Prințesa Märtha, “mama națiunii norvegiene”, a fost ambasadorul numărul 1 al țării datorită farmecului, umanității, înțelepciunii și tactului ei

Prințesa Märtha a Norvegiei s-a născut pe 28 martie 1901 la Palatul Arvfurstens din Stockolm, fiind al doilea copil al prințului Carl al Suediei, fratele mai mic al regelui Gustav al V-lea, și al soției sale, prințesa Ingeborg a Danemarcei, sora mai mică a regelui Christian X al Danemarcei și a regelui Haakon VII al Norvegiei.
Märtha avea o soră mai mare, prințesa Margaretha, o soră mai mică, care va deveni regina Astrid a Belgiei, și un frate, prințul Carl Bernadotte. În copilărie, copiii regali au fost instruiți de profesori privați, iar fetele au urmat cursuri aprofundate de îngrijire a copilului și de prim ajutor și făceau ocazional cumpărături neînsoțite pe străzile din Stockholm, având ocazia de a lua contact cu viața oamenilor simpli.
Prințesa s-a logodit cu vărul ei primar, Olav, singurul fiu și moștenitor al unchiului ei, Haakon al VII-lea, regele Norvegiei, în timpul Jocurilor Olimpice de vară de la Amsterdam din 1928, iar această veste a fost foarte bine primită de popor. După logodna care a durat un an, tânăra s-a căsătorit cu Olav în Catedrala din Oslo pe 21 martie 1929, aceasta fiind prima nuntă regală din Norvegia din ultimii 340 de ani. Cuplul a avut trei copii: prințesa Ragnhild, prințesa Astrid și mult așteptatul moștenitor, prințul Harald.
Tânăra a devenit populară și respectată în familia regală norvegiană și în fața poporului pentru că a participat la toate angajamentele oficiale și a susținut multe discursuri publice, ceea ce era neobișnuit pentru femeile din familia regală în acea epocă. Cuplul locuia la moșia Skaugum, care era un cadou de nuntă primit de la baronul Fritz Wedel Jarlsberg, iar atunci când casa principală a fost distrusă de incendiu în 1930, prințesa moștenitoare s-a fost implicată activ în construcția noii reședințe.
În 1935 sora Märthei, regina Astrid a Belgiei, a murit într-un accident de mașină. Cele două surori fuseseră foarte apropiate, iar Olav a spus mai târziu că soției sale i-au trebuit mai mult de zece ani să se împace cu acest gând, deși el credea că prințesa nu a trecut cu adevărat niciodată peste moartea surorii. Ea și sora ei mai mare, Margaretha, au devenit un mare sprijin pentru copiii surorii decedate din Belgia.
În 1939, cu puțin înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, prințul și prințesa moștenitoare au vizitat Statele Unite și s-au împrietenit cu președintele Franklin Roosevelt și cu soția sa, Eleanor Roosevelt. În timpul turneului, Märtha a fost inițiată în fraternitatea Delta Zeta într-o ceremonie organizată la Universitatea din Dakota de Nord de președinta organizației, Myrtle Graeter Malott.
După moartea soacrei sale, regina Maud, în 1938, prințesa a devenit doamna principală a curții regale de la Oslo, iar pe 26 ianuarie 1940 a făcut un anunț public prin care încuraja femeile norvegiene să participe la lucrările de mobilizare pentru război. După invazia germană din 9-10 aprilie 1940, din motive de siguranță s-a decis ca prințesa moștenitoare și copiii ei să plece în Suedia natală, în timp ce soțul și socrul ei urmau să rămână în țară. La sosirea micului grup la graniță, li s-a refuzat însă intrarea, pentru că nu aveau pașaport, dar când tânăra a decis să forțeze frontiera, i s-a permis să treacă.
În Suedia, a locuit la început la un hotel din Sälen, apoi s-a mutat la părinții ei în Stockholm. Prezența prințesei în Suedia a fost însă problematică pentru că unii politicieni au considerat că pune în pericol neutralitatea Suediei, astfel că președintele Roosevelt i-a oferit o invitație personală în Statele Unite. Unchiul ei, regele Gustav al V-lea al Suediei, i-a telegrafiat însă socrului tinerei, regele Haakon, și acesta a sfătuit-o să nu facă o astfel de călătorie, dar Märtha a insistat să accepte invitația. Prințesa s-a dus în Statele Unite, transportul fiindu-i asigurat de armata americană, și apoi ea și copiii au locuit la Casa Albă. Prințul moștenitor Olav a plecat cu tatăl său în Regatul Unit, unde a lucrat împreună cu guvernul norvegian în exil. În august 1941, prințesa moștenitoare Märtha a călătorit împreună cu președintele Roosevelt la bordul iahtului prezidențial USS Potomac pentru întâlnirea președintelui american cu premierul britanic Winston Churchill.
Prietenia pe care cuplul princiar o cultivase cu familia Roosevelt s-a dezvoltat și mai mult în anii războiului. Munca asiduă a prințesei de a ajuta Crucea Roșie americană l-a impresionat foarte mult pe președintele SUA și a influențat mult discursul acestuia din 1942, “Look to Norway”. Diplomatul Trygve Lie avea să scrie despre munca ei din timpul războiului: “În acei ani de luptă, a fost fără îndoială ambasadorul numărul 1 al Norvegiei datorită farmecului, umanității, înțelepciunii și tactului ei”.
În 1945, când s-a întors în Norvegia după încheierea războiului, prințesa a fost primită ca o eroină, fiind numită “Mama națiunii”, iar în anii următori a depus eforturi enorme pentru a asigura stabilitatea și bunăstarea poporului său. Pe măsură ce starea de sănătate a regelui Haakon se deteriora, prințul și prințesa moștenitoare și-au asumat un rol tot mai mare în angajamentele oficiale ale monarhiei, iar Märtha s-a implicat îndeosebi în lupta pentru drepturile femeilor și a persoanelor defavorizate.
După o lungă perioadă în care s-a confruntat cu probleme de sănătate, Märtha a murit de cancer la Spitalul Național din Oslo pe 5 aprilie 1954, cu puțin timp înainte ca fiica ei cea mare, Ragnhild, să devină mamă. Moartea prințesei a survenit cu trei ani înainte ca soțul ei să urce pe tron ​​ca rege și a fost o pierdere dureroasă pentru Olav, pentru copiii săi, dar și pentru întreaga Norvegie.

 

Galerie foto:

 

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *