, în aşa fel încât dacă una din cele două părţi nu denunţă tratatul cu un an înainte de expirare, acordul se va prelungi automat pe încă cinci ani.
ART. 7: Acordul va fi ratificat în cel mai scurt timp.
Documentele de ratificare vor fi schimbate la Berlin.
Acordul intră în vigoare imediat după semnare. Acordul a fost redactat în limba rusă și în limba germană”.
În aceeași zi au avut loc convorbiri strict confidențiale cu privire la problema delimitării sferelor de interese în Europa răsăriteană care au dus la semnarea unui protocol secret:
“1. În cazul unei reorganizări teritoriale și politice a regiunilor care fac parte din statele baltice (Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania), granița de nord a Lituaniei este în același timp granița sferelor de interese ale Germaniei și URSS. În același timp, interesele Lituaniei în raport cu regiunea Vilna sunt recunoscute de ambele părți.
2. În cazul unei reorganizări teritoriale și politice a regiunilor care alcătuiesc statul polonez, granița sferelor de interese ale Germaniei și URSS va trece aproximativ de-a lungul râurilor Narev, Vistula și San.
Problema dacă este în interes reciproc să se păstreze un stat polonez independent și care vor fi granițele acestui stat, poate fi în cele din urmă clarificată numai în cursul dezvoltării politice ulterioare.
În orice caz, ambele guverne vor rezolva această problemă printr-un acord amical reciproc.
3. În ceea ce privește sud-estul Europei, partea sovietică subliniază interesul URSS pentru Basarabia. Partea germană își declară dezinteresul politic complet față de aceste regiuni.
4. Acest protocol va fi păstrat în cel mai strict secret de ambele părți.”
“La Bucureşti, Pactul Molotov-Ribbentrop a fost primit ca o lovitură de teatru sau un trăsnet din senin. Oamenii politici intuiau corect că partenerii s-au pus de acord şi asupra teritoriilor de împărţit între ei şi că Polonia şi România se aflau —vai! — între ele”, observa Florin Constantiniu în volumul său „O istorie sinceră a poporului român”.
Efectele înțelegerii secrete s-au văzut imediat. După doar o săptămână de la semnarea documentelor, Germania a atacat Polonia şi a declanşt cel de-al Doilea Război Mondial. Pe 17 septembrie, Armata Roşie a invadat la rândul ei estul Poloniei. După mai puțin de un an, a fost emis ultimatumul sovietic din iunie 1940, care a impus României cedarea Basarabiei.
Pe 22 iunie 1941, Germania a rupt pactul Ribbentrop – Molotov și a atacat URSS, iar România a intrat în război de partea Germaniei naziste.
Viaceslav Molotov a inițiat și a condus negocieri cu Anglia și mai târziu cu Statele Unite pentru formarea unei alianțe, în 1942 a semnat Tratatul de alianță anglo-sovietic, l-a însoțit pe Stalin la Conferința de la Teheran din 1943, la Conferința de la Yalta din 1945 și la Conferința de la Potsdam.
Ribbentrop a continuat să susțină politicile criminale ale lui Adolf Hitler până în ultimul moment al războiului, deși influența lui începuse să scadă. Pe 20 aprilie 1945, a participat la petrecerea de 56 de ani a lui Hitler la Berlin, trei zile mai târziu a încercat să se întâlnească cu el, dar a fost evitat, primind explicația că Führer-ul are lucruri mai importante de făcut. După ce dictatorul nazist s-a sinucis, fostul ministru de externe a fugit din Berlin și s-a ascuns în orașul Hamburg, fiind arestat pe 14 iunie 1945.
Capturarea lui a fost relatată în presa de la București:
Rador —De la marele cartier al grupului 21 de armate se anunță că fostul ministru de externe al Germaniei, Joachim von Ribbentrop, a fost capturat în zona britanică. Von Ribbentrop se afla în pat îmbrăcat într-o pijama în momentul când a fost arestat la Hamburg de un locotenent britanic. Asupra lui au fos găsite trei scrisori, una adresată d -lui Churchill, alta d-lui Eden și cealaltă mareșalului Montgomery.
Avea asupra sa o fiolă cu otravă.
*
Cercurile bine informate cred că Ribbentrop, a cărui capturare a fost anunţată vineri dimineaţa, va fi judecat ca criminal de război.
Deşi nu există nicio confirmare oficială, se crede că Ribbentrop este trecut criminal de război pe listele depuse de mai multe ţări aliate.
*
În legătură cu arestarea lui von Ribbentrop, se precizează că fostul ministru de externe al Germaniei a plecat la Hamburg după ce un negustor de vinuri pe care îl cunoscuse de 25 de ani a refuzat să-l adăpostească. Von Ribbentrop a închiriat o cameră într-o pensiune sub numele de Riese.
„Voiam să rămân la Hamburg până când lucrurile se vor fi liniştit şi apoi aveam de gând să mă predau pentru a mă supune unei judecăţi drepte”, a declarat el unor agenţi de siguranţă britanici.
Arestarea lui Ribbentrop s-a produs acum câteva zile şi fostul ministru de externe şi-a recunoscut imediat identitatea.
*
După cum se anunță la cartierul general al grupului 21 de armată, vineri după amiază Ribbentrop a fost transportat cu avionul spre o destinație necunoscută, unde va fi internat.
*
Mapfee Kerr, trimisul special al Agenţiei „Reuter” la Hamburg, transmite:
Locotenentul scoţian Lewis Adam, în vârstă de 29 de ani, mi-a povestit cum l-a arestat pe Joachim von Ribbentrop, fostul ministru de externe al Germaniei:
„Ribbentrop se ascunsese la ultimul etaj al unei clădiri cu cinci etaje, într-o pensiune dintr-un cartier sărac al Hamburgului, — a spus între altele locotenentul Adam.
Noi ne-am îndreptat spre această clădire noaptea, pe la ora 9. Am sunat la ușa etajului ultim, dar nu am primit nici un răspuns. Ne-am gândit o clipă să sfărâmăm uşa, dar am renunţat la acest plan. Am sunat din nou şi o brunetă drăguţă, îmbrăcată într-o rochie de casă, şi-a făcut atunci apariţia in uşă.
I-am spus: „Am venit să facem o percheziţie”, am dat-o la o parte şi am percheziţionat cinci camere.
Sergentul belgian Goffitet, care era cu noi, a dat peste von Ribbentrop care dormea într-un pat, fiind îmbrăcat într-o pijama de culoare roz.
Alţi doi agenţi din serviciul de siguranţă, care erau cu noi, au pătruns în cameră şi l-au zgâlţâit pe von Ribbentrop. Acesta s-a trezit și a spus în limba gemană: „Dar ce s-a întâmplat?”. Eu i-am spus atunci: „Scoală-te”. Imediat m-am aruncat asupra lui și i-am deschis gura spre a vedea dacă nu are ascunsă vreo fiolă minusculă cu otravă. Von Ribbentrop a întrebat de mai multe ori: „Ce s-a întâmplat?”.
L-am ajutat să se îmbrace și i-am pus diferite întrebări. Între altele l-am întrebat de câtă vreme se află la Hamburg. El mi-a răspuns că a sosit aci de câteva săptămâni. La celelalte întrebări pe care i le-am pus, a dat răspunsuri vagi.
Apoi deodată, într-o englezească perfectă, a exclamat: „Jocul s-a sfârşit. Vă felicit. Ştiţi cine sunt? Dacă aţi fi venit două zile mai târziu, nu mai m-aţi fi găsit căci m-aş fi predat singur”.
A declarat că preferă să vorbească în limba engleză. Mi-a atras apoi atenţia asupra a două scrisori învelite în plicuri galbene, care se aflau pe o masă. Una era adresată d-lui Churchill, iar alta mareşalului Montgomery.
„Vreţi să-mi faceţi un serviciu?” mi s-a adresat von Ribbentrop, adăugând: „Aţi vrea să remiteţi una din aceste scrisori mareşalului Montgomery şi să-l rugaţi să o remită la rândul său pe cealaltă d-lui Churchill?” I-am spus: „Voi face cum doriţi”.
Când i-am spus că trebuie să meargă cu noi, von Ribbentrop a devenit foarte necăjit din cauza înfăţişării sale. Era nebărbierit şi părul îi stătea în dezordine. Nu l-aş fi recunoscut, deoarece arată cu mult mai bătrân şi sub ochi pielea are încreţituri multe şi adânci.
Von Ribbentrop a pus mâna pe un brici ce se afla pe o măsuţă şi a spus că vrea să se bărbierească, dar eu i-am luat briciul din mână, întrucât mă temeam că vrea să se sinucidă. L-am luat cu noi într-un automobil militar „Jeep” — împreună cu bruneta ce ne deschisese ușa — la cartierul nostru general.
Von Ribbentrop purta un costum maron și o pălărie moale. Avea cu sine un sac de spate în care se aflau o pereche de ochelari mari negri și mai multe sute de mii de mărci”.
Fostul ministru de externe al Germaniei naziste, care avea la acel moment 53 de ani, a fost judecat în Procesul de la Nürnberg, a fost condamnat la moarte prin spânzurătoare și executat, alături de alți 10 inculpați, pe 16 octombrie 1946.
În 1949, fostul său partener, Molotov, a fost înlocuit din funcția de ministru de externe de către Andrei Vîșinski, rămânând însă adjunct al acestuia și păstrându-și poziția în Biroul Politic, dar treptat și-a pierdut influența politică și în 1962 autoritățile de la Moscova au anunțat că s-a pensionat. A murit pe 8 noiembrie 1986, la vârsta de 96 de ani, cu cinci ani înaintea dizolvării Uniunii Sovietice.
În perioada postbelică, politica oficială a Uniunii Sovietice a fost să nege existența protocolului secret al Pactului sovieto-german. În 1989, la cererea lui Mihail Gorbaciov, la Moscova a fost înființată o comisie (condusă de Alexander Nikolaevich Yakovlev, care a investigat existența înțelegerii, iar în decembrie 1989 a concluzionat că protocolul a existat, înaintând raportul său Congresului Deputaților Poporului din Uniunea Sovietică. Congresul a adoptat o declarația prin care a confirmat existența actelor, iar guvernul condus de Mihail Gorbaciov a recunoscut și denunțat în cele din urmă tratatul secret semnat de Viaceslav Molotov și Joachim von Ribbentrop în 1939.
