Capitala a înregistrat ieri o nouă dramă sentimentală. Pe o bancă din curtea bisericii Mavrogheni au fost găsite, în zorii zilei, cadavrul unui tânăr şi al unei fete. Asupra lor s-au găsit acte din care rezultă că tânărul se numeşte Paul Restenbaum, în vârstă de 25 de ani, cu domiciliul în strada Lânăriei 116, iar fata, Adriana Rosenfeld, de 21 ani, din Bulevardul Domniţei 30.
De asemenea, s-au găsit la ei scrisori prin care arăta că, întâmpinând piedici la căsătoria lor, preferaseră să moară decât să se despartă. Tânărul a tras mai întâi un glonte de revolver în inima fetei, după care a îndreptat arma spre sine, descărcându-o în tâmplă. Moartea le-a fost instantanee. La faţa locului a sosit imediat d. procuror Alevra, care a dispus ridicarea cadavrelor şi transportarea lor la morgă.
Împrejurările însă în care s-a produs această dramă prezintă unele curiozităţi şi învăluie o taină pe care cei doi îndrăgostiţi o duc cu ei în mormânt. Într-adevăr, gestul funest la care s-a hotărât Adriana Rosenfeld rămâne pentru familia ei o enigmă. Părinţi, surori, prietene, cunoscuţi stau consternaţi şi nu pot găsi, din orice unghi ar privi, o explicaţie. Adriana Rosenfeld, fată tânără, aproape frumoasă, foarte inteligentă, vioaie, spirituală, totdeauna veselă, era foarte anturată, avea multe prietene, mergea regulat la spectacole, baluri, pe scurt gusta în plin din viaţă.
Cu o zi înainte de tragicul deznodământ de la Biserica Mavrogheni, Adriana Rosenfeld se arătase foarte veselă, vorbea despre un nou model de rochie pe care voia să şi-o facă şi plănuia un „surprise party” cu mai multe prietene. Tatăl ei, om cu situaţie, directorul contabilităţii magazinelor „Galeries Lafayette”, îi făcea toate gusturile. Rămas văduv acum câţiva ani, s-a recăsătorit. Paul Kestenbaum este nepot de soră al noii soţii. Aşa a ajuns Paul Kestenbaum să o cunoască pe Adriana.
De îndată ce a văzut-o, tânărul s-a… aprins. Venea regulat în vizită pe la mătuşa sa, numai spre a putea vedea pe tânăra fată. Faptul a fost remarcat de toţi din casă. Adriana însă râdea şi spunea că nu are nici o înclinaţie pentru vărul său, căruia, de altfel, îi găsea multe defecte pe care le ironiza.
Tânărul însă a perseverat. Dragostea sa pentru Adriana lua proporţii. Imaginea fetii îl obseda. Era o fire sentimentală. Acum câţiva ani a mai încercat să se sinucidă. A luat otravă. Cauza era tot o tânără fată care nu-i aprecia sentimentele…. A scăpat însă.
În ultimul timp era foarte abătut şi vorbea mereu de sinucidere. Purta în permanenţă un revolver asupra sa. Cauza tristeţii sale era situaţia sa actuală. După ce a terminat şcoala comercială, a obţinut un post la banca Chrissoveloni. Şase ani a lucrat la această instituţie. Azi însă era fără de lucru… Această situaţie era pentru el o piedică serioasă la realizarea visului său de dragoste. Ştia că fără o situaţie materială nu va reuşi niciodată să se căsătorească cu Adriana.
Ce s-a petrecut în ultimele 24 de ore între cei doi tineri nu se ştie. Ce au discutat între ei, cum au căzut de acord să termine cu viaţa, rămâne un mister. Toate persoanele din anturajul Adrianei susţin că tânăra fată nu avea nici un pic de afecţiune pentru vărul său. Mai mult decât atâta. Cei doi eroi ai dramei nu se vedeau decât atunci când Paul Kestenbaum venea în vizită la mătuşa sa. Nu ieşeau niciodată la plimbare şi nici nu au fost văzuţi vreodată împreună. Pentru toţi cunoscuţii Adrianei, tânărul Kestenbaum este necunoscut. Prietenele tinerei fete nu ştiau de existenţa lui.
Fapt e că cei doi tineri au căzut de acord să moară. Dovadă sunt scrisorile ce le-au lăsat, şi pe care le-au scris cu o zi înainte de tragicul lor sfârşit. În scrisori arată că se iubesc şi că, neputând să se căsătorească, s-au hotărât să moară. Ei cer totodată iertare familiilor, pentru durerea ce le pricinuiesc.
Adriana Rosenfeld, înainte de moarte, a mai făcut un gest, a cărui frumuseţe este remarcabilă. Nu a vrut să cadă nici un fel de bănuială asupra mamei sale vitrege că prin atitudinea ei faţă de ea ar fi contribuit cât de puţin la determinarea gestului ei. Pe o filă ruptă dintr-un caiet a scris următoarele:
Pentru cei ce vor acuza pe Suzana
Las aceasta ca să se ştie că a fost foarte bună cu mine, chiar atunci când eu am fost neascultătoare. Dacă într-adevăr există o altă lume, jur pe sufletul meu că nu mint. Vă rog să mă credeţi.
Într-un colţ a adăugat câteva rânduri prin care cere să nu i se facă autopsie şi să fie incinerată.
În ziua sortită, cei doi tineri au plecat în acelaşi timp de acasă și s-au îndreptat spre Biserica Mavrogheni. Era ora 4 după amiază. Paul Kestenbaum, care locuia la părinţii săi, înainte de a părăsi casa s-a apropiat de mama sa: „Mamă, sărută-mă!”
– Lasă prostiile, nu mai eşti copil.
– Mamă, te rog să mă săruţi, poate mă vezi pentru ultima oară.
Mama sa, obişnuită cu modul lui de a vorbi astfel, nu a bănuit nimic. L-a sărutat totuşi, şi l-a lăsat să plece.
Adriana Rosenfeld a părăsit locuinţa spunând că se duce ia o prietenă. S-a făcut însă seara. Era ora 9 şi Adriana nu se înapoiase. Familia a început să se alarmeze. Tânăra fată venea totdeauna devreme acasă, şi niciodată nu întârziase peste ora 9. Domnul Rosenfeld a telefonat imediat la poliţie. Nu i s-a putut da însă nici o relaţie.
Unde şi cum s-au întâlnit cei doi tineri, pe unde au umblat, nu se ştie. Fapt e că pe la ora 1 noaptea au ajuns în curtea bisericii Mavrogheni, unde s-au aşezat pe o bancă. Tânărul Kestenbaum a descărcat aci un glonte de revolver în inima fetei. Alarmat de detunătură, intendentul bisericii a ieşit afară. Paul Kestenbaum, cum l-a văzut, i-a spus că s-a întâmplat o nenorocire şi l-a rugat să cheme repede sergentul din post. Intendentul a alergat în stradă. Ajuns aci, a auzit o nouă detunătură… Între timp, familia Rosenfeld căuta prin toate părţile pe Adriana. Un telefon dat de poliţie, pe la ora 3 noaptea, i-a anunţat trista veste…
*** Dimineața, Drama din curtea Bisericii Mavrogheni, 27 noiembrie 1932
