Stéphanie, nefericita văduvă a arhiducelui sinucigaș Rudolf al Austriei.

Prințesa Stéphanie a Belgiei s-a născut pe 21 mai 1864 la Palatul Regal din Laeken. Mama ei, Marie Henriette, a fost arhiducesă a Austriei prin naștere și mătușă a reginei Spaniei, iar tatăl, Leopold al II-lea al Belgiei, a devenit la un an și jumătate de la nașterea fetiței rege al belgienilor.

Cei doi soți au avut o relație distantă, Leopold nu era deloc interesat de fetele provenite din căsătorie, Stéphanie și sora ei mai mare, Prințesa Louise. Educația prințeselor a fost neglijată, în timp ce regele și-a concentrat întreaga atenție asupra fiului său, Prințul Léopold, considerat viitorul moștenitor al dinastiei de Saxe-Coburg și Gotha din Belgia. Din nefericire, când avea nouă ani micul prinț Leopold s-a îmbolnăvit de pneumonie și a murit, iar regele a suferit cumplit după această pierdere. A reluat pentru scurt timp relațiile cu soția sa, Marie Henriette, doar în speranța de a produce un alt moștenitor masculin, dar rezultatul a fost nașterea prințesei Clémentine, în 1872. Atunci regele Leopold și-a pierdut complet interesul pentru familia sa și și-a îndreptat întreaga atențe asupra proiectului său personal, Statul Liber Congo, a cărui colonizare a început-o în 1876 și din exploatarea căruia adunat o avere imensă. Regele a avut nenumărate aventuri și avea o viață publică scandaloasă, fiind cunoscut sub numele Le Roi des Belges et des Belles – Regele belgienilor și al frumuseților. În 1909, aflat pe patul de moarte, regele avea să se căsătorească, în încercarea de a scăpa de păcatul infidelității, cu amanta lui preferată, Caroline Lacroix, născută la București, care era mai tânără cu 49 de ani decât regele și se ocupase cu prostituția la Paris.blank

Copilăria prințesei Stéphanie a fost marcată de o educație severă, din cauza neînțelegerilor dintre părinți și a tragicei morți a fratelui ei, prințul Leopold, în 1869. Regele a impus însă, în ciuda dezinteresului pentru soarte fetelor lui, căsătorii aranjate de el însuși pentru acestea. Louise a fost căsătorită cu un văr de-al doilea, prințul Philipp de Saxe-Coburg, un bărbat dur, cu paisprezece ani mai în vârstă. După ce a aflat că Louise are un amant, regele Leopold a internat-o într-un azil de psihiatrie și în 1907 prințesa a reușit să divorțeze.

În martie 1880, Rudolf, prințul de coroană al Austriei, a fost invitat la curtea blankbelgiană la insistențele regelui Leopold al II-lea. Rudolf a sosit la Bruxelles pe 5 martie. După ce a întâlnit-o pe prințesa Stéphanie, care avea 16 ani, i-a scris mamei lui, împărăteasa Sisi, că “a găsit ceea ce a căutat”, menționând că era “drăguță, bună și inteligentă”, Stéphanie fiind una dintre puținele prințese catolice disponibile în Europa la acea vreme. Sub presiunea tatălui său, împăratul Franz Joseph, care dorea să-l căsătorească cât mai curând, Rudolf i-a cerut mâna pe 7 martie și și-a anunțat logodna.blank

Sisi a Austriei, mama lui Rudolf, a fost însă profund dezamăgită de aranjament, pentru că monarhia belgiană data doar din 1830, nici nu se putea compara cu cea habsburgică, cel puțin din punctul de vedere al vechimii.

Stéphanie a fost trimisă la Viena pentru a fi învățată eticheta de la curtea imperială și mai ales protocolul pentru ceremonia căsătoriei, dar, la o lună de la sosirea ei, doamnele de onoare și-au dat seama că fata nu ajunsese încă la pubertate. Când i s-au pus întrebări, a devenit clar că nu avea idee de nimic din ceea ce blankpresupunea viitoarea viață de familie. Nunta a fost amânată, iar prințesa umilită a fost trimisă înapoi în Belgia pentru un timp.

Pe 10 mai 1881, cu câteva săptămâni înainte de a împlini 17 ani, Prințesa Stéphanie a fost chemată din nou la curtea austriacă și s-a căsătorit cu prințul coroanei în Biserica Saint Augustin din Viena. Printre participanții la ceremonie s-au numărat viitorul rege Edward VII al Regatului Unit și nepotul său, viitorul împărat german Wilhelm al II-lea. După nuntă, cuplul a petrecut luna de miere la Laxenburg, iar pe 18 mai tinerii căsătoriți au ajuns la Budapesta.blank

La început, căsnicia a fost fericită, însă curând au apărut probleme în cuplu. Deși inteligent, Rudolf era neconvențional, impulsiv și prea liberal, în timp ce Stéphanie primise o educație conservatoare și formală. Singurul lor copil, Arhiducesa Elisabeta Maria a Austriei, numită în familie “Erzsi”, s-a născut la castelul Laxenburg pe 2 septembrie 1883.

Prințesa Stephanie nu a fost deloc agreată de familia imperială în timpul căsătoriei. Împărăteasa Sisi a evitat-o și a disprețuit-o, crezând în continuare că este o partidă neadecvată pentru fiul ei. Relația dintre Stephanie și Rudolf s-a blankdeteriorat rapid. În 1886, Rudolf a infectat-o pe Stephanie cu gonoree, ceea ce a făcut imposibilă orice sarcină ulterioară a tinerei, așa că au început discuțiile despre un potențial divorț și amândoi au început să caute soluții în afara căsătoriei. În timpul unei vizite în Galicia, în 1887, Stéphanie s-a îndrăgostit de un conte polonez. În următoarele optsprezece luni, nu a încercat să-și ascundă afecțiunea pentru acesta în fața soțului ei, care a avut, și el, numeroase relații extraconjugale.

În 1889 arhiducele Rudolf și baroneasa Maria von Vetsera, iubita sa în vârstă de 17 ani, au fost găsiți morți la Mayerling. Scandalul care a urmat decesului soțului ei a determinat-o pe Stéphanie să plece de la curtea de la Viena și, cum avea o relație proastă cu tatăl ei, Leopold al II-lea, nu s-a întors în Belgia, ci a rămas o vreme pe teritoriul Austriei.blank

După decesul lui Rudolph, Franz Joseph a preluat tutela fetiței fiului său decedat. Din ordinul lui, Elisabetei Maria i s-a interzis să părăsească Austria. Frumoasa împărăteasă Sisi nu voia să fie considerată bunică și nu a fost apropiată de cea mică, de altfel de niciunul dintre nepoții ei. Cu toate acestea, după asasinarea lui Sisi în 1898, surpriza a fost că, prin testament, beneficiara bunurilor ei personale era chiar micuța Elisabeta Marie.

Pe 22 martie 1900 prințesa văduvă Stéphanie s-a recăsătorit cu Elemér Lónyay de Nagy-Lónya et Vásáros-Namény, un conte maghiar, la Miramare, în Italia (pe blankatunci parte a Austro-Ungariei), fără a avea aprobarea tatălui ei. Stéphanie și noul ei soț au locuit la castelul acestuia din vestul Ungariei, iar Leopold al II-lea a fost atât de furios din cauza acestei căsătorii, încât i-a interzis prințesei să revină în Belgia să o vadă pe mama ei care era pe moarte. Și fiica, micuța Elisabeta, a rupt orice contact cu Stéphanie, dezaprobând căsătoria acesteia pe care a considerat-o o trădare a memoriei tatălui ei, Rudolf.

Stéphanie s-a instalat cu noul ei soț în castelul Oroszvár – Rusovce aflat în vestul Ungariei. În 1935 prințesa a vrut să-și publice memoriile, dar acest lucru a provocat un scandal uriaș, iar un tribunal din imperiu a interzis distribuirea volumului. În carte era inclusă ultima scrisoare a lui Rudolf, iar Stephanie susținea că decedatul eiblank soț și baroneasa Maria von Vetsera își premeditaseră moartea.  Memoriile ei – Ich sollte Kaiserin werden (Trebuia să fiu împărăteasă) au fost publicate în cele din urmă în afara Austriei în 1937.

blankStéphanie a murit la Pannonhalma pe 23 august 1945, la vârsta de 81 de ani. Singura ei fiică, arhiduchesa Elisabeta Marie de Austria, pe care o dezmoștenise în 1934, avea să fie poreclită mai târziu Arhiducesa Roșie și a devenit cunoscută ca membră a Partidului Social Democratic Austriac. S-a căsătorit cu Prințul Otto Weriand de Windisch-Grätz și a avut patru copii: Franz Iosif, Ernst, Rudolph și Stephanie.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *