Rudolf Diesel s-a născut pe 18 martie 1858 pe Rue Notre Dame de Nazareth din Paris, fiind al doilea din cei trei copii ai emigranților bavarezi Elise și Theodor Diesel. Tatăl său era legător de cărți, dar a fost nevoit să își schimbe profesia și în Franța și-a deschis un mic atelier de pielărie. Din cauza dificultăților financiare ale familiei, la scurt timp după naștere băiatul a fost dat spre îngrijire unei familii de fermieri din Vincennes, unde și-a petrecut primele nouă luni ale vieții. A fost apoi preluat de părinți, dar problemele financiare nu se rezolvaseră, așa că a lucrat în atelierul tatălui său, livrând clienților produse de marochinărie. Rudolf a urmat școala gimnazială și s-a dovedit a fi un elev foarte bun, la vârsta de 12 ani a primit medalia de bronz de la Société pour l’Instruction Elémentaire și în 1870 avea de gând să se înscrie la Ecole Primaire Supérieure.
Planurile lui au fost spulberate la izbucnirea Războiului franco-prusac, pentru că familia a fost nevoită să plece din Paris, la fel ca mulți alți germani, și s-a stabilit la Londra. Înainte de sfârșitul războiului, mama l-a trimis pe băiat, care împlinise vârsta de 12 ani, la Augsburg, la mătușa și unchiul său, Barbara și Christoph Barnickel. Astfel a devenit elev al Colegiul Vocațional Regal County, unde unchiul preda matematică. La vârsta de 14 ani, Rudolf le-a scris părinților spunându-le că vrea să ajungă inginer. În 1873, s-a înscris la nou-înființata Școală Industrială din Augsburg, iar doi ani mai târziu a primit o bursă de merit de la Politehnica Regală din München, devenind elev al profesorului Carl von Linde.
După încheierea studiilor, în 1880, a plecat la Paris, unde l-a asistat pe fostul său profesor la proiectarea și construcția unei fabrici moderne de refrigerare, devenind directorul instituției un an mai târziu.
În 1883, Diesel s-a căsătorit cu Martha Flasche și a continuat să lucreze pentru Linde, obținând numeroase brevete de invenție atât în Germania, cât și în Franța, iar la începutul anului 1890, s-a mutat la Berlin împreună cu soția și copiii săi, Rudolf Jr, Heddy și Eugen. Deoarece nu i s-a permis să folosească brevetele pe care le obținuse în timp ce era angajatul lui Linde pentru a-și dezvolta propriile idei, a decis să-și părăsească fostul dascăl și să-și extindă preocupările dincolo de domeniul frigotehnic.
Rudolf a explorat mai întâi tehnologia bazată pe abur, cercetările lui privind eficiența termică și eficiența combustibilului determinându-l să construiască un motor cu abur ce folosea vaporii de amoniac. În timpul testelor, motorul a explodat și accidentul aproape l-a ucis, așa că a stat internat timp de mai multe luni într-un spital.
În 1897, inginerul german a realizat motorul care îi poartă numele, iar la zece ani după punerea la punct a invenţiei, motorul Diesel era răspândit în toată lumea în peste un milion de exemplare, în ciuda protestelor acerbe ale marilor concerne petroliere şi metalurgice, în frunte cu puternicul grup Friedrich Krupp.
Pe 28 septembrie 1913, Rudolf Diesel a dispărut în mod misterios, în timp ce călătorea la bordul vaporului “Dresden”, de la Anvers spre Alnwick, exact când vasul traversa Canalul Mânecii. Inginerul fusese invitat de amiralitatea britanică la o consfătuire privind aplicarea motorului său la navele comerciale și militare. În seara aceea fusese văzut plimbându-se pe puntea vaporului, iar a doua zi nu a mai fost găsit. Bagajele lui au fost descoperite intacte în cabină, se vedea că nu dormise în pat, pijamaua era așezată pe marginea unui scaun și ceasul se afla pe noptieră. Pălăria și pardesiul inginerului au fost descoperite pe o balustradă de lângă punte, frumos împăturite. Decesul a fost înregistrat pe 29 septembrie.
Zece zile mai târziu, echipajul ambarcațiunii olandeze Coertsen a găsit cadavrul unui bărbat care plutea în estuarul Eastern Scheldt, dar corpul era într-o stare de descompunere atât de avansată încât nu a putut fi recunoscut. De altfel, nici nu a fost adus la bord, dar marinarii au luat obiectele personale (o cutiuță pentru medicamente, portofelul, cartea de identitate, un cuțit de buzunar și husa pentru ochelari) din haine și au lăsat cadavrul în mare. Pe 13 octombrie, aceste articole au fost identificate de fiul lui Rudolf, Eugen Diesel, ca aparținând tatălui său.
Ziarele timpului au consacrat pagini întregi acestei întîmplări, emițând diferite ipoteze: sinucidere, accident sau crimă. Enigma cazului Diesel nu a fost dezlegată nici până astăzi, dar printre speculațiile care se fac încă este și aceea că inventatorul a fost victima marilor trusturi petroliere care se pare că au pus la cale asasinarea sa pentru a împiedica perfecţionarea motorului care le deranja interesele financiare.
În 1903, după 12 ani de la înregistrarea patentului, timp în care inovația suferise o serie de îmbunătățiri, a pornit primul vapor pus în mișcare de motorul Diesel, la a cărui bază se afla întrebuinţarea celui mai economic combustibil, petrolul. După alţi 9 ani, în 1912, cel mai mare vas din lume avea să părăsească Hamburgul şi să se întoarcă în acelaşi port după o călătorie de 57 de zile, fără a fi fost nevoit să se aprovizioneze în drumul său cu combustibil, iar în 1913 a fost utilizată cea dintâi locomotivă Diesel, ce avea o viteză de 100 km pe oră.
Vânzarea patentului în Germania, Franţa, Anglia şi America îi adusese inginerului o avere impresionantă, dar Rudolf pierduse mare parte din bani investind în terenurile petrolifere din Galiţia şi plătind avocați pentru diverse procese pe care le avea cu inventatori care-i contestau paternitatea motorului. În plus, inginerul refuzase să ofere Germaniei monopolul fabricării motorului Diesel, contestând o veche lege a statului prusac, conform căreia orice invenţie cu aplicaţii militare trebuia pusă gratuit la dispoziţia statului.
La scurt timp după dispariția lui Diesel, soția sa, Martha, a deschis o geantă pe care soțul ei i-o dăduse chiar înainte de ultima sa călătorie, cu indicația de a nu o deschide până săptămâna următoare. Femeia a descoperit suma de 20.000 de mărci germane în numerar, adică 120.000 de dolari astăzi, și o serie de rapoarte financiare care indicau clar: conturile lui bancare erau practic goale. Se pare că în jurnalul care a fost descoperit în cabina inginerului, la fila care indica data de 29 septembrie 1913, era desenată o cruce, dar această informație nu a apărut în rapoartele oficiale ale investigatorilor care au anchetat dispariția misterioasă a lui Rudolf Diesel.
Surse:
Morton Grosser, Diesel: The Man and the Engine, 1978
Universul – Capitala, octombrie 1943
