Giuseppe Verdi s-a născut pe 10 octombrie 1813 în localitatea Le Roncole din comuna Busseto, în apropiere de Parma, și a încetat din viață pe 27 ianuarie 1901, la vârsta de 87 de ani.
Vestea morții lui s-a răspândit cu repeziciune în toată Europa. Ziarele au titrat: “Titanul s-a stins”
ÎNMORMÂNTAREA LUI VERDI
Trupul maestrului a fost transportat aseară din camera mortuară în salonul Verdi, transformat în capelă arzândă. Lângă cadavru au vegheat toată noaptea servitorii familiei; la ora 4 dimineața s-a recitat ultima rugăciune pe coșciug. Pe capac se află o deschizătură acoperită cu geam, prin care se poate vedea fața defunctului. Toată noaptea pompierii au făcut serviciu de supraveghere în jurul hotelului Milan.
Ivirea zilei
Tăcerea începe să fie ruptă de personalul hotelului pe la orele 5 dimineața. Ordine foarte severe fuseseră date pentru ca nimeni, afară de rude și de familiari, să nu poată intra în hotel. De altfel, mare parte din aceștia s-au instalat chiar în hotel, lucru pe care l-au făcut mulți ziariști, spre a putea asista la primele dispoziții ale înmormântării. Pe la ora 5 și 30 sosesc carabinierii, care iau loc la intrarea hotelului. La 6 e încă întuneric, cerul e limpede și înstelat. Cetățenii încep să se adune și printre ei mișună vânzătorii de cărți ilustrate cu portretul lui Verdi. Se deschide una din porțile hotelului, pe care intra amicii intimi ai defunctului, care au bilete speciale. Sosesc pe rând profesorul Pagliara din Neapole cu doi elevi ai acelui conservator; apoi primarul Mussi, însoțit de ajutorii lui; prefectul Alfazio; generalii Ferrero și Osio cu aghiotanții lor; consulii Elveției, Germaniei, Franței, Portugaliei, Angliei, Perului, Salvadorului, Statelor Unite, etc.
Mulțimea
În acest timp mulțimea crește într’una și întunericul împiedică de a recunoaște persoanele. Mă apropii de un grup de locuitori. Unul din ei se plângea că e prea devreme. O bătrână răspunde: «Pentru un om ca Verdi m-aș deștepta și la miezul nopții…» În fața hotelului se formează un patrulater din două șiruri de pompieri, ale căror coifuri strălucitoare fac un spectacol straniu la lumina felinarelor electrice. Balcoanele de pe strada Manzoni încep să se populeze, pe când pe poarta hotelului continuă să sosească amici, autorități și alte personagii. Sunt de față maeștrii Mascagni, Puccini, Leoncavallo, Franchelli și Giordano, Gallignani și Gane, directorul Conservatorului de Muzică din Paris, venit într’adins.
Carul funebru
La ora 6.45 sosește personalul pompelor funebre cu un car de clasa II. În sală, lângă scara cea mare, se pun 12 torțe. Puțin după aceea sosesc 15 preoți, care se urcă imediat în salon spre a binecuvânta cadavrul. La orele 7 precis, coșciugul precedat de preoți și urmat de doamna Carrara și alte rude, de Camil și Arzigo Boito, de credincioșii servitori ai maestrului și de amicii lui din Busseto, e pus în car. O mulțime de amici și de cunoscuți închide acest trist cortegiu, care trece prin mulțimea respectuoasă și mișcată.
La biserică
Carul pornește spre biserica S. Francesco din Paola. Cortegiul, precedat de un detașament de pompieri, abia se poate mișca prin marea mulțime de lume. După câteva minute cortegiul ajunge la biserică, care e ornată în negru. Deasupra porții principale se află o placă pe care e scris: Pace Sufletului Lui Giuseppe Verdi.
În interiorul bisericii nu e nicio ornamentație ; în fața altarului se află un foarte modest catafalc având două lumânări aprinse. Cortegiul, din care fac parte aproape 300 de persoane, se oprește câteva minute în biserică, unde se recitează o scurtă rugăciune.
În Piața Cavour
Cortegiul apoi pornește spre piața Cavour, unde mulțimea se înghesuie agățându-se de birji și de arborii din jurul monumentului Cavour. Serviciul de ordine e făcut de 100 supraveghetori, 100 carabineri, 120 guarzi, 2 escadroane de cavalerie și 5 companii de infanterie.
La cimitir
Pe tot parcursul și la cimitir se află o mulțime de fotografi cu aparatele lor. La ora 8 cortegiul ajunge la cimitir. La câțiva pași de intrarea principală se află mormântul preparat pentru maestru, lângă mormântul nevestei sale de-a doua, care are acest epigraf:
Giuseppina Verdi-Strepponi
(Provisoriu)
Coșciugul e coborât în mormânt numai în fața unui singur preot, a intimilor și a ziariștilor. E zadarnic a mai spune că nu s-a pronunțat nici un discurs, și că, conform voinței defunctului, nu s-a depus nici o coroană.
La ora 8.25, mormântul e deja închis; rudele și amicii părăsesc acel trist locaș, pe când pătrunde înăuntru o mulțime de popor, oprit până atunci de soldați.
Înmormântarea marelui maestru, în simplicitatea ei, a fost impunătoare și o unanimă manifestare a cetățenilor. Se socotește că au asistat peste 100 mii de oameni.
Testamentul lui Verdi
Ilustrul maestru a lăsat un venit anual de 75.000 lei; un credit către casa Ricordi de 200 de mii drepturile de autor asupra tuturor operelor sale, atât în Italia, cât și în străinătate ; pianul lui și alte lucruri, azilului pentru muzicanți. Toate acestea se pot socoti la suma de 2 și jumătate milioane.
A legat institutelor de orbi, de rahitici și de surdo-muți din Genova 10 mii de lei, azilelor de copii din acel oraș – 20.000.
Muntelui de pietate din Russelo i-a lăsat o întindere mare de pământ în valoare de 300.000 fr., cu următoarele îndatoriri: să plătească anual 2.000 lei spitalului de acolo, 1.000 lei azilului de copii, 30 lei pe an la 50 de familii sărace din Roncolo, cătunul unde s-a născut el, dispunând ca această suma să fie plătită la 10 noiembrie în fiecare an, în scopul de a ajuta familiile de lucrători care plătesc în acea zi chiria.
A însărcinat Muntele de pietate de a institui două burse de căte 70 lei pe lună la doi tineri ce se vor dedica studiului agriculturii. A lăsat spitalul din comuna Villanova d’Arda, unde maestrul avea o mare moșie, primăriei, înzestrând acel institut cu o mare moșie. Primăriei din Villanova i-a lăsat o rentă anuală de 1000 lei, ce se va plăti Azilului de copii din Cortemaggiore și alte 100 de ajutoare de câte 30 lei, ce se vor plăti familiilor din Villanova în ajunul zilei de Sf. Martin, zi în care ei plătesc chiria.
Verilor ce se cobor din frații tatălui și mamei sale, maestrul le lasă două moșii mari, a căror valoare e de 400.000 fr. Să se noteze că acești veri, care sunt vreo 30, sunt toți niște mici negustori, care au fost întotdeauna ajutați de maestru.
La fiecare servitor a lăsat câte 4.000 lei, afară de unul, care era maestrul lui de casă și căruia i-a lăsat 10.000 fr. Văduvei grădinarului său i-a lăsat în uzufruct casa locuită de dânsul și suma de 4.000 lei.
A lăsat apoi daruri foarte bogate în obiecte artistice de valoare și în bani, care se vor împărți amicilor lui. A lăsat o mare moșie doamnei Peppina Ricci Carrara (fiica d-nei Maria Carrara). Uzufructul acestei moșii l-a lăsat cumnatei sale, Barberina Strepponi, vara nevestei lui de-a doua, Giuseppina Strepponi. A numit apoi erede universal pe d-na Maria Verdi-Carrara, fiica ei adoptivă. Executori testamentari sunt bărbatul și tatăl ei.
*** Universul, ianuarie 1901
