Cora Pearl, memoriile unei curtezane extravagante: a fost amanta Epocii de Aur a Parisului

Eliza Emma Crouch s-a născut pe 23 februarie 1842 în Plymouth, fiind fiica violoncelistului Frederick Nicholls Crouch și a cântăreței Lydia Pearson. Tatăl și-a abandonat familia în 1847, cel mai probabil fugind de creditori, și a plecat la New York, iar Lydia Pearson a decis să o trimită pe Emma la o școală religioasă din Franța.
Fetița a stat într-un pension din Boulogne-sur-Mer timp de doi ani, apoi într-o altă instituție din Calais unde a rămas șapte ani. La vârsta de 19 ani s-a întors în Anglia, în casa bunicii sale din Londra, și și-a găsit de lucru ca ajutoare de modistă.
În această perioadă îl cunoaște pe baronul Oelsen la care va locui timp de un an, înainte de a deveni amanta proprietarului unui cabaret londonez, Robert Bignell, care era cu zece ani mai mare decât ea.
În martie 1858, Robert Bignell a dus-o pe Emma la Paris, dar, după un sejur de o lună, când Robert a vrut să se întoarcă în Anglia, Emma a decis să rămână la Paris și să-și aleagă alt destin. Devine o întreținută, lucrează în serviciul proxenetului Roubise, care îi procură numeroși clienți și relații și are obiceiul de a ține o evidență a acestora, cu numele lor și detalii intime despre viața lor private.
După șase ani Roubise moare, iar Emma se instalează într-un apartament pe care îl împarte cu prietena ei, Carole Hassé. Își schimbă numele în Cora Pearl și curând îl întâlnește pe ducele de Rivoli, Victor Masséna, care o prezintă în timpul unei seri la Operă, prințului Achille Murat, fiul prințului Lucien Murat. Cora are o relație cu ambii bărbați până în 1865, când prințul trebuie să plece în Africa, la ordinul împăratului, pentru a se alăture noul său regiment, dar înainte de a pleca i-ar fi promis un dar de două sute de mii de franci dacă femeia accepta să se căsătorească cu el.
Cora a refuzat pentru că în decembrie 1864 îl cunoscuse pe ducele de Morny, fratele vitreg al împăratului Napoleon al III-lea, și devenise amanta lui, dar și prietena soției acestuia, Sophie. Datorită generozității lui Auguste de Morny, Cora va locui în castelul Beauséjour, unde organizează petreceri somptuoase, cheltuind sume astronomice pentru decorarea palatului în care instalează și o baie uriașă de bronz.
Începe să facă tot felul de excese, se scaldă în șampanie sau își vopsește pudelul în albastru pentru a se potrivi cu rochia ei, frecventează restaurantele la modă, inclusiv Café Anglais, care oferea clienților săi separeuri. Într-unul dintre aceste separeuri, a ordonat să fie servită oaspeților ea însăși, pe o tavă imensă de argint, goală, ca desert.
La zece zile după moartea ducele de Morny, în martie 1865, Cora este abordată de ducele Emmanuel de Gramont-Caderousse și are o relație cu acesta până în septembrie 1865, când și acesta moare. În același an, Cora l-a întâlnit pe prințul Napoléon, vărul împăratului, care va deveni amantul ei. Acesta îi oferă două vile splendide în Paris, una pe rue de Chaillot și cealaltă pe rue des Bassins.
În următorii cinci ani, averea ei crește considerabil, dar risipește sume uriașe fără niciun discernământ.
În 1870, după ce Franța a declarat război Prusiei, Cora și-a transformat casa în spital și a îngrijit însăși răniții, folosindu-și averea personală pentru îngrijiri medicale. După ce prințul Napoleon, ultimul ei amant a plecat în exil la căderea celui de-al Doilea Imperiu, a rămas însă fără niciun protector și a început să facă datorii.
În 1872 l-a întâlnit pe Alexander Duval, un tânăr bogat care avea douăsprezece restaurante în Paris. Acesta avea doar 25 de ani și în scurt timp a devenit amantul Corei, care avea 37 de ani, iar femeia reușește în scurt timp să-i risipească averea. Duval plătea întreținerea caselor ei, îi făcea o mulțime de daruri, mașini, trăsuri și o carte de o sută de pagini care avea în loc de file câte 1.000 de franci franci.
Tânărul a făcut datorii exorbitante pentru amantă, astfel că familia lui a decis să-i taie fondurile., iar în acel moment Cora refuză să-l mai vadă, iar Alexander, disperat, în decembrie 1872, reușește să forțeze intrarea casei ei, în ciuda opoziției servitorilor. Încearcă să o omoare, apoi se împușcă în fața amantei, dar tentativa de sinucidere nu reușește.
La două zile după tragedie, femeia primește vizita unui comisar de poliție care îi ordonă să plece urgent din Franța. Afacerea Duval devenise subiectul principal al presei, iar numele ei era compromis. Cora stă mai întâi cu un prieten la Monte Carlo, apoi pleacă spre Nisa și, în cele din urmă, la Milano unde îl reîntâlnește pe prințul Napoleon.
Mobilierul și obiectele scumpe din reședința ei principală din Paris vor fi confiscate la cererea creditorilor. Prințul Napoleon o întreține o vreme în casa sa din Milano, dar, în cele din urmă, în 1874, rupe orice relație cu ea.
Cora se întoarce în Franța, dar este obligată de creditori să-și vândă casele, bijuteriile și tablourile și curând se îmbolnăvește de cancer la stomac. Publică o carte de memorii, dar nu reușește ca din vânzări să își reabiliteze situația financiară.
Celebra curtezană Cora Pearl a murit pe 8 iulie 1886, la vârsta de 51 de ani, într-un apartament modest situat la primul etaj al unei mici căsuțe din Paris și câțiva din numeroșii ei foști amanți s-au mobilizat pentru a-i plăti cheltuielile de înmormântare la cimitirul Batignolles.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *