Regina Beatrix Wilhelmina Armgard de Orania-Nassau s-a născut pe 31 ianuarie 1938 la Palatul Soestdijk din Baarn și a fost fiica cea mare a prințesei Juliana și a soțului acesteia, Prințul Bernhard, nașii ei de botez fiind regele Leopold al III-lea al Belgiei, Prințesa Alice, Contesă de Athlone, Prințesa Elisabeth de Erbach-Schönberg, Ducele Adolf Friedrich de Mecklenburg și Contesa Allene de Kotzebue.
La izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, în mai 1940, familia regală olandeză s-a mutat la Londra și o lună mai târziu fetița a plecat la Ottawa, în Canada, împreună cu mama și sora ei mai mică, Irene, în timp ce tatăl, Bernhard, și bunica, regina Wilhelmina, au în Anglia.
Familia regală a revenit în țară pe 2 august 1945, iar pe 6 septembrie 1948, regina a abdicat în favoarea Julianei, iar Beatrix a devenit moștenitoarea tronului Olandei la vârsta de zece ani.
În 1965, prințesa s-a logodit cu aristocratul german Claus von Amsberg, un diplomat al ministerului german de Externe, dar mariajul a stârnit mari controverse la Amsterdam.
Claus fusese în adolescență membru al unor organizații de tineret naziste precum Deutsches Jungvolk și Tineretul Hitlerist, dar aderarea la acest tip de grupuri era obligatorie pentru toți tinerii germani. În 1944, când a împlinit 18 ani, a fost recrutat în Wehrmacht, devenind soldat în Divizia 90 Panzergrenadier și a fost trimis în Italia în martie 1945, fiind luat prizonier de forțele americane la Meran înainte de a lua parte la propriu-zis la lupte. După eliberare a revenit în Germania, a studiat dreptul la Hamburg, a intrat în diplomație și a lucrat în Republica Dominicană și în Coasta de Fildeș, iar în anii 1960 a fost transferat la Bonn.
Căsătoria celor doi tineri, organizată la Amsterdam pe 10 martie 1966, a fost tulburată de proteste masive, chiar violente, pentru că societatea olandeză l-a asociat pe soțul prințesei regale cu ocupația nazistă a țării din timpul războiului.
Cuplul a avut trei copii: prințul Willem-Alexander, actualul suveran al Țărilor de Jos, prințul Johan-Friso și prințul Constantin.
Beatrix a devenit regină a Olandei pe 30 aprilie 1980, la vârsta de 42 de ani, după abdicarea mamei, regina Juliana, dar misiunea sa a fost una de reprezentare, fără o implicare activă în politica regatului. Pe 6 octombrie 2002, soțul suveranei, prințul Claus, care în timp a fost îndrăgit de olandezi, a murit după o boală lungă, iar un an și jumătate mai târziu, a încetat din viață și longeviva regină-mamă Juliana, care suferise în ultimii ai vieții de demență.
Fiul mijlociu al reginei Beatrix, prințul Friso, a fost prins în martie 2012 de o avalanșă, a intrat într-o stare de comă permanentă și a murit un an mai târziu. Pe 30 aprilie 2013, suverana a decis să abdice în favoarea fiului său cel mare, Willem-Alexander, care a fost încoronat rege după 123 de ani de la moartea ultimului monarh de sex masculin al Olandei, timp în care tronul a fost ocupat consecutiv doar de regine.
Regina mamă Beatrix a Olandei împlinește astăzi 85 de ani.
