HomeEroii României moderneMazar Pașa și liberalii de la București: o poveste încurcată

Mazar Pașa și liberalii de la București: o poveste încurcată

Mazar Pașa

Sir Stephen Bartlett Lakeman, cunoscut la București ca Mazar Pașa sau Mozhar Pasha, s-a născut în 1823 la Dartmouth, în Anglia. A fost un aventurier britanic, militar și, mai târziu, administrator al Bucureștiului, mercenar și veteran al mai multor războaie, inclusiv al conflictelor din Xhosa și Crimeea. Figură influentă în politica românească la începutul anilor 1870 și mediator între guvernul lui Ion Brătianu și Înalta Poartă la începutul războiului ruso-turc din 1877-1878, Lakeman mai este cunoscut și pentru faptul că a introdus specii noi de pești din Europa de Est în Anglia.

Născut într-o familie de origini olandeze, tânărul a absolvit Liceul Louis-le-Grand din Paris. Lakeman a fost martorul acțiunii armate a Monarhiei din iulie care s-a opus revoltei lui Abd al-Qadir în Algeria franceză, s-a alăturat ulterior armatei britanice și a plecat în Africa de Sud. A devenit căpitan și comandant militar și s-a remarcat în ciocnirile cu localnicii din grupul etnic Xhosa, iar cercetări recente arată că acțiunile sale în Africa au fost extrem de crude și sângeroase, deloc măgulitoare pentru un comandant al armatei britanice. Ca răsplată pentru victoriile pe care le-a avut, a fost numit Sir de către Regina Victoria în timpul unei ceremonii desfășurate la Palatul Windsor pe 25 noiembrie 1853.

Lakeman ar fi încercat fără succes să-i convingă pe oficialii militari britanici să schimbe culoarea uniformelor armatei din tradiționalul roșu în kaki și, pentru că propunerea sa a fost respinsă, și-a înființat propriile trupe de voluntari numite Waterkloof.

Curând după aceea, căpitanul s-a alăturat otomanilor în conflictul acestora cu Imperiul Rus, devenind binbași (echivalent al gradului de maior în armata română), iar mai târziu pasha, înalt titlu în sistemul politic imperial otoman, care se acorda de obicei guvernatorilor, generalilor și altor demnitari.

Atunci când trupele rusești au plecat din Țara Românească, Lakeman, care slujea sub mareșalul Omar Pașa, a fost numit în funcția de comandant al regiunii, devenind șef de poliție la București în septembrie 1854.

Omar Pașa se născuse pe teritoriu austriac, din părinți creștini ortodocși sârbi, inițial a fost soldat austriac, dar, în momentul îb care s-a confruntat cu acuzații de corupție, a fugit în Bosnia și s-a convertit la islam, apoi s-a alăturat armatei otomane, urcând rapid în ierarhia militară. S-a remarcat în Războiul din Crimeea, unde a câștigat victorii remarcabile la Silistra și Eupatoria și a participat la asediul din Sevastopol. În 1854 Omar Pașa și-a stabilit cartierul general la București, iar când a plecat în următoarea misiune la Yevpatoriya, în Crimeea, l-a lăsat pe Lakeman responsabil peste capitala Țării Românești.

Era momentul când cele două Principate dunărene au intrat sub supravegherea austriacă, o măsură menită să creeze o zonă tampon, dar, în același timp, a fost menținută unei garnizoane otomane la București.

Mazar Pașa
Omar Pașa

Lakeman a avut contacte strânse cu cercurile naționaliste din Țara Românească, confruntându-se direct cu guvernatorul austriac, Johann Coronini-Cronberg și devenind obiectul plângerilor acestuia din urmă către Omar Pașa și către Stratford Canning, ambasadorul britanic la Istanbul.

Intrarea trupelor austriece in Bucuresti 1854

În decembrie 1854, Canning, în urma presiunilor austriece, l-a eliberat pe Lakeman din postul pe care îl avea în capitala Țării Românești și l-a trimis în misiuni militare pe frontul din Crimeea.

Doi ani mai târziu, după ce războiul s-a încheiat și trupele austriece s-au retras, Lakeman s-a întors la București și a devenit proprietar al mai multor locuințe, stabilindu-și domiciliul principal într-o casă aflată lângă Biserica Enei.

Bărbatul s-a căsătorit în același an cu văduva maiorului Emanoil Filipescu, Maria Bujoreanu Filipescu, pe care o cunoscuse în prima etapă a vizitei sale la București. Cei doi aveau în proprietate casele de lângă Biserica Enei și peste zece moşii, familia Bujoreanu fiind printre cele mai înstărite din Țara Românească. Aceste domenii erau poziționate în Ilfov, Vlașca, Teleorman și Dolj. Cuplul nu a avut copii și nu există prea multe informații despre viața de familie a aventurierului britanic. Se știe doar că Maria Lakeman s-a îmbolnăvit de tuberculoză şi a murit în 1870 la Florenţa, dar a fost adusă în țară și înmormântată în biserica ctitorită de ea în Copăcenii de Sus.

În iunie 1857, Stephen Bartlett Lakeman s-a întâlnit cu Carroll Spence, ambasadorul american în Imperiul Otoman, care se afla într-o vizită în Țara Românească și i-a aranjat acestuia o întâlnire cu Alexandru al II-lea Ghica, caimacamul Țării Românești, care inițial refuzase să îl primească pe trimisul american.

Casa familiei Lakeman, cunoscută bucureștenilor sub numele de casa Mazar Pașa, a rămas un important punct de reper și loc de întâlnire pentru figurile politice după Unirea Principatelor Române.

Începând cu anul 1875, Stephen Lakeman a fost susținător al grupărilor radicale liberale, iar în locuința sa din Strada Biserica Enei nr. 5 (aflată cam în dreptul parterului Blocului Dunărea) au avut loc mai multe întâlniri conspirative. Principalii săi oaspeți, Ion și Dimitrie Brătianu, Ion Ghica, Mihail Kogălniceanu, Dimitrie Sturdza, CA Rosetti, Alexandru G. Golescu și Nicolae Fleva puneau țara la cale în casa acestui englez aventurier îndrăgostit de viața de la București. Negocierile dintre facțiunea moderată (condusă de Manolache Costache Epureanu) și cea radicală (coalizată în jurul lui Ion C. Bratianu și C. A. Rosetti) au dus la crearea Partidului Național Liberal, legitimat de așa-numita “Coaliție a lui Mazar Pașa” pe 24 mai 1875.

La scurt timp după izbucnirea războiului ruso-turc din 1877-1878, Lakeman a fost trimis la Istanbul, ca reprezentant neoficial al guvernului Ion Brătianu și a negociat cu Marele Vizir Saffet Pasha independența Principatelor, argumentând că autoritățile de la București urmau să adopte neutralitatea și să reziste

Mazar Pașa

unei ofensive ruse în schimbul recunoașterii oficiale a numelui “România”, cerând Imperiului Otoman să ofere asistență în efortul militar. În ciuda caracterului secret al operațiunii, presa românească a aflat și a scris că Saffet Pașa ar fi acceptat cererile lui Mazar în schimbul unor concesii importante făcute de guvernul Brătianu.

Potrivit memorialistului James William Ozanne, care a vizitat România în acea perioadă, Lakeman nu și-a ascuns dezamăgirea față de apariția alianței ruso-române care a urmat negocierilor în care fusese implicat. Acesta este motivul pentru care, din acel moment, Mazar Pașa s-a retras definitiv din viața politică.

Cam în acea perioadă Sir Stephan Lakeman a întâlnit-o pe Maria Arion, o tânără cu 25 de ani mai mică decât el, ce aparținea unei familii mixte româno-grecești, cu care s-a căsătorit în 1881. Cei doi au avut trei copii: doi fii, Georges (care a rămas la București și s-a căsătorit cu Elenei Colibășeanu) și Dan (cel din urmă stabilit în Argentina) și o fiică, Celia (sau Cecilia după alte surse).

Stephen Lakeman a murit la București în 1900, într-un relativ anonimat. Ziarul parizian Le Temps a consemnat, pe 27 iunie 1900, într-o mica notiță vestea morții lui Mazar Pașa, unul dintre artizanii înființării Partidului Național Liberal.

No comments

leave a comment