Prințul Mircea s-a născut pe 3 ianuarie 1913 la București și a fost cel de-al șaselea copil al Regelui Ferdinand și al Reginei Maria, după Carol al II-lea, Elisabeta (care a devenit regina Greciei), Maria (regina Iugoslaviei), Nicolae și Ileana, arhiducesă a Austriei. Regina României mărturisea în memoriile ei:
“Când a venit Mircea, Ileana s-a făcut numaidecât mamă. Mircea nu era totdeauna un băiețaș bun, dar Mircea și Ileana se aveau bine și Mircea iubea păpușile Ileanei tot atât cât și ea, mai ales pe una căreia îi zicea “Foica” și care era îmbrăcată ca un copil englez, într-o rochie foarte lungă cu dantele. Mircea ridica pe “Foica” până sub braț și rochia ei lungă mătura pământul.
Într-o zi supravegheam pe Mircea și Ileana cum își culcau păpușile în pat. Era un șir de pătuce și, după ce fiecare copil a fost pus cu grijă în așternutul lui, Mircea și-a îndoit piciorușele grăsuțe deoparte unul de altul și le-a dat la fiecare pe rând câte o sărutare: oricât ar fi fost Mircea de băiețaș răutăcios și s-ar fi lăudat că nu ține la nimeni, dar iubea pe Ileana și păpușile ei”.
Principele s-a îmbolnăvit de febră tifoidă, în timp ce se afla cu întreaga familie la Buftea, deși se jucase doar în curtea palatului și nimeni din localitate nu suferea de cumplita boală. A încetat din viață pe 20 octombrie 1916, iar după moartea lui nu a mai fost semnalat niciun caz de febră tifoidă în localitate. În acel timp, în apropierea Bucureștiului se dădeau lupte grele, iar trupele germane se apropiau de oraș, astfel că familia regală a fost nevoită să îl înmormânteze în grabă, deoarece capitala trebuia evacuată urgent.
I.G. Duca povestea: “Când am ajuns la Buftea, micul Principe își dăduse obșescul sfârșit numai de vreo jumătate de oră. Cu Brătianu și cu Barbu Știrbey am pătruns în camera mortuară. Copilul, palid, învelit într-un cearceaf alb și înconjurat de flori, era întins pe patul său, la picioarele căruia Regele și Regina, în genunchi, plângeau zguduiți de o puternică durere; ceilalți copii regali, în lacrămi, erau alături de guvernanta engleză, și ea foarte emoționată”.
La Palatul Cotroceni s-a arborat doliul, iar ministerele și autoritățile publice și-au suspendat serviciile. Ceremonia religioasă s-a făcut la capela Palatului Cotroceni, acolo unde a fost depus corpul neînsuflețit al prințului-copil, pe un catafalc brodat, acoperit de flori albe. Regina Maria, îmbrăcată în alb și purtând un voal negru pe față, a îngenuncheat în fața catafalcului și a asistat astfel la întreaga ceremonie funerară.
Regele Ferdinand și ceilalți cinci copii ai cuplului, principele moștenitor Carol al II-lea, principele Nicolae, principesele Elisabeta, Maria și Ileana, dar și cei mai apropiați prieteni ai familiei regale au fost prezenți la serviciul religios oficiat de mitropolitul primat Conon. După terminarea slujbei divine, corpul neînsuflețit al principelui a fost depus în cripta din partea stângă a bisericii, lângă intrare.
În scurt timp, familia regală a fost nevoită să plece în refugiul de la Iași, dar la întoarcere, după doi ani, Regina Maria a dat ordin să se graveze pe mormântul iubitului său fiu inscripția:
„În acest sanctuar de la Cotroceni, lângă cei care în zilele de demult au fost domnitorii acestui pământ, se odihnește fiul mai mic al regelui Ferdinand și al Reginei Maria, născut în decembrie 21, 1912,
MIRCEA
mort în 20 octombrie 1916, în timp de război, când soldații României își sacrificau viețile pentru un vis care dăinuia de secole.
Timp de doi ani a rămas singur păzitor al casei părinților săi, deasupra căreia drapelul țării a încetat să mai fluture. Jeliţi-l, căci el a împărţit cu noi zilele de suferinţă, dar pe cele de bucurie nu a mai apucat să le vadă.”
În 1941, Principesa Ileana, a deshumat osemintele micului prinț Mircea și le-a depus la capela Castelului Bran.
