HomeLocuri de povestePodul Carol din Praga, o poveste fără sfârșit

Podul Carol din Praga, o poveste fără sfârșit

Podul Carol

Construcția Podului Carol, istoricul pod ce traversează râul Vltava în Praga, a început pe 9 iulie 1357, sub patronajul regelui Carol al IV-lea, și a fost terminată la începutul secolului al XV-lea.

Edificiul a înlocuit vechiul pod Judith, ridicat în perioada 1158-1172, care fusese grav afectat de o inundație în 1342, iar noua construcție a fost numită, inițial, Podul de Piatră sau Podul Pragăi, primind numele Podul Carol abia în 1870.

Fiind singurul mod de traversare a râului Vltava până în 1841, Podul Carol a fost cea mai importantă cale de comunicație între Cetatea din Praga, Orașul Vechi și zonele adiacente, această legătură făcând ca orașul Praga să devină un nod important pe ruta comercială dintre Europa de Vest și cea de Est.

Podul are o lungime de 515,76 metri și o lățime de aproximativ 10 metri, fiind sprijinit pe 16 arcuri apărate de bariere antigheață. Este protejat de trei turnuri, dintre care două se află pe malul din cartierul Malá Strana și cel de-al treilea pe malul Orașului Vechi, iar balustradele sale au fost decorate cu 30 de sculpturi, majoritatea realizate în stil baroc în jurul anului 1700, și înlocuite, în prezent, cu replici.

Potrivit legendelor cehe, construcția podului a început pe 9 iulie 1357, la ora 05:31, prima piatră fiind pusă chiar de regele Carol al IV-lea. Împăratul Sfântului Imperiu Roman credea în numerologie, iar această dată, care forma o punte numerică (1357, 9, 7, 5:31), i-ar fi conferit Podului Carol o rezistență suplimentară.

O inundație din 1432 i-a avariat trei piloni, cel de-al treilea arc s-a prăbușit în 1496, fiind reconstruit în 1503, iar la un an după Bătălia de la Muntele Alb din 21 iunie 1621, atunci când cei 27 de conducători ai revoltei anti-habsburgice au fost executați, podul a servit ca un loc de expunere a capetelor retezate ale victimelor pentru a-i descuraja pe cehi să continue rezistența armată.

La sfârșitul Războiului de Treizeci de Ani, în 1648, suedezii au ocupat malul vestic al Vltavei și au încercat să înainteze în Orașul Vechi, având loc lupte grele chiar pe pod, moment în care a fost grav afectată grav o parte a turnului din Orașul Vechi și aproape toate resturile decorațiunilor gotice au trebuit să fie, ulterior, eliminate.

Podul a dobândit aspectul său actual spre sfârșitul secolului al XVII-lea, atunci când au fost amplasate pe balustrade statuile baroce. În 1784, în timpul unei mari inundații, cinci piloni au fost deteriorați și, deși arcele nu s-au prăbușit, traficul căruțelor și al oamenilor a trebuit să fie restricționat pentru un timp.

Scările originale către Insula Kampa au fost înlocuite în 1844 cu unele noi, dar în anul următor o altă inundație puternică a amenințat structura de rezistență.

În 1866 au fost instalați stâlpi de iluminat cu gaz, iar mai târziu stâlpi de iluminat electric. Prima linie de transport public a traversat legendarul pod în anii 1870, fiind înlocuită mai târziu de tramvaiul cu cai.

În perioada 2-5 septembrie 1890 o altă inundație dezastruoasă a lovit orașul Praga și a avariat grav Podul Carol. Mulți bușteni și alte materiale aduse de apele din amonte au format o barieră uriașă ce s-a sprijinit de pod, trei arce au fost rupte de presiunea exercitată, iar doi piloni s-au prăbușit și alții au fost parțial avariați. Tot atunci au căzut în apă și două statui – cele ale Sf. Ignațiu de Loyola și Sf. Xavier, ce fuseseră realizate de Ferdinand Brokoff. Prima dintre ele a fost înlocuită cu un grup statuar dedicat Sfinților Chiril și Metodiu, realizat de Karel Dvořák, iar cea de-a doua a fost înlocuită cu o replică a originalului.

De podul Carol din Praga se leagă și soarta Sfântului Ioan Nepomuk, martirul secretului spovezii, care în martie 1393 a fost aruncat în apele râului Vltava de pe Podul Carol din ordinul regelui Venceslau. Martorii au povestit apoi că, în timpul nopţii, o lumină neobişnuită plutea încet deasupra apei. A doua zi trupul lui Nepomuk a fost pescuit şi înmormântat în Catedrala Mitropolitană Vitus, unde se află și astăzi.

Podul Carol

Începutul secolului al XX-lea a fost marcat de o creștere intensă a traficului rutier pe Podul Carol, tramvaiul cu cai care a circulat pe pod până pe 15 mai 1905 fiind înlocuit cu tramvaiul electric și, mai târziu, cu autobuze.

La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a fost construită o barieră la poarta de acces pe sub turnul din Orașul Vechi, iar între anii 1965 și 1978 autoritățile au început o reparație capitală a edificiului, pilonii au fost consolidați și stabilizați, toate blocurile de piatră sparte au fost înlocuite, covorul asfaltic a fost îndepărtat și traficul vehiculelor a fost interzis, podul rămânând accesibil doar pietonilor și începând din anul 2019 administrația orașului Praga a demarat un nou proces de reabilitare.

Podul Carol
No comments

leave a comment