Yves Montand, fiul unui fabricant sărac de mături, a devenit o celebritate mondială. Artistul a fost lansat de Edith Piaf, a fost căsătorit cu Simone Signoret și a avut o relație cu Marilyn Monroe

Ivo Livi s-a născut pe 13 octombrie 1921, la Monsummano Terme, în Toscana, și a fost fiul lui Giovanni Livi și al Giuseppinei Simoni, fiind cel mai mic dintre copiii familiei. În 1923, când Ivo avea doar doi ani, familia sa a fugit din Italia fascistă și a emigrat în Franța, stabilindu-se într-un cartier sărac din Marsilia. Tatăl lui Ivo a înființat o mică fabrică de mături în cartierul Crottes, iar cei doi copii mai mari au părăsit rapid școala pentru a-și câștiga existența: Lidia a devenit coafeză, iar fratele său, Julien, a fost ospătar la o cafenea. Copilăria lui Ivo a fost dificilă din punct de vedere material, iar adaptarea sa în Franța a fost complicată pentru că a fost considerat de copiii cu care încerca să se împrietenească un imigrant sărac. În această perioadă, copilul a devenit pasionat de cinema și mai ales de musical-urile americane, în special de cele ale idolului său, Fred Astaire.

Prin decretul din 20 ianuarie 19292, familia Livi a obținut cetățenia franceză, iar Ivo a devenit Yves. Consecințele Marii Crize economice l-au ruinat pe tatăl lui, care a fost forțat să depună dosarul pentru falimentul fabricii de mături a familiei în 1932. Yves avea unsprezece ani și era mult mai înalt decât copiii de vârsta lui, așa că și-a falsificat actele pentru a se angaja într-o fabrică de celuloză. În plus, livra pachetele de la cofetăria “Mignon” și apoi a fost om de serviciu în salonul de coafură în care lucra sora sa, Lydia, muncind mai târziu ca hamal la docurile din Marsilia.

În 1938, la vârsta de șaptesprezece ani, Yves Livi s-a angajat ca animator într-un cabaret din Marsilia și apoi a participat la un spectacol pentru începători, imitându-i pe Fernandel și Walt Disney. Organizatorul show-ului l-a luat sub aripa lui și l-a sfătuit să-și găsească un nume de scenă. Yves Livi devine Yves Montand.

 

Pe 21 iunie 1939, tânărul apare pe scena Teatrului Alcazar din Marsilia, iar publicul este cucerit de vocea lui, dar la izbucnirea războiului ajunge muncitor la “Chantiers et Ateliers de Provence”. Când își pierde locul de muncă, decide să-și caute angajamente ca artist și merge în cafenele, cabarete modeste sau cinematografe unde cântă în timpul pauzelor altor cântăreți.

La începutul verii anului 1941, Yves Montand a cântat a doua oară la Alcazar și a obținut din nou aplauze, fiind remarcat de producătorul Émile Audiffred. Datorită lui, tânărul cântărețul a luat lecții de dans și și-a rafinat interpretarea pe scenă.

La toamna aceluiași an, Audiffred a înființat revista “Un soir de folie” în care Yves era vedetă, dar avea nevoie de un repertoriu original. Hubert Melone, un compozitor orb, i-a scris două piese: „Y’a du swing partout”, și „Dans les plaines du Far-West”, care aveau să fie primele sale succese de public. În această perioadă, în ciuda ocupației naziste, tânărul câștiga destul de bine, dar, pentru a evita serviciul obligatoriu de muncă (STO), a decis, de comun acord cu Émile Audiffred, să plece la Paris.

În 1944, proaspăt aterizat în capitală, a jucat la teatrul ABC, apoi la Bobino, la Folies-Belleville și la celebrul Moulin Rouge, unde a cunoscut-o, la sfârșitul lunii iulie, pe Édith Piaf. Această întâlnire a fost decisivă pentru Montand, pentru că deja celebra Piaf l-a prezentat multor viitori colaboratori: Loulou Gasté, Jean Guigo, Henri Contet, Louiguy, Marguerite Monnot, Philippe-Gérard. Sub influența ei, Yves Montand își rafinează aparițiile, renunță la accentul său sudic și își construiește un nou repertoriu.

Pe 15 mai 1945, a înregistrat pentru prima dată pentru Odeon și în același an și-a făcut debutul în filmul “Étoile sans lumière”, de Marcel Blistène, peliculă care a avut-o pe Édith Piaf în rolul principal.

În 1946, carierele lui Édith și Yves s-au separat, la inițiativa faimoasei cântărețe care a considerat că talentul lui Montand o umbrește.

A înregistrat șase piese noi în noiembrie, apoi s-a mutat la Club des Cinq, un cabaret din Faubourg-Montmartre, iar la începutul anului 1947, din nou la ABC.

 

În 1948, producătorul său, Émile Audiffred, a murit prematur, Yves Montand s-a mutat La Colombe d’Or și aici a cunoscut-o, un an mai târziu, pe Simone Signoret. Între cei doi a fost dragoste la prima vedere, actrița si-a suspendat cariera pentru o vreme și pe 22 decembrie 1951 cei doi s-au căsătorit la primăria Saint-Paul-de-Vence, devenind unul dintre cele mai la modă cupluri franceze din lumea artistică.

În 1953, Montand a obținut primul său rol semnificativ în cinematografie, în filmul „The Wages of Fear”, care a câștigat Marele Premiu la Festivalul de Film de la Cannes.

În 1954, cuplul a cumpărat o proprietate în Autheuil-Authouillet, Normandia, reședință care a devenit mai târziu un loc de întâlniri artistice și intelectuale, fiind frecventat de Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir sau Serge Reggiani, cei doi au fost catalogați ca simpatizanți comuniști.

 

În octombrie 1956, Yves Montand era pe punctul de a pleca într-un turneu în URSS exact în perioada în care tancurile Armatei Roșii au invadat Budapesta. Artistul a decis totuși să cânte la Moscova, unde s-a întâlnit cu prim-secretarul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Nikita Hrușciov, iar Montand i-a cerut personal șefului Kremlinului o explicație a motivelor invaziei capitalei maghiare.

În 1957, împreună cu Simone Signoret și trupa sa a întreprins un turneu în toate țările blocului estic, dar a revenit la Paris profund deziluzionat de ceea ce a văzut în țările est-europene.

În 1959, a fost angajat de producătorul Norman Granz și, însoțit de Simone Signoret, a plecat în Statele Unite, unde a cântat pe Broadway timp de trei săptămâni, apoi la Hollywood, San Francisco și Montreal.

 

În ianuarie 1960, Signoret și Montand, cazați de la Hotelul Beverly Hills din Los Angeles s-au împrietenit cu vecinii lor, Arthur Miller și Marilyn Monroe. Marilyn și Montand au jucat împreună într-un film la Hollywood și curând au devenit mai mult decât partenerii pe platourile de filmare. Scurta lor aventură a dus la despărțirea cuplului Miller-Monroe, în timp ce Simone Signoret și-a pierdut încrederea în soțul ei, dar cei doi vor rămâne căsătoriți până la moartea actriței, în 1985.

Din 1965 s-a impus definitiv în cinematografie, întâlnirea sa cu Costa Gavras fiind decisivă, pentru că l-a transformat într-unul dintre cei mai populari actori francezi.

 

 

Începutul anilor 1980 a marcat revenirea lui Yves Montand pe scenă după treisprezece ani de absență. Artistul a înregistrat albumul “Montand d’hier et d’aujourd’hui”, care a avur un mare succes, cu mai mult de un milion de exemplare vândute, și a plecat apoi într-un turneu mondial care a inclus Brazilia, Statele Unite, Canada și Japonia.

Pe 30 septembrie 1985, soția sa, Simone Signoret, a murit de cancer pancreatic la vârsta de șaizeci și patru de ani și apoi artistul a avut o relație cu Carole Amiel, asistenta sa, care îi va dărui singurul său copil, Valentin, născut pe 31 decembrie 1988.

Yves Montand a murit pe 9 noiembrie 1991, la vârsta de 70 de ani, în spitalul din Senlis, din cauza unui infarct miocardic, la doar o zi după ultima zi de filmare pentru filmul IP5 de Jean-Jacques Beineix. În ziua precedentă, protejat de un costum de scafandru, actorul înotase într-un lac din pădurea Chantilly, lângă Senlis. După filmarea acestei secvențe, Montand a simțit un disconfort și îi va spune unuia dintre paramedicii care a venit să îl consulte: “Am avut o viață atât de minunată încât nu voi regreta că plec”. Marele actor va fi înmormantat la cimitirul Père-Lachaise, alături de Simone Signoret, singura femeie cu care a fost căsătorit.

 

În 1989, Anne Drossart, o fostă actriță, a inițiat o acțiune pentru a demonstra paternitatea lui Yves Montand în numele fiicei sale, Aurore, născută pe 6 octombrie 1975. În aprilie 1990, un tribunal din Paris i-a cerut un test de sânge, dar Yves Montand a refuzat în timpul vieții sale să se supună acestei expertize biologice și a contestat validitatea mărturiilor care sugerau “relații stabile și continue” între el și Anne Drossart.

Acest refuz a dus la deschiderea unei anchete penale care a concluzionat doi ani mai târziu, în 1993, că această relație a existat. Instanța din Paris a decis, pe 6 septembrie 1994, bazându-se pe concluziile anchetei penale, precum și pe asemănarea presupusei fiice cu marele actor, că artistul a fost tatăl ei. În 1996, la cererea singurului lui fiu legitim, Curtea de Apel a aprobat o expertiză ADN post-mortem, rămășițele artistului au fost exhumate, dar trei experți independenți au decis că Yves Montand nu a fost tatăl Aurorei, iar curtea de apel va închide definitiv dosarul prin care presupusa fiică și mama ei cereau revizuirea moștenirii lui Yves Montand.

 

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *