AcasăEroii României moderneEroi uitațiSanda Marin și cartea care i-a adus celebritatea

Sanda Marin și cartea care i-a adus celebritatea

Sanda Marin

Ion Simionescu, tatăl celebrei Sanda Marin, s-a născut pe 10 iulie 1873, la Fântânele, județul Bacău, România și a fost membru al Academiei Române, cunoscut pentru activitatea sa științifică în domeniul geologiei și al paleontologiei.

Rămas orfan în copilărie, Ion Simionescu a fost crescut la Botoșani de bunica sa, iar după absolvirea liceului a studiat la Facultatea de Științe Naturale a Universității din Iași, fiind student al chimistului Petru Poni și al geologului Grigore Cobălcescu. În toamna anului 1895, a obținut o bursă acordată de Academia Română și a plecat la Viena, unde a prezentat, trei ani mai târziu, pe 21 iulie 1898, teza de doctorat cu titlul Über Die Geologie Des Quellengebietes der Dâmbovicioara (Rumänien).

Întors în țară, tânărul a devenit în 1900 profesor la Universitatea din Iași la vârsta de doar 27 ani, apoi, în 1929, a fost chemat la Universitatea din București, pentru a prelua catedra de geologie a profesorului Sabba Ștefănescu.

Profesorul Simionescu a devenit cunoscut datorită numeroaselor sale cărți și activități de popularizare a științei în rândul publicului larg. Savantul a publicat o serie de volume de instruire extrem de captivante, printre care „Tinere, cunoaște-ți țara!”, „Tinere, cunoaște-ți arborii” (ambele în 1933), „Tinere, cunoaște-ți neamul” (1941), „Pitorescul României” (patru volume tipărite între 1939 și 1942), „Țara noastră” (1937), „Colțuri de țară” (1934), „Mănăstiri din țară, Satele din România” (1926)

Fiica sa, Cecilia Maria Simionescu, s-a născut în decembrie 1900 la Iași și a primit o educație excepțională încă din primii ani ai copilăriei. Vorbea la perfecție germana, franceza și engleza, a studiat pianul la Paris și apoi în țară cu profesoara Florica Musicescu, mediul în care s-a format fiind inflențat de prietenii ilustrului său tată, oameni de știință, scriitori, muzicieni, actori și pictori.

Cecilia s-a căsătorit cu Mihai Zapan, care a fost doctor în chimie și autor al unor lucrări importante de chimie organică, și în perioada interbelică a devenit cunoscută ca o gazdă excepțională, casa familiei devenind un loc de întâlnire pentru toată lumea bună din București, la petrecerile familiei fiind servite cele mai rafinate preparate gastronomice din București. La începutul anilor ’30, nemulțumită de cărțile de bucate existente pe piața românească, Cecilia Maria Zapan a decis să adune o carte de rețete, dar, pentru că nu a vrut ca numele ei să-i afecteze cariera științifică a tatălui, a ales un pseudonim pentru a-și semna lucrarea de gastronomie. Prima ediție sub semnătura Sanda Marin a fost publicată în 1936 la Editura „Cartea Românescă” din București, care era condusă chiar de tatăl ei în acel moment.

Sanda Marin

Volumul conținea mii de rețete culinare din bucătăria românească sau inspirate din alte tradiții gastronomice, avea 437 de pagini și s-a bucurat de un atât de mare succes, încât au fost retipărite încă opt ediții în următorii opt ani, fiecare dintre ele beneficiind de completări generoase. Cartea a fost reeditată și după cel de-al Doilea Război Mondial, dar într-o ediție prescurtată, care a fost adaptată la condițiile din timpul comunismului. Rețetele considerate inadecvate în raport cu realitățile socio-economice precum salata de icre negre, galantina de curcan, Chateaubriand, Bouillabaisse, consommé, sufleul surpriză, sosul olandez, tortul Napoleon, preparatele sofisticate din vânat sau cozonacii moldovenești pentru care se foloseau 100 de ouă la 5 kilograme de făină au fost eliminate sau schimbate astfel încât să fie în conformitate cu viața din România comunistă.

Sanda Marin

Evident, ideologia comunistă a cenzurat rețetele tradiționale legate de sărbătorile religioase, astfel încât vastele colecții de rețete de mâncăruri specifice pentru Crăciun sau Paște s-au transformat în “rețete pentru mese festive”, iar unele ingrediente care nu se mai găseau în magazine au fost înlocuite, de cele mai multe ori neinspirat, cu produse pe care gospodinele le puteau găsi în comerțul socialist. După 1989 au apărut încă opt ediții ale cărții Sandei Marin, cea tipărită în 2009 la Editura Humanitas fiind o ediție integrală, care conține, pe lângă rețete de aperitive, sosuri reci și calde, înghețate, sufleuri, torturi, prăjituri cu crèmă, dulcețuri și șerbeturi, peltele și siropuri, și numeroase trucuri și sfaturi pentru prepararea conservelor sau a mezelurilor tradiționale, dar și sugestii de meniuri adaptate anotimpurilor și informații cu privire la conținutul de vitamine și valoarea calorică a principalelor alimente.

Sanda Marin a murit în 1961 și a fost înmormântată în cavoul familiei de la Cimitirul Bellu, dar celebra sa “Carte de bucate” a continuat să fie reeditată și s-a aflat sau se mai află încă în biblioteca multor gospodine din România, fiind consultată în paralel cu celebrul caiet de rețete scrise de mână pe care îl dețineau majoritatea femeilor.

Sanda Marin
Niciun comentariu

Lasă un comentariu