Nathalie Delon, pe numele real Francine Canova, s-a născut pe 1 august 1941 (după alte surse, 1939) la Oujda (Maroc), într-o familie de origine spaniolă.
Primul ei soț a fost Guy Barthélémy, cu care a avut o fiică, Nathalie, dar cei doi au divorțat după scurt timp. După ce a lucrat o vreme ca model pentru fotografii de publicitate, l-a întâlnit pe Alain Delon, cu care s-a căsătorit pe 13 august 1964, în Loir-et-Cher, prin intermediul căruia a pătruns în lumea filmului. Cuplul și-a petrecut luna de miere în Statele Unite, apoi s-a stabilit la Hollywood, pentru că actorul francez avea în acea perioadă un contract cu Metro-Goldwyn-Mayer. Fiul lor, Anthony, s-a născut în septembrie 1964 la Spitalul Cedar Sinai din Los Angeles. După un an familia s-a mutat la Paris.
În 1967, la insistențele regizorului Jean-Pierre Melville, Nathalie Delon a devenit actriță de film, fiind distribuită alături de soțul ei în „Samuraiul”.
Siguranţa în faţa obiectivului, dezinvoltura şi calităţile de fotogenie de care a dat dovada în filmul de debut au fost depăşite în următoarea realizare, „La lecon particuliére” de Michel Boisrond (1968), unde a apărut alături de un alt debutant glorios, Renaud Verley.
Cariera ei cinematografică a fost consolidată ulterior de filme ca „Le sorelle” (1969) de Roberto Malenoti, turnat în Italia, cu Susan Strasberg şi Massimo Girotti, în care Nathalie a dovedit surprinzătoare calităţi dramatice, într-un rol «à la Bette Davis», “La mam”, filmul de debut al regizorului Henri Glaeser și “La peau de Torpedo” de Jean Delannoy.
Implicată împreună cu Alain Delon în scandaloasa «afacere Markovici» din 1968, Nathalie Delon nu a pus prea mult la inimă comentariile defavorabile ale unei mari părți din presă, şi, după o pauză impusă de împrejurări, și-a reluat activitatea, reapărând pe ecranele Parisului în comedia „Doucement, les basses” de Jacques Deray, în care a apărut din nou alături de Alain Delon.
Despre scandalul Markovici, presa vremii scria:
“Saint Tropez. În apropierea unei piscine particulare, doi bărbaţi discută violent. O lovitură puternică de pumn marchează apogeul controversei şi unul dintre cei doi este trimis direct în apă. Celălalt, prefăcîndu-se că-l ajută să iasă, îl împiedică de fapt, ţinându-i în cele din urmă capul în apă până la completa sufocare… Este o scenă din filmul «Piscina», în care Alain Delon îşi ucide cu sânge rece duşmanul din film — amic în viaţă — Maurice Ronet… De la turnarea lui a fost întrerupt Alain Delon pentru a da relaţii în legătură cu moartea unui anume Stefan Markovici.
Ce legătură avea artistul cu acesta? Markovici, un emigrant de origine iugoslavă, fusese angajat în urmă cu aproximativ patru ani de Delon ca «înger păzitor», devenind dublura sa și, cu timpul, un fel de fac totum pe lângă actor, locuind chiar împreună cu acesta într-un apartament din vila lui pariziană și fiind admis în cercurile sale cele mai intime.
În luna august 1968, după mai multe certuri între cei doi provocate, se pare, de viaţa scandaloasă a lui Markovici şi de legăturile dubioase ale acestuia, Delon l-a concediat. Ultima dată Markovici a fost văzut ieşind din locuinţă pe 22 septembrie. Iar pe 1 octombrie, cadavrul său a fost găsit cu un căluş în gură, legat fedeleş şi împachetat într-un sac, aruncat într-un loc pentru depozitarea gunoaielor.
Ancheta care a pornit s-a axat pe legăturile lui Markovici cu o serie de traficanţi de droguri, existând unele indicaţii că acesta ar fi fost implicat într-o afacere ilegală, împreună cu un corsican aflat în evidenţa Oficiului francez antidrog, Marcantoni, şi cu un alt iugoslav, Borislav Massarovici, reţinuţi de altfel de poliţie.
Cât priveşte interogarea lui Delon — în două rânduri, întâi la 4 octombrie la Saint Tropez, şi, apoi, zece zile mai târziu, la Paris — ca şi a soţiei sale, Nathalie Delon, nu a fost determinată doar de legăturile foarte strânse cu Markovici, ci şi de descoperirea unei scrisori lăsate de acesta, în care se afirma: «Orice s-ar întâmplă şi pentru tot ceea ce mi-ar putea fi pricinuit, adresaţi-vă lui Alain Delon, nevestei sale şi asociatului său, François Marcantoni, un corsican, adevărat gangster».
În cursul anchetei, Delon a recunoscut «violenta animozitate» existentă între Markovici şi el. Unii susţineau că ea s-ar datora unor neînţelegeri de afaceri pe linie de trafic de droguri; alţii le puneau pe seama unei simpatii a soţiei lui Delon pentru Markovici…” (Flacăra, octombrie-decembrie 1968)
Dosarul Markovici nu a fost rezolvat, fiind clasat în 1973, din lipsă de probe.
Ulterior ziariștii au aflat că Nathalie și Alain Delon se despărțiseră în iunie 1968, dar divorțul lor a fost pronunțat după patru ani și jumătate, pe 14 februarie 1969.
Actrița și-a continuat cariera în cinematografie până în anii ’80, a regizat două filme, “They Call It an Accident”, în 1982, și “Sweet Lies”, în 1988. Din 1978 până în 1993, a locuit cu producătorul muzical Chris Blackwell la Nassau, în Bahamas.
Nathalie Delon a încetat din viață pe 21 ianuarie 2021 la Paris, la vârsta de 79 de ani, din cauza unui cancer pancreatic. Trupul ei a fost incinerat, iar cenușa a fost împrăștiată în Jamaica, așa cum își dorise.
Anthony, fiul Nathaliei și al lui Alain Delon, el însuși actor, Anouchka și Alain-Fabien (copiii prezentatoarei daneze Rosalie van Breemen) duc o bătălie complicată în instanță pentru a obține tutela tatălui lor, ajuns la vârsta de 88 de ani și aflat într-o stare de sănătate delicată.
