La Belle Otero, curtezana care a uimit Bucurestiul. Frumoasa dansatoare a murit la 96 de ani, într-o cămăruță de hotel din Nisa

“Olle, olle! per las trabucos de las trompettas de los torreros, Mademoiselle, vous êtes fichtrement jolie! Vlà Otero! En avant les lorgnettes! Le coup de rein final, eh! bien! Ça, c’est de l’art, tout bonnement!”

Otero a păstrat o amintire frumoasă despre trecerea ei prin București: „Oraşul e foarte pitoresc, scrie în „Amintirile” ei, cu nenumăratele sale biserici, uliţele sale strâmte, palatele sale, grădinile sale minunate. Cântecele şi dansurile mele plăcuseră publicului român şi reprezentaţiile erau primite cu favoare. Eram pe atunci ca beată de dans şi de muzică. Lăutarii şi ritmul lor mă fermecau. După spectacol eram în fiecare seară invitată la supeu: aduceam şi pe ghitariştii mei şi la sfârşitul serii dansam.
Dansam nebuneşte, cu toată căldura, toată dragostea mea de viaţă, cu un fel de frenezie fericită şi sensuală. Cineva îmi spuse că semăn cu o bacantă posedată de un zeu. Un altul, după ce dansasem un fandango, se apropie de mine şi îmi zise grav: „Pustnicul care mănâncă cât mai multe urzici, care bea cât mai multă apă şi care posteşte mereu, nu vă va vedea dansând, domnişoară, fără să ofteze, să vă dorească, şi să-şi dea dracului castitatea şi sandalele…
blank„Şi în seara aceea, mai scrie La Belle Otero, sandalele s’au şi dus dracului!… Într’o seară, R. dădea un supeu în cinstea mea. Am dansat, pe urmă, cu atâta exaltare şi atâta pasiune încât fu prins şi dânsul şi, ca în Spania, îmi aruncă portofoliul, bijuteriile, tot ce avea pe dânsul.
Închipuindu-mi că eram într’un cabaret din Sevilla, dansam cu picioarele goale şi, deodată, deschisei uşa restaurantului şi ieşii în stradă, dansând mereu. R. făcu semn lăutarilor şi ghitariştilor mei să mă urmeze”.
„Ninsese, era ger şi, pe covorul alb care se întindea pe stradă, luna arunca licăriri fantomale. Şi cu picioarele goale şi tot dansând în zăpadă, mă dusei până la hotel, urmată de muzicanţi şi de prietenii mei, în cortej triumfal… Din nenorocire, fantasia asta m’a costat o congestie pulmonară care m’a ţintuit în pat şase săptămâni…”blank

Mulţi ani mai târziu R. – care era Radu Văcărescu – îmi povestea noaptea aceea, adăugând că zburaseră nu numai sandalele, dar şi restul îmbrăcămintei Oterei şi că era o privelişte neînchipuit de frumoasă s’o vezi dansând, cu lăutarii şi ghitariştii cerc în jurul ei, şi dânsa albă, pe zăpada albă, în lumina argintie a lunii.

În acele timpuri corifeii juneţii aurite, care erau şi stâlpii dela Capşa, – les „pschutt”, les „vlans”, les „bécarre” cum îi numea, Claymoor – erau Radu Văcărescu, Alexandru Florescu (Floflo), diplomat şi autor dramatic, Constantin (Tantin) Bălăceanu, Iancu Cretzeanu zis „Raţa”, Mihai Laptew Soutzo, „Cap de mort”, Popa Miclescu „le ténor chéri des dames”, Alexandru Ghica, poreclit blankRapineau pentru îndeletnicirile lui picturale, Costică Izvoranu, elegantul Sacha Blaremberg şi, în sfârşit, Mişu Văcărescu, „Claymoor”, cronicarul acelor timpuri şi acelor vieţi.blank
Pe atunci, pentru doamnele din societatea bucureşteană să nu fie citate de Claymoor în „Carnet du Highlife” din Indépendance Roumaine era o nenorocire, o jignire soră cu moartea mondenă.
De aceea, casa lui Claymoor era plină cu daruri felurite, de la doamnele doritoare de a nu fi niciodată uitate, sau trecute cu vederea. (sursa: Gheorghe Crutzescu, Podul Mogosoaiei)

Carolina Otero s-a născut pe 4 noiembrie 1868 într-o familie săracă dintr-un mic oraș din Spania și a fost botezată Agustina Otero Iglesias. Mama ei, Carmen Otero Iglesias, singură cu numeroși copii – patru băieți și încă o fetiță, proveniți din tați diferblankiți – se prostitua pentru a le putea asigura existența. La vârsta de zece ani fetița este violată de un cizmar și la 13 ani pleacă de acasă cu prietenul și partenerul ei de dans, Paco, despre care povestește mai târziu că a învățat-o să danseze flamenco, apoi începe să lucreze ca dansatoare la Lisabona, dar iubitul o obligă să se prostitueze. La Lisabona îl părăsește, dar intră în mâinile unui oarecare Francisco Coll y León, care o exploatează în continuare.

Se căsătorește foarte repede cu un nobil italian, contele Guglielmo și devine prietenă cu Colette, una din curtezanele în vogă ale perioadei Belle Epoque. În 1888 Agostina își găsește un sponsor la Barcelona, pe blankbancherul Furtia, acesta îi cumpără libertatea, o învață bunele maniere și îi intermediază contracte în cabaretele mari din oraș. Mai târziu, se mută împreună în Franța, la Marsilia, pentru a o ajuta să se promoveze în cariera de dansatoare, iar în 1889 cei doi ajung la Paris care se afla exact în perioada Expoziției Universale. Agostina îl întâlnește pe impresarul Joseph Oller, proprietarul Moulin-Rouge, care o lansează în cariera de dansatoare exotică. În 1890, Ernest Jurgens, co-administrator al Muzeului Eden din New York, a vizitat Franța pentru a găsi noi talente, ea îl impresionează pe acest impresar american și Jurgens îi oferă un turneu în Statele Unite.

blankRevenită la Paris în 1892, creează personajul La Belle Otero, o excentrică țigancă andaluză, apoi devine vedetă în producțiile Les Folies Bergere. Poartă costumele de scenă fastuoase, bijuterii autentice și își prezintă fără inhibiții sânii, despre care se spunea în epocă că ar fi la fel de faimoși precum cupolele hotelului Carlton din Cannes sau că forma cupolei hotelului Negresco din Nisa ar fi fost inspirată de modelul lor.
În august 1898, Otero a devenit „prima vedetă din istoria cinematografiei” când operatorul Félix Mesguich a filmat-
o dansând folosind un aparat de filmat al fraților Lumière în timpul unui turneu în Sankt Petersburg. Proiecția care a avut loc a doua zi la sala de muzică Aquarium din oraș a stârnit reacții atât de violente încât Mesguich a fost expulzat din Rusia.blank

La Belle Otero devine cea mai căutată femeie din toată Europa, fiind curtezana celor mai bogați și puternici oameni ai epocii, dar și-a ales cu grijă iubiții. Istoria consemnează că a sedus 17 regi, printre care Edward al VII-lea al Regatului Unit, Leopold al II-lea al Belgiei și prințul Albert de Monaco, aristocrați ruși și britanici, pe ducele de Westminster, pe Marele Duce Nicolae și pe Marele Duce Petru ai Rusiei, finanțiști, scriitori precum Gabriele D’Annunzio sau miniștri precum Aristide Briand, care a rămas iubitul ei timp de zece ani și s-a spusa fost cauza mai multor dueluri și a cel puțin șase sinucideri, de unde și porecla sa de „sirena sinucigașilor”.

blankÎn 1906 celebra curtezană se căsătorește cu cel de-al doilea soț, René Webb, dar continuă să apară pe scenele celor mai chic localuri din capitalele europene. În timpul Primului Război Mondial, a făcut turnee pentru a susține moralul soldaților francezi. În 1915, încă frumoasă și în culmea gloriei, dar conștientă că silueta ei nu mai era la fel de subțire și că repertoriul nu i se mai potrivea, a ales piese mai clasice, dar nu va mai avea același succes. După încheierea războiului curtezana s-a retras din lumina reflectoarelor și s-a mutat la Nisa. A cumpărat o casă, Villa Caroline, înconjurată de o grădină frumoasă, pentru cincisprezece milioane de dolari.blank

La Belle Otero acumulase o avere imensă de-a lungul anilor, aproximativ 25 de milioane de dolari, din care o mare parte i-a jucat la jocuri de noroc, mai ales la cazinourile din Monte Carlo, dar nu a ezitat să se bucure de un stil de viață generos cumpărându-și cele mai luxoase ținute și satisfăcându-și cele mai fine capricii. Spre sfârșitul vieții a trăit într-o stare de sărăcie din ce în ce mai pronunțată și a fost nevoită să-și vândă locuința. Aflând de dificultățile ei financiare, managerul cazinoului Monte-Carlo a decis să-i plătească o cameră cu blankchirie la hotel și o mică pensie până la moartea sa. Acest venit modest i-a permis să-și cumpere mâncare gătită de la un restaurant vecin, încălzind-o pe o sobă din camera ei.

Avea să moară din cauza unui atac de cord pe 12 aprilie 1965, la vârsta de 96 de ani, în camera sa de la hotelul Novelty din Nisa. Cu câteva luni înainte de a muri, fosta curtezană ar fi spus: „Femeile au o singură misiune în viață: să fie frumoase. Când îmbătrânești, trebuie să înveți cum să spargi oglinzile”.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *