Joseph Philippe Lemercier Laroche s-a născut pe 26 mai 1886 în Cap-Haïtien, pe insula Haiti din Marea Caraibilor. La vârsta de 15 ani, adolescentul a fost trimis la Beauvais, în Franța, pentru a urma studiile la o universitate de prestigiu, a absolvit facultatea de inginerie și s-a căsătorit cu o franțuzoaică pe nume Juliette Lafargue. Deși era foarte bine pregătit, din pricina discriminării rasiale bărbatul a avut dificultăți în a-și găsi un loc de muncă și a fost nevoit să trăiască din banii pe care îi oferea socrul său, care avea o mică afacere cu vinuri.
Joseph a decis să se întoarcă în Haiti împreună cu soția și cele două fiice ale sale, ambele născute la Paris, Simonne Marie Anne Andrée, care avea trei ani, și Louise Laroche, care nu împlinise încă doi ani, pentru că un unchi, Cincinnatus Leconte, care era președintele statului Haiti, îi aranjase un loc de muncă ca profesor de matematică.
Familia plănuia să părăsească Franța la sfârșitul anului 1912, dar Juliette a aflat că este însărcinată cu cel de-al treilea copil, iar inginerul haitian a decis să grăbească aranjamentele de călătorie pentru ca bebelușul să se poată naște în țara sa natală.
Se pare că mama tânărului le cumpărase bilete la cabinele de clasa I pentru vasul La France, dar când Joseph a aflat că la restaurantul acestuia, conform politicii companiei navale, copiii nu erau primiți pentru a nu-i deranja pe ceilalți clienți și trebuiau să mănânce separat, într-un spațiu special amenajat, a decis să schimbe biletele cu unele la clasa a II-a pentru RMS Titanic.
Familia s-a îmbarcat din portul francez de la Cherbourg pe 10 aprilie 1912, iar în noaptea fatală a naufragiului cei patru dormeau liniștiți în cabina lor. Inginerul a fost primul care și-a dat seama că s-a întâmplat ceva auzind zarvă pe holuri, a trezit-o pe Juliette și i-a spus că nava a suferit un accident, cei doi și-au pus toate obiectele de valoare în buzunare și fiecare a luat câte o fetiță în brațe alergând spre punte.
Nu se știe sigur în ce barcă de salvare au fost urcate Juliette și cele două micuțe, dar femeia și-a amintit mai târziu că lângă ea se afla o contesă, iar la bordul Titanicului călătorea într-adevăr o contesă numită Noël Leslie, contesă de Rothes, care a fost distribuită în barca nr. 8, așa că e posibil ca Juliette să se fi aflat și ea în respectiva ambarcațiune.
Inginerul haitian Joseph Laroche, ca mulți alți bărbați, a rămas la bordul Titanicului care se scufunda și trupul său nu a fost niciodată recuperat de pe fundul oceanului.
În dimineața zilei de 15 aprilie Juliette și fiicele ei au fost salvate de vasul RMS Carpathia, dar s-a confruntat în continuare cu dificultăți pentru că, a povestit ea, nimeni nu o băga în seamă în nebunia aceea, iar femeia avea nevoie de scutece pentru fetițe, nu avea de unde să obțină așa ceva și niciun marinar nu era dispus să-i ofere lenjerii de pat pentru le face singură, așa că a fost nevoită să fure șervetele de pânză de la masă și să le ascundă pentru a le putea folosi ca scutece când se întorcea în cabină. Carpathia a ajuns la New York pe 18 aprilie și, pentru că nu avea cine să o aștepte în America și se temea să-și continue drumul spre Haiti, unde nu cunoștea pe nimeni, Juliette Laroche a ales să se întoarcă la familia ei din Villejuif, în Franța. Tânăra franțuzoaică și fiicele ei au plecat în mai sau iunie în noua călătorie spre casă, iar câteva luni mai târziu a venit pe lume un băiețel pe care l-a numit Joseph, în memoria tatălui dispărut în naufragiul Titanicului.
În martie 1995, Louise, fetița care avea mai puțin de doi ani în 1912, a urcat la bordul vasului Nomadic împreună cu Millvina Dean, o altă copilă supraviețuitoare a dezastrului și a fost prezentă la ceremoniile memoriale organizate de Titanic Historical Society la Cherbourg. Louise Laroche a murit pe 28 ianuarie 1998, la vârsta de 87 de ani. În acel moment mai erau în viață doar șase supraviețuitori ai Titanicului.
Sursa:
Encyclopedia Titanica
