Lorenzo di Piero de’ Medici s-a născut pe 12 septembrie 1492 la Florența și a fost fiul lui Piero di Lorenzo de’ Medici și al Alfonsinei Orsini, bunicii din partea tatălui fiind Lorenzo Magnificul și Clarice Orsini.
Niccolo Machiavelli i-a dedicat tânărului duce lucrarea “Principele”, pe care a scris-o pe când se afla în exil la San Casciano, după ce fusese acuzat de un complot împotriva nobilei familii florentine.
Filozoful i-a transmis printr-o scrisoare bunicului tânărului duce: “…nu aș voi să se judece drept prea mare încredere în sine faptul că un om de condiție joasă și umilă îndrăznește să trateze despre guvernarea principilor și să dea reguli cu privire la aceasta; căci așa precum cei care desenează locuri din natură se așază jos în câmpie spre a putea privi cu atenție înfățișarea munților și a înălțimilor, iar pentru a cunoaște văile se urcă sus pe culmi, tot astfel, pentru a cunoaște bine firea popoarelor, trebuie să fii tu însuți principe, după cum pentru a o cunoaște pe aceea a principilor trebuie să fii om din popor”.
Dedicația de pe prima pagină, care prezintă scopul lucrării, acela de a-l învăța tacticile pe care ar trebui să le folosească pentru a elibera Italia de “barbari”, rămâne învăluită în mister. Întreaga lucrare a lui Machiavelli, considerată primul tratat modern de politică, a fost scrisă în a doua jumătate a anului 1513, cu excepția dedicației pentru Lorenzo di Piero și a ultimului capitol, care au fost elaborate la câțiva ani după aceea.
Unchiul tânărului, tot un de’ Medici, Papa Leon al X-lea, l-a numit pe Lorenzino, care avea vârsta de 24 de ani, Duce de Urbino în 1516. După o scurtă perioadă în care fostul duce al regiunii, Francesco Maria I della Rovere, a preluat puterea în Urbino, Lorenzo a fost numit comandant al celor 10.000 de oameni trimiși să îl captureze pe Rovere, dar a fost rănit și s-a retras la Toscana. Tânărul și-a recâștigat ducatul prin încheierea unui tratat în luna septembrie a aceluiași an, însă, după moartea lui prematură, teritoriul s-a reîntors la familia Della Rovere.
Devenit de facto Duce de Urbino, tânărul principe s-a căsătorit la 13 iunie 1518 cu Madeleine de la Tour, fiica contelui de Auvergne, cuplul având o singură fată, Caterina, care avea să devină celebra regină a lui Henric al II-lea al Franței, Caterina de Medici.
Madeleine a murit la trei săptămâni după nașterea copilei, pe 28 aprilie 1519, la vârsta de 21 de ani, din cauza ciumei sau a febrei puerperale, deși unii istorici au avansat ideea că s-ar fi îmbolnăvit de sifilis de la soțul ei. Lorenzo a încetat din viață câteva zile mai târziu, pe 4 mai, la vârsta de 26 de ani, din pricina sifilisului. Cavoul lui se află în capela de’ Medici din Biserica San Lorenzo și este decorat cu lucrările lui Michelangelo Buonaroti, “Amurgul și Aurora” și “Gânditorul”.
Puteți citi și:
Lucrezia de’ Medici, ducesa de Ferrara
Moartea suspectă a frumoasei Isabella de’ Medici în timp ce își spăla părul
