Marina Mniszech, cunoscută ca “Vrăjitoarea Marinka”, s-a născut în 1588 și a fost fiica Jadwigăi Tarło și a voievodului polonez Jerzy Mniszech, unul dintre organizatorii Dimitriadelor, conflictele militare din timpul Războiul Polono-Rus dintre 1605 și 1618. Tânăra l-a cunoscut în 1604 sau 1605 pe Falsul Dmitri I, unul dintre cei trei impostori care au pretins, în perioada numită “Timpurile tulburi”, că ar fi fost fiii țarului Ivan cel Groaznic. Marina a acceptat să se căsătorească cu bărbatul, iar în schimbul înțelegerii tatăl fetei a primit în administrare regiunile Smolensk și Severia. După ce Dmitri a cucerit Moscova în iunie 1605, a trimis o misiune diplomatică în Polonia pentru a-i cere oficial mâna Marinei și a propune o alianță militară împotriva Imperiului Otoman.
Prima ceremonie de nuntă s-a desfășurat în noiembrie 1605 și a fost oficiată de către episcopul Cracoviei, având loc prin procură, la complexul Montelupi, iar mireasa a fost însoțită de însuși regele polonez Sigismund III Vasa, de sute de nobili polonezi de rang înalt și de oaspeți străini. Dmitri a fost reprezentat de trimisul Moscovei, Afanasy Vlasiev. La scurt timp după aceea, Marina a plecat împreună cu tatăl ei și cu un alai de aproximativ 4.000 de polonezi spre Moscova și la începutul lunii mai 1606 a intrat în oraș într-o paradă triumfătoare. Pe 8 mai a fost încoronată la Uspensky Sobor, patriarhul Ignatie confirmând căsătoria și așezându-i coroana dinastiei Rurik pe cap. Nu se știe dacă Marina s-a convertit cu această ocazie de la catolicism la ortodoxie, dar există mărturii care arată că era îmbrăcată într-o rochie de mireasă poloneză, iar Dmitri purta armura unui husar polonez.
Domnia țarinei nu a fost însă de lungă durată. În dimineața zilei de 17 mai 1606, la aproximativ două săptămâni după nuntă, opozanții lui Dmitri au asaltat Kremlinul, țarul a încercat să fugă sărind pe o fereastră, dar și-a rupt piciorul în cădere, iar unul dintre complotiști l-a ucis. La început, trupul său a fost expus public, apoi a fost incinerat și cenușa sa fost pusă într-o țeavă de tun cu care s-a tras o salvă spre Polonia. Domnia lui Dmitri durase doar zece luni. Vasili Shuisky, care fusese unul dintre conspiratorii împotriva țarului Dmitri, i-a luat locul. Lovitura de stat a provocat mii de morți, mulți din anturajul polonez al țarinei.
Marina și tatăl ei, Jerzy Mniszech, au fost închiși pentru un timp, apoi, în iulie 1608, femeia a fost trimisă înapoi în Polonia, dar tatăl ei nu a renunțat la planul său de a deveni socru al viitorului țar. Exilat în Yaroslavl, Jerzy a căutat o modalitate de a-și recâștiga favorurile și, chemată de urgență din Polonia, Marina s-a prezentat la Tushino, unde s-ar fi căsătorit în secret cu un alt impostor, Falsul Dmitri al II-lea, care se afla sub protecția boierilor polono-lituanieni. Hatmanul polonez Stanisław Żółkiewski a scris în memoriile sale că singurele două lucruri pe care cei doi Dmitri le-au avut în comun au fost că erau amândoi oameni și uzurpatori.
Noul soț, Falsul Dmitri al II-lea, a fost ucis în decembrie 1610 de un prinț tătar, Peter Urusov, în timp ce țarina era însărcinată în șapte luni. Marina Mniszech, fostă soție a doi țari, a fost pusă în situația de a-și găsi un nou protector, iar acesta a fost atamanul Ivan Zarutsky, cu care s-a căsătorit curând și care a încercat să sprijine numirea fiului ei, Ivan, născut în ianuarie 1611, la tronul Rusiei.
Părinții îl botezaseră pe copil Ivan Dmitriyevich (Ivan, fiul lui Dmitri), dar patriarhul Hermogenes l-a numit mai târziu “micul criminal”. În vara anului 1613, după ce și-au pierdut susținătorii, Marina Mniszech și protectorul ei, Zarutsky, au fugit în orașul Astrahan, dar, odată cu alegerea lui Mihail I Romanov ca țar, cetățenii din oraș au cerut ca pretendentul și familia lui să plece din regiune.
În 1614, a izbucnit o răscoală care a avut drept scop exclusiv capturarea familiei, astfel că cei trei au fost nevoiți să fugă în stepe ca să scape. În mai au fost descoperiți aproape de râul Yaik, au fost capturați de cazaci și predați noului țar luna următoare.
Ivan Zarutsky și fiul Marinei, micul țarevici Ivan Dmitriyevich, care avea doar trei ani, au fost executați prin spânzurare în 1614, iar ea a murit în închisoare după cinci luni, pe 24 decembrie 1614, în ajunul Crăciunului. Potrivit unor surse, fosta țarină a fost găsită sugrumată, dar alte mărturii spun că ar fi fost găsită înecată, cu capul într-o găleată cu apă.
O legendă populară spune că Marina, care era considerată expertă în vrăjitorie, a blestemat dinastia Romanov din cauza execuției fiului ei ordonate de țarul Mihail și de tatăl acestuia, patriarhul Filaret al Moscovei. Corpul băiatului fusese lăsat agățat lângă Poarta Serpuhov luni întregi, iar Marina ar fi spus: “Blestemați să fiți! În mănăstirea Ipatiev ați început, în Casa Ipatiev veți sfârși! Ați început cu moartea unui țarevici, veți sfârși cu moartea unui țarevici!” Potrivit legendei, uciderea țarului Nicolae al II-lea și a familiei sale, inclusiv a fiului său de doisprezece ani, țareviciul Alexei, a fost răzbunarea vrăjitoarei Marinka pentru execuția barbară a fiului ei, Ivan. Marina Mniszech apare ca personaj în drama în versuri a lui Alexander Pușkin, “Boris Godunov”, și în opera cu același nume a lui Modest Mussorgsky.
