
Nicolae Alexandrovici Romanov a venit pe lume pe 20 septembrie 1843 la Țarskoe Selo și a fost al doilea copil și primul băiat al lui Alexandru Nicolaievici, moștenitorul tronului Rusiei, și al Mariei de Hesse. În 1855, când bunicul patern a murit, tatăl său a devenit țarul Alexandru al II-lea. În vara anului 1864, Nicolae s-a logodit cu prințesa Dagmar, cea de-a doua fiică a regelui Christian al IX-lea al Danemarcei și a reginei Louise.
La începutul anului următor, tânărul a fost afectat de o boală care a fost inițial în mod greșit diagnosticată ca reumatism. Simptomele includeau dureri de spate și sensibilitate la zgomot și lumină. Tareviciul se afla în acel moment într-o călătorie în Italia, starea lui de sănătate s-a agravat rapid și a ajuns în sudul Franței, la Nisa, unde se aflau deja părinții săi. Țarul Rusiei, Alexandru al II-lea, se găsea la Villefranche, pentru a discuta cu Napoleon al III-lea despre o apropiere între Franța și Rusia, cu prilejul acestei vizite de nivel înalt fiind folosită noua secțiune a liniei de cale ferată care tocmai se deschisese la Nisa.
Nicolae se simțea din ce în ce mai rău, iar medicii francezi l-au diagnosticat meningită cerebro-spinală și l-au sfătuit să rămână o vreme într-o regiune cu climă blândă, așa că a locuit, împreună cu mama sa, peste iarnă în Franța, dar așteptările doctorilor și ale familiei s-au dovedit deșarte. În primăvara anului 1865, starea lui Nicolae era din ce în ce mai gravă, iar pe 24 aprilie țareviciul a încetat din viață la Villa Bermond din Nisa.
Martorii au povestit că, aflat pe patul de moarte, tânărul și-a exprimat dorința ca logodnica lui, Dagmar a Danemarcei, să devină mireasa fratelui mai mic, țareviciul Alexandru, iar în 1866, această dorință a fost dusă la îndeplinire.
Moartea lui Nicolae la doar 21 de ani a fost o lovitură cumplită pentru mama lui, împărăteasa Maria Alexandrovna, care nu și-a revenit niciodată după tragica pierdere. Trupul tânărului a fost dus la Sankt Petersburg, iar țarul Alexandru al II-lea a decis să construiască la Nisa un monument exact pe locul unde murise fiul său, așa că a cumpărat proprietatea Bermond. Casa a fost în întregime demolată pentru a putea fi ridicată o capelă dedicată țareviciului, piatra de temelie fiind pusă pe 2 martie 1867.
Inaugurarea a avut loc un an mai târziu, în prezența noului moștenitor al tronului Rusiei, Alexandru al III-lea, și a soției lui, Dagmar, fosta logodnică a lui Nixa, botezată ortodox Maria Feodorovna. Tinerii au devenit după un an părinții ultimului țar al Rusiei, Nicolae al II-lea.
Mai târziu, pe proprietatea pe care se afla capela țareviciului Nicolae a fost ridicată Catedrala Ortodoxă Rusă, a cărei construcție a început în 1903. Biserica a fost inaugurată în 1912, avându-l ca patron spiritual pe noul țar al Rusiei, Nicolae al II-lea, și pe mama acestuia, cea care fusese logodită cu prințul decedat la Nisa, la vârsta de 21 de ani.
După Revoluția bolșevică și execuția țarului Nicolae al II-lea și a familiei imperiale în iulie 1918, considerând ca Patriarhia rusă colabora cu Lenin, rușii albi din sudul Franței au cerut trecerea Catedralei la Patriarhia Constantinopolului. În 2006, Moscova a solicitat retrocedarea catedralei din Nisa, motivând ca Federația Rusă este moștenitoarea de drept a terenului și a clădirilor construite pe țar.
Justiția franceza a tranșat la acel moment cazul în favoarea statului rus, în custodia căruia se afla astăzi Catedrala Ortodoxă din Nisa, capela țareviciului Nicolae Alexandrovici și superbul parc care le găzduiește.