Tumultoasa viață a Regelui Petru al Iugoslaviei, nepotul Reginei Maria. La nașterea fiului său cu frumoasa Alexandra, Churchill a declarat temporar o camera a Hotelului Claridge din Londra teritoriu iugoslav

Petru al II-lea s-a născut pe 6 septembrie 1923 la Belgrad, în Iugoslavia, fiind fiul cel mare al regelui Alexandru I al Iugoslaviei și al Mariei, frumoasa fiică a reginei Maria și a regelui Ferdinand al României, care a fost și nașul nepotului său.

Prințul Petru a fost educat inițial la Palatul Regal din Belgrad, apoi a urmat școala Sandroyd. În 1934, la o lună după ce copilul a împlinit 11 ani, tatăl său, regele Alexandru I, a fost asasinat la Marsilia, în timpul unei vizite de stat în Franța, iar băiatul a devenit rege sub regența vărului tatălui său, prințul Paul.

 

Invadarea Iugoslaviei de către Hitler în iunie 1941 și evoluția situației politice interne a determinat familia regală să plece în exil la Londra, unde un an mai târziu regele Petru al II-lea al Iugoslaviei, ajuns la vârsta de 19 ani, a întâlnit-o la o gală a ofițerilor de la Casa Grosvenor pe prințesa Alexandra a Greciei și Danemarcei. Foarte repede cei doi tineri s-au îndrăgostit unul de celălalt și au început să se gândească la căsătorie, dar s-au lovit de opoziția puternică a reginei Maria a Iugoslaviei, mama lui Petru al II-lea, și a guvernului iugoslav în exil, care au considerat indecent să sărbătorească o nuntă în timp ce Iugoslavia era dezmembrată și ocupată. Proiectul conjugal a fost amânat, dar tinerii au continuat să se întâlnească timp de doi ani la reședința Ducesei de Kent.

Cuplul s-a căsătorit în cele din urmă pe 20 martie 1944. Ceremonia, la care mama regelui a refuzat să participe, a avut loc la ambasada iugoslavă din Londra. Afectată de restricțiile din cauza războiului, Alexandra a purtat o rochie de mireasă care i-a fost împrumutată de Lady Mary Lygon, soția Prințului Vsevolod Ivanovici al Rusiei. Printre invitații la ceremonie s-au numărat patru monarhi: George al VI-lea al Regatului Unit, George al II-lea al Greciei, Haakon al VII-lea al Norvegiei și regina Wilhelmina a Țărilor de Jos și alți câțiva membri ai monarhiei europene, inclusiv cei doi frați ai mirelui, Prințul Tomislav și Prințul Andrew, mama miresei, Aspasia Manos, Prințul Bernhard de Lippe-Biesterfeld, Prințul Henry, Duce de Gloucester și Prințesa Marina, Ducesa de Kent.

 

În octombrie 1944, Churchill și Stalin au încheiat acordul pentru împărțirea Iugoslaviei în două zone de ocupație, dar după eliberarea Belgradului de către Armata Roșie și partizani a devenit clar că comuniștii predominau în țară. În acest context tulbure, Alexandra a dat naștere unui fiu pe care l-a numit Alexandru, după numele celor doi bunici ai lui, Alexandru al Iugoslaviei și Alexandru al Greciei. Nașterea bebelușului a avut loc în Suita 212 a Hotelului Claridge din Brook Street pe 17 iulie 1945 și, pentru a permite copilului să se nască pe pământ iugoslav, premierul britanic Winston Churchill i-a cerut regelui George al VI-lea să emită un decret prin care să transforme, pentru o zi, apartamentul 212 în teritoriul iugoslav. Prințul moștenitor nou-născut a fost botezat de patriarhul sârb Gavrilo al V-lea la Westminster Abbey, iar regele George al VI-lea și fiica sa cea mare, viitoarea regină Elisabeta a II-a, i-au fost nași.

 

Festivitățile care au marcat nașterea prințului moștenitor au fost însă de scurtă durată. Pe 29 noiembrie 1945, Adunarea Constituantă de la Belgrad a votat abolirea monarhiei și a proclamat Republica Socialistă Federală Iugoslavia. Rămași fără venituri și fără nicio perspectivă de a se întoarce în Iugoslavia, Petru al II-lea și Alexandra au decis să părăsească Hotelul Claridge și s-au mutat într-un conac din cartierul Runnymede. Abandonați de guvernul britanic, ei s-au stabilit pentru o vreme în Franța, la Paris, apoi în Monaco, la Monte Carlo și în cele din urmă în Elveția, la St. Moritz. Din ce în ce mai săraci, au fost nevoiți să părăsească Europa, iar în 1949 au plecat la New York, unde fostul rege spera să finalizeze un proiect financiar. Aici au fost nevoiți să vândă lănțișorul de smaralde al Alexandrei și alte piese din bijuteriile ei pentru a-și plăti datoriile acumulate.

În Statele Unite, Petru al II-lea a început să se îndepărteze de frumoasa lui soție. După ce a făcut câteva investiții financiare proaste, a pierdut puținii bani care îi mai rămăseseră și, incapabil să se adapteze la viața unui cetățean normal, a apelat la alcool și la aventuri cu diverse femei. În același timp, dragostea Alexandrei pentru soțul ei se transformase în obsesie, tânăra a devenit anorexică, instabilă emoțional și, în timpul unei vizite la mama ei, la Veneția, a avut o primă tentativă de sinucidere.

 

Relațiile cuplului regal au mers din rău în mai rău. Alexandra s-a folosit de fiul lor pentru a pune presiune pe Petru, iar copilul a fost martor la scene foarte violente între părinții săi. Datorită intervenției bunicii materne, prințul moștenitor Alexandru, în vârstă de 4 ani, a fost trimis în Italia împreună cu contele și contesa de Robilant, prietenii cuplului regal. Copilul a crescut apoi într-o atmosferă mult mai stabilă și iubitoare, cu doar câteva vizite la părinții săi.

Anul 1952 a fost marcat de noi probleme financiare din cauza investițiilor proaste ale lui Petru al II-lea, Alexandra a suferit un avort spontan, apoi cuplul s-a întors în Franța, dar situația nu li s-a îmbunătățit. În 1953, regina a mai avut o tentativă de sinucidere la Paris, dar a supraviețuit datorită sfaturilor pe care le-a primit prin telefon de la mătușa ei, regina Frederica a Greciei. Obosit de instabilitatea mentală a soției sale, Petru al II-lea a vrut să intenteze divorț, dar, la rugămintea micului său fiu și a unchilor Alexandrei, a renunțat.

 

Cuplul s-a împăcat și pentru o vreme cei doi au trăit o a doua lună de miere. Cu toate acestea, nevoia de bani a continuat să fie acută. Tânăra a fost convinsă de un editor britanic să-și scrie autobiografia care s-a vândut relativ bine și le-a asigurat o sursă de venit timp de câteva luni, iar în 1959 a scris o a doua carte, de data aceasta despre vărul ei, Philip, Ducele de Edinburgh. Deși nu a dezvăluit nimic compromițător despre duce, cartea a determinat familia regală britanică să se distanțeze de Alexandra.

După un timp cuplul s-a mutat la Cannes, iar Petru al II-lea și-a instalat un birou la Monte Carlo. Considerându-se încă rege al Iugoslaviei, fostul suveran a continuat să acorde titluri și decorații și a menținut chiar o ambasadă la Madrid. Relațiile din familia regală s-au înrăutățit însă și mai tare și în cele din urmă Petru al II-lea s-a întors să locuiască în Statele Unite, în timp ce Alexandra s-a mutat cu mama ei.

În septembrie 1963, Alexandra a mai avut o tentativă de sinucidere la Veneția. Salvată la limită de fiul ei, Prințul Moștenitor Alexandru, ea a petrecut o lungă perioadă de convalescență sub îngrijirea cumnatei, Prințesa Margarita de Baden (soția fratelui lui Petru al II-lea, Prințul Tomislav al Iugoslaviei). După ce și-a revenit, Alexandra s-a împăcat din nou cu Petru al II-lea, iar cuplul s-a întors să locuiască în capitala Franței în 1967. Dar, ca și înainte, reconcilierea a fost temporară și Petru al II-lea a plecat definitiv în Statele Unite, în timp ce Alexandra s-a stabilit în reședința mamei sale.

 

Petru al II-lea a murit pe 3 noiembrie 1970 în Denver, în timpul unei intervenții nereușite de transplant hepatic. Rămășițele sale au fost îngropate în Biserica Mănăstirii Sfântul Sava din Libertyville, Illinois pentru că familia nu a avut bani să-i repatrieze trupul, devenind astfel singurul monarh european care a fost îngropat temporar în America. Încă instabilă emoțional și săracă, Alexandra nu a participat la ceremonie.

Doi ani mai târziu, pe 1 iulie 1972, fiul lor, Prințul Moștenitor Alexandru al Iugoslaviei, s-a căsătorit în Sevilla cu Prințesa Maria da Glória de Orléans-Braganza, verișoara primară a regelui Juan Carlos I al Spaniei. Prea fragilă din punct de vedere psihic, Alexandra nu a participat nici la nunta fiului ei, fiind înlocuită de verișoara tatălui său, Prințesa Olga a Greciei (soția prințului-regent Paul al Iugoslaviei), care l-a condus pe mire la altar.

O lună mai târziu, pe 7 august 1972, mama Alexandrei, Prințesa Aspasia Manos, a murit. Rămasă singură, ea a vândut casa acesteia din insula Giudecca din Veneția și s-a întors în Anglia. Avea să moară de cancer pe 30 ianuarie 1993, la vârsta de 71 de ani.

Înmormântarea reginei neîncoronate a Iugoslaviei a avut loc la Londra, în prezența fiului ei și a mai multor membri ai familiei regale grecești, inclusiv a fostului rege Constantin al II-lea și a reginei Anne-Marie.

În martie 2007, Prințul Alexandru a anunţat intenţia ca rămășițele tatălui său, Petru al II-lea, să fie repatriate în Serbia. Şase ani au durat discuţiile pentru ca acest gând să se împlinească. Negocierile cu guvernul sârb, protestele republicanilor, birocraţia, toate acestea au făcut ca de-abia în 2013 osemintele fostului rege să poată fi aduse la Belgrad. În mai 2013, la mausoleul familiei regale de la Oplenac, unde fusese înhumat, in 1934, Regele Alexandru I al Iugoslaviei, a avut loc ceremonia de reînhumare a trei foşti suverani: regele Petru al II-lea, regina Alexandra si regina mama Maria (Mignon), eveniment la care au participat, pe lângă familie, premierul Ivica Dacic şi Patriarhul Irinej al Serbiei, susţinător declarat al restaurării monarhiei sârbe.

 

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *