Charles Frederick Worth s-a născut pe 13 octombrie 1825 în orașul Bourne din Lincolnshire, fiind fiul avocatului William Worth și al soției sale, Ann. Tatăl lui și-a părăsit familia în 1836, după ce rămăsese fără niciun ban în urma unor investiții proaste, lăsând-o pe Ann fără sprijin financiar. La vârsta de 11 ani, Charles a fost trimis să lucreze într-o tipografie, iar după un an s-a mutat la Londra, a devenit ucenic la magazinele Swan & Edgar din Piccadilly și după încă șapte ani s-a angajat la Lewis și Allenby, un alt magazin de textile.
În 1846, tânărul a plecat la Paris fără să știe deloc limba franceză, cu 5 lire sterline în buzunar și, până la moartea mamei sale, în 1852, a fost asistent de vânzări la Gagelin-Opigez & Cie, o cunoscută firmă pariziană care vindea țesături de mătase croitorilor de la curtea regală, furnizând și șaluri de cașmir, pe atunci un accesoriu foarte căutat, dar și pelerine, de asemenea un articol la modă. Aici a întâlnit-o pe Marie Vernet, care i-a devenit soție în 1851.
Charles Worth a început să coasă rochii pentru a-și completa salariul pe care îl primea de la Gagelin. Inițial, acestea aveau modele foarte simple, dar au reușit să atragă atenția clientelor magazinului. În cele din urmă, Gagelin i-a dat tânărului permisiunea de a deschide un departament de îmbrăcăminte în magazinul său care era destul de cunoscut la Paris.
Fiind deja căsătorit și având doi copii, Gaston Lucien și Jean Philippe, Charles era dornic de success financiar. A reușit să atragă un partener de afaceri suedez, pe Otto Gustaf Bobergh, iar în 1858 cei doi si-au deschis un magazin pe Rue de la Paix. Soția lui, Marie Vernet Worth, a jucat un rol cheie în afacere încă de la început, ocupându-se de marketing și contabilitate.
În 1860, o rochie de bal realizată de Charles Worth pentru prințesa Pauline de Metternich a fost admirată de împărăteasa Eugénie de Montijo, iar aceasta a cerut numele croitorului și o întâlnire cu el chiar a doua zi, așa că în curând Worth a înlocuit-o cu succes pe Madame Palmyre, care era până atunci designer-ul preferat al împărătesei.
Casa Worth a schimbat fundamental relația dintre cliente și producătorii de haine. Până atunci, regula generală era ca croitoresele, de obicei femei, să meargă acasă la cliente pentru comenzi și probe. Charles a schimbat obiceiul, chemând doamnele la salonul său pentru probe. Cu o singură excepție, împărătesa Eugénie, pentru că, în rest, toată lumea bună din Paris venea la salonul Worth din rue de la Paix, care a devenit rapid un punct de întâlnire pentru figurile nobile ale societății de la Paris.
Și abordarea sa față de marketing a fost inovatoare, Charles fiind primul care a folosit manechine vii pentru a-și prezenta ținutele, primul model fiind chiar soția sa, care este considerată primul manechin profesionist din lume.
Casa de modă, care avea inițial 50 de angajați, a ajuns în scurt timp la peste 1.200 de angajați, croitoreasele erau repartizate pe diferite ateliere specializate, de exemplu unele lucrau la confecționarea mânecilor, altele erau experte în cusăturile de tivuri sau în confecționarea de fuste.
Worth, devenit croitorul oficial al împărătesei Eugénie de Montijo, a asigurat majoritatea comenzilor pentru ținutele extravagante de seară, rochiile de curte și costumele de bal mascat ale acesteia și era chemat constant la curte să creeze rochii pentru evenimentele speciale. De exemplu, pentru deschiderea Canalului Suez în 1869, Eugenie a decis că are nevoie de 250 de rochii de la Worth, dar, în afara suveranei Franței, designerul a avut numeroase alte cliente regale, inclusiv pe împărăteasa Sisi a Austriei.
Doamnele bogate și bine plasate social au fost atrase de creațiile spectaculoase ale designerului și printre clientele lui se aflau și numeroase americance bogate care călătoreau special la Paris pentru a-și comanda întreaga garderobă la Worth, adică rochii de dimineață, de după-amiază și de seară, cămăși de noapte sau ținute de ceai, dar și rochii pentru ocazii speciale, cum ar fi rochiile de mireasă.
Pe lângă hainele pentru doamnele din înalta societate, House of Worth a produs și articole de îmbrăcăminte pentru vedete precum Sarah Bernhardt, Lillie Langtry și Jenny Lind, care au comandat haine atât pentru aparițiile în spectacolele în care jucau, cât și pentru diverse ocazii private.
Rochiile lui Worth erau recunoscute pentru țesăturile și garniturile lor generoase și pentru încorporarea unor elemente din rochiile clasice. A creat piese unice pentru cele mai importante cliente ale sale, dar a realizat, de asemenea, o varietate de modele care puteau fi adaptate imediat cerințelor particulare ale doamnelor chiar în atelierul său.
În momentul său de vârf, Worth a reformat tendința extrem de populară în epocă pentru crinolină, pentru că aceasta devenise din ce în ce mai voluminoasă și era dificil de purtat chiar și în timpul celor mai simple activități, cum ar fi trecerea printr-un spațiu mai strâmt, așezarea pe un fotoliu sau îngrijirea copiilor.
Worth s-a gândit să proiecteze o siluetă mai practică pentru femei, așa că a făcut crinolina mai îngustă și a mutat parte cea mai mare în spate, eliberând partea din față și părțile laterale. Noua crinolină a lui Worth a avut un mare succes, dar în cele din urmă designerul a abandonat-o cu totul, creând o formă de rochie dreaptă, fără o talie definită, care a devenit cunoscută sub numele “linia prințesei”.
Tot el a fost cel care a scurtat puțin fustele, la sugestia împărătesei Eugénie, care făcea frecvent plimbări lungi pe jos. Această inovație a fost considerată inițial prea radicală, chiar șocantă, deoarece lăsa glezna la vedere, dar beneficiile sale practice au avut câștig de cauză în timp. Un exemplu din 1885 al “rochiei de mers” creată de Worth este deținut astăzi de Muzeul Metropolitan de Artă.
În timpul celui de-Al Doilea Imperiu afacerea designer-ului a înflorit, dar în 1870, când prusacii au invadat Franța, Worth și-a închis atelierele timp de un an și după ce a reușit să le redeschidă a avut dificultăți în recucerirea clientelei și a trebuit să se orienteze spre alte direcții, astfel că a creat modele de rochii pentru femeile însărcinate, rochii de doliu și ținute de călărie pentru femei.
Din septembrie 1870 până în ianuarie 1871 designerul și-a transformat salonul în spital militar și mai târziu, la fel ca alte case de modă, House of Worth a fost afectată de recesiunea financiară din anii 1880. Totuși, Charles s-a orientat spre clientele din Anglia și Statele Unite, iar fiii săi, Gaston și Jean, care s-au implicat în gestionarea afacerii începând cu 1874, au devenit din ce în ce mai activi, lăsându-i inovativului designer timp să se ocupe de problemele sale de sănătate.
Creatorul de modă a murit pe 10 martie 1895 din cauza unei pneumonii, ceremonia sa funerară fiind organizată la Biserica Protestantă de pe Avenue de la Grande Armée.
Galerie foto:
