Theodor Aman, pictorul istoriei naționale

Theodor Aman s-a născut pe 20 martie 1831 la Câmpulung, în familia unui negustor bogat, Dimitrie Dimo, care a fost ridicat la rangul boieresc de serdar în anul 1818 de către Ioan Vodă Caragea. Mama sa era de origine greacă, se născuse la Paris şi se numea Despina.

În tinereţe, pictorul a fost ridicat şi el la rang de boier pitar de către domnitorul Barbu Știrbei, în anul 1856, fiind răsplătit pentru eforturile sale în domeniul artelor.

Pictorul a urmat cursurile Școlii Centrale din Craiova, unde a luat lecții de desen la clasa profesorului Constantin Lecca, apoi a urmat cursurile Colegiului Sfântul Sava din București. În perioada 1850 – 1857 tânărul s-a stabilit la Paris, unde a studiat pictura.

 

Întors la Bucureşti, Aman întemeiează în 1863, împreună cu Gheorghe Tattarescu, Școla de Arte Frumoase, de care s-a ocupat până la finalul vieţii sale. Pictorul a avut ca teme predilecte evenimente din istoria națională, printre tablourile sale aflându-se „Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul” (1852), „Bătălia de la Olteniţa” (1854), „Bătălia de la Alma” (1855), „Bătălia românilor cu turcii în insula Sf. Gheorghe” (1859), „Unirea Principatelor” (1859), „Vlad Țepeş şi solii turci” (1861-1864), „Izgonirea turcilor la Călugăreni” (1872), „Tudor Vladimirescu” (1874-1876), „Portul Constanţa” (1882), „Boierii surprinşi la ospăţ de trimişii lui Vlad Țepeş” (1885-1887), „Pe terasă la Sinaia” (1888), „Hora de la Aninoasa” (1890), sau „Stradă în Câmpulung” (1890).

 

Pictorul se căsătoreşte în 1865 cu Ana, o tânără care provenea din familia bogatului paharnic Iordache Politimos, după mamă se trăgea din boierii Butculeşti şi fusese căsătorită înainte cu Iorgu Niculescu-Dorobanţu.

Ana a primit ca zestre terenul din strada Clemenței pe care a fost construită casa unde este găzduit astăzi Muzeul Aman. Aici a fost locuința pictorului, aceasta fiind prima casă-atelier de artist din România. Theodor Aman a murit pe 19 august 1891 la Bucureşti și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu.

Într-o scrisoare, soția lui, Ana, mărturisea că pictorul a vrut ca reședința sa să devină muzeu, de aceea, după moartea artistului, va face demersurile necesare pe lângă Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice și pe lângă Casa Regală pentru a-i duce la îndeplinire dorinţa.

În 1904 clădirea, colecția de pictură şi gravură, instrumentele de lucru şi mobilierul locuinţei au intrau în posesia statului, iar patru ani mai târziu, în 1908, s-a deschis oficial Muzeul „Theodor Aman”.

 

 

 

Galerie foto:

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *