Trupele Puterilor Centrale au intrat în București pe 23 noiembrie/6 decembrie (pe stil nou) 1916 și în prima dimineață a ocupației germane locuitorii orașului s-au trezit într-o serie de explozii urmate de un incendiu de proporţii, pentru că Arsenalul armatei fusese aruncat în aer. Oamenii au ieșit pe străzi, dar informații oficiale nu existau încă, în schimb au apărut zvonuri care mai de care mai amenințătoare.
“23/6 noiembrie. Miercuri. Astăzi trebuie să intre. Poliția toată pe Calea Victoriei, ca la sărbători. Se crede că vor veni dinspre Calea Rahovei. Birje grăbite cu femei germane, ce duc jerbe de crizanteme. Scrâșnim din dinți, în neputința noastră de a răspunde la insultă. Un cer îndoliat. Pe la trei după amiaza, șuiere de alarmă ale gardiștilor. Rămânem în ezitare dacă trebuie să mergem înainte. Înaintarăm totuși spre Calea Victoriei. Îi văd venind încununați de crizanteme. Cu puștile, ca un jug atârnând de gât, spre a contrabalansa greutatea din spinare. Merg fără niciun elan, cântă încet imnuri, cu o intonație bisericească. (…)
Ofițerii întreabă de Capșa, Iordache. Cu o supremă satisfacție se instalează la mese. Localurile, închise de la ocuparea războiului, sunt luminate și pline de lume. Cofetăriile, cafenelele oferă spectacolul celei mai dizgrațioase orgii pantagruelice. Toți au în degete patru-cinci inele de aur. Sunt stigmatele crimelor ce le-au comis în atâtea țări unde au sămănat moartea”, consemnează istoricul Virgiliu N. Drăghiceanu în volumul “707 zile supt cultura pumnului german”, apărut la Editura Cartea Românească în 1920.
A doua zi avea să apară manifestul generalului August von Mackensen:
“CĂTRE LOCUITORII ORAȘULUI BUCUREȘTI
Orașul București este ocupat de trupele mele, el intră sub legile de război. Noi ducem război numai contra armatei române și rusești, iar nu contra poporului român. Cine nu va opune armatei mele nici o rezistență și se va supune de bună voie ordinelor comandanților militari și a însărcinaților lor, le va fi asigurată viața și avutul.
Iar cine va încerca a aduce vreun rău trupelor puse sub comanda mea sau a aduce vreun folos armatei române sau ruse, contra căreia luptăm, va fi pedepsit cu moartea.
Pentru orice rezistență ce s-ar opune trupelor mele de către populația civilă, inclusiv funcționarii publici, orașul București va fi tras la răspundere și va putea aștepta măsurile de represiune cele mai aspre.
Comandantul suprem
v. MACKENSEN
feldmareșal general și adjutant general
Cartierul General”
Conform arhivelor germane, în acea perioadă au fost demontate și expediate din țară 57 de mii de tone de mașini și instalații, 1.140 de mii de tone de produse petroliere, 200 de mii de tone de lemn de construcție, 25 de mii de tone de piei și produse textile, cantități însemnate de alcool, tutun, chimicale, 2.162 de tone de cereale, plante oleaginoase și furajere, 86 de mii de vite mari, 106 mii de porci, 100 de mii de oi și capre. Cei 500 de mii de oameni cantonați pe teritoriul României au consumat în cele 23 de luni peste 800 de mii de vite cornute, 3 milioane de oi și 200 de mii de porci, sute de mii de tone de cereale, legume, zarzavaturi.
Sursa foto: International War Museum
Dinca / December 9, 2021
Sa jefuiesti,sa ucizi, sa furi, aceasta inseamna imperiu. Tacitus istoric roman acum 2000 ani.
/