Rose Cohen, comunista britanică ucisă la ordinul lui Stalin în timpul Marii Epurări. Fiul ei, Alioșa, “fiul dușmanilor poporului”, a fost trimis într-un orfelinat

Rose Cohen s-a născut pe 20 mai 1894 la Londra, într-o familie de imigranți evrei polonezi. Tatăl ei, Maurice Cohen, a fost croitor și mai târziu și-a deschis o afacere de succes. Tânăra a devenit membră a Asociației Educaționale a Muncitorilor, a învățat noțiuni de bază din economie și politică și vorbea fluent trei limbi. În 1910 Rose s-a alăturat mișcării pentru votul femeilor din Marea Britanie, iar în 1916 serviciile secrete britanice au pus-o sub supraveghere considerând că are o activitate suspectă.
Tânăra a obținut un loc de muncă în consiliul municipal din Londra, unde a lucrat până în 1917 și mai târziu a fost colaboratoare a Departamentului de cercetare a muncii care devenise centrul tinerilor intelectuali de stânga din Anglia spre sfârșitul Primului Război Mondial. În 1920 Rose a devenit membră fondatoare a Partidului Comunist din Marea Britanie, fiind descrisă ca plină de viață, inteligentă, bine educată și foarte frumoasă.
La începutul anilor 1920 Rose Cohen a călătorit în Europa ca agent al Cominternului și i s-au atribuit misiuni secrete, care includeau transmiterea de mesaje și diverse transferuri de bani către partidele comuniste. În 1922–1923 a petrecut perioade lungi în Uniunea Sovietică și a călătorit și în Finlanda, Germania, Lituania, Estonia, Letonia, Turcia, Franța, Norvegia, Suedia și Danemarca.
În 1925, tânăra comunistă a lucrat în ambasada sovietică de la Londra, a petrecut câteva luni la Paris într-o misiune secretă pentru Comintern și în același an l-a cunoscut pe David Petrovsky, cu care s-a căsătorit mai târziu.
În 1927, urmând instrucțiunile Comitetului Central al Partidului Comunist din Marea Britanie, Rose a plecat să lucreze la Moscova și s-a înscris în Partidul Comunist Rus. La începutul anului 1929 s-a căsătorit cu Petrovsky, iar în decembrie 1929 s-a născut fiul lor, Alexey (Alioșa). La scurt timp femeia și-a continuat misiunile pentru Comintern, călătorind în China, Japonia, Polonia și Germania.
În 1930, tânăra s-a înscris la Școala Internațională Lenin, iar din 1931 a fost angajată la Ministerul de Externe, fiind în același timp redactor la Moscova Daily News. Rose Cohen și David Petrovsky au fost considerați “cuplul de aur al comunității de expatriați din Moscova”, iar apartamentul lor a devenit un salon la modă pentru întreaga comunitate de comuniști străini care se aflau în Rusia.
Curând însă David Petrovsky a devenit conștient că situația se va înrăutăți în Uniunea Sovietică, mai ales după asasinarea lui Serghei Kirov din 1934 și a început să devină foarte atent la evenimentele de la vârful partidului. Kirov, un susținător loial al lui Stalin, fusese șeful organizației de partid din Leningrad, dar popularitatea acestuia crescuse prea mult și prea repede și devenise incomod. La Congresul Partidului Comunist din 1934, unde s-a votat noua componență a Comitetului Central, Kirov a primit numai trei voturi împotrivă, spre deosebire de Stalin care a avut 292 de voturi împotrivă, cele mai multe dintre toți candidații, iar acest lucru a declanșat o luptă acerbă între cei doi. Pe 1 decembrie, Kirov a fost asasinat în Leningrad de Leonid Nikolaev. Stalin a pretins că Nikolaev era membru al unei organizații conduse de Lev Troțki și ar fi urmărit răsturnarea guvernului sovietic. A fost momentul care a declanșat Marea epurare, campaniile de represiune prin care cel puțin 681.692 oameni au fost executați numai pe parcursul anilor 1937–38, conform listelor de execuție semnate personal de Stalin. Numărul exact de persoane afectate de epurare este incert, dar Societatea Memorial a publicat o listă cuprinzând 1.345.796 de nume ale unor oameni care au fost victime ale terorii staliniste.
În vara anului 1936, Rose Cohen a plecat la Londra, dar nu i s-a permis să îl ia în călătorie și pe fiul ei, Alioșa, așa că acesta a rămas la Moscova. Sora ei, Nellie, avea să spună mai târziu că Rose nu s-ar mai fi întors în URSS dacă nu i-ar fi rămas băiatul captiv în Rusia.
În același an, Petrovsky își planifica o călătorie în America și chiar primise permisiunea de a pleca de la Sergo Ordzhonikidze, șeful Sovietului Suprem al Economiei Naționale și șef al Comisariatului Popular al Industriei Grele din Uniunea Sovietică. Acesta, care îl cunoștea îndeaproape pe Stalin, și-a dat seama ce evenimente urmau să aibă loc în țară și a vrut să-l salveze pe bărbat și pe soția lui, știind cel mai probabil că aceștia nu se vor mai întoarce. Se pare că Rose și David sperau să se folosească de această călătorie considerând că e o oportunitate de a părăsi pentru totdeauna țara, dar, pentru că nu reușiseră să obțină o viză de ieșire pentru fiul lor și nedorind să plece fără el, au decis să rămână în Uniunea Sovietică.
În februarie 1937, protectorul lui, Ordzhonikidze, a murit, în martie 1937, Petrovsky a fost arestat și Rose Cohen a fost exclusă din Partidul Comunist. A fost și ea arestată pe 13 august la Moscova, fiind acuzată că este membră a organizației antisovietice din Comintern, spionează pentru Marea Britanie și este rezident al serviciilor de informații britanice.
Ea a respins toate acuzațiile în timpul anchetei care s-a întins până pe 29 octombrie 1937. Procesul cu ușile închise a început o lună mai târziu, pe 28 noiembrie, la ora 14.20, iar lui Rose i s-a refuzat dreptul de a avea un avocat al apărării sau martori care să o ajute în susținerea cauzei. A pledat singură în instanță susținând că este nevinovată, a negat toate acuzațiile și a refuzat să confirme mărturia pe care procurorii i-au pus-o în față din timpul anchetei preliminare, susținând că este falsă. În declarația sa finală, ea a declarat din nou că este nevinovată. Cu toate acestea, hotărârea instanței, pronunțată la douăzeci de minute după începerea procedurilor judiciare, a declarat-o pe britanica Rose Cohen vinovată de toate acuzațiile care i-au fost aduse și a fost împușcată în aceeași zi, pe 10 septembrie 1937.
Fiul ei, Alioșa, care avea șapte ani, a fost plasat într-un orfelinat cu eticheta “fiul dușmanilor poporului”. Sora și frații lui Rose din Londra le-au spus tuturor prietenilor că femeia și băiatul acesteia au murit în Rusia de pneumonie și nu le-au mai pomenit numele timp de 50 de ani. După ce au aflat despre arestarea camaradei lor, Harry Pollitt și Willie Gallacher, liderii comuniști din Marea Britanie, au apelat la secretarul general al Comitetului executiv al Internaționalei Comuniste, Georgi Dimitrov, și la adjunctul său, Dmitry Manuilsky, dar au fost sfătuiți “să nu intervină”. Drept urmare, Partidul Comunist din Marea Britanie nu a depus niciun protest și nu a făcut niciun demers pentru a o sprijini pe colega lor, iar Guvernul britanic nu a negat zvonurile conform cărora Cohen ar fi fost cetățean al Uniunii Sovietice în momentul arestării sale, dar documentele arată clar că Rose a rămas cetățean britanic până la moartea ei.
După cel de-al 20-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din februarie 1956, Alioșa, fiul lui Rose Cohen, a formulat un apel pentru revizuirea cazului mamei lui. De-abia pe 18 iulie 1956, secretarul general al Partidului Comunist al Marii Britanii, Harry Pollitt, a trimis o scrisoare primului secretar al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Nikita Hrușciov, cerând clarificarea circumstanțelor arestării lui Rose Cohen în 1937 și întrebând ce se întâmplase cu ea după arestare, deși femeia era moartă de aproape douăzeci de ani.
Pe 8 august 1956, Colegiul Militar al Curții Supreme a Uniunii Sovietice a invalidat verdictul din 28 noiembrie 1937 împotriva lui Rose Cohen, a respins toate acuzațiile, iar ea a fost reabilitată postum ca victimă a represiunilor politice.
După executarea părinților săi în 1937, Alioșa, fiul lui Rose și al lui David Petrovsky, a stat trei ani în orfelinat. În 1940 a fost adoptat de verișoara lui David Petrovsky, Rebecca Belkina, care era medic maior al serviciilor medicale ale forțelor armate. Aceasta a reușit să obțină permisiunea pentru adoptarea băiatului în temeiul articolului 58 din Codul penal sovietic și Alioșa și-a petrecut restul copilăriei trăind în Siberia cu aceasta și cu familia ei. Mulți ani mai târziu, Alioșa a obținut un doctorat în științe geologice și mineralogice și a devenit membru al Academiei de Științe Naturale din Rusia.

 

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *