Viața lui este una dintre cele mai tragice povești din istorie, pentru că a fost împărat fără să aibă putere reală, a fost forțat să își renege trecutul și să accepte o viață plină de umilințe, iar după ce și-a pierdut statutul de “Fiu al Cerului”, a devenit un simplu muncitor.
Puyi s-a născut pe 7 februarie 1906 și a fost al doisprezecelea și ultimul împărat al Dinastiei chineze Qing. Bunicul patern, Yixuan, era al șaptelea fiu al împăratului Daoguang și fratele mai mic al împăratului Xianfeng, iar acesta din urmă a fost succedat de singurul său fiu, care a devenit împăratul Tongzhim și a murit la vârsta de 18 ani fără a avea moștenitori, astfel că a fost succedat de împăratul Guangxu, al cărui nepot a fost Puyi.
Părinții copilului au fost prințul Zaifeng și prințesa Youlan, a avut un frate mai mic, Pujie, și trei surori.
Ales de împărăteasa văduvă Cixi, aflată pe patul de moarte, ca moștenitor al dinastiei, Puyi a devenit împărat la vârsta de 2 ani și 10 luni, în decembrie 1908, iar inițierea lui pentru viitoarea misiune a început în momentul în care oficialii palatului imperial au venit să-l preia de la reședința familiei.
Revoluția Xinhai din 1911-1912 a pus capăt dinastiei Qing și pe 12 februarie 1912 micul împărat, care avea doar șase ani, a fost nevoit să abdice, dar a continuat să trăiască în partea nordică a Orașului Interzis cu întreaga lui curte, care îl trata ca pe un zeu.
La vârsta de 9 ani, Puyi a fost repus pe Tronul Dragonului pentru o perioadă de 12 zile, apoi a pierdut din nou imperiul. Mama lui, prințesa Youlan, s-a sinucis în septembrie 1921 cu o supradoză de opiu, după ce a fost mustrată public pentru comportamentul copilului pe care, de fapt, nu îl crescuse ea.
Când a împlinit 16 ani, curtea imperială a hotărât că e momentul ca suveranul să se căsătorească și i-au fost înfățișate pozele a patru tinere nobile, iar el a ales o fată de 13 ani pe nume Wen Hsiu.
Consilierii lui au decis însă că aceasta era prea urâtă pentru a deveni împărăteasă, așa că l-au convins să aleagă o altă candidată, pe Wanrong, dar pentru că Puyi își exprimase deja interesul față de Wen Hsiu, cea din urmă i-a devenit concubină, iar Wanrong – soție.
După mariajul care a avut loc în iunie 1923, tânărul a început să preia treptat controlul asupra palatului. Observase că în timpul nunții supușii săi făcuseră lucruri îngrozitoare, până la sfârșitul ceremoniei de nuntă perlele și coroana de jad ale împărătesei au fost furate și în aceeași zi un incendiu a distrus zona din jurul palatului, probabil pentru a acoperi furtul, așa că a izgonit toți eunucii din palat. Curând au apărut zvonuri că fratele său mai mic furase mai multe obiecte de artă pentru a le vinde colecționarilor de pe piața neagră.
Curtea imperială a continuat să locuiască în Orașul Interzis până în 1924, când o lovitură de stat condusă de Feng Yuxiang l-a alungat pe împărat și l-a trimis la conacul tatălui său. După ce japonezii au invadat Manciuria, în 1931, tânărului i s-a oferit rolul formal de împărat al acestei provincii și în următorii ani japonezii l-au folosit ca interfață până la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial.
În timp ce Puyi se afla într-o vizită în Japonia, Wanrong, care era dependentă de opiu, a avut relații intime cu doi dintre asistenții lui, Li Tiyu și Qi Jizhong, și a adus pe lume o fiică nelegitimă. Femeia ar fi insistat, pe parcursul perioadei de graviditate, ca împăratul să recunoască bebelușul sau măcar să permită să fie crescut în afara palatului imperial, dar Puyi ar fi decis ca nou-născuta să fie ucisă.
De aici, există două versiuni ale poveștii: una spune că Wanrong nu a aflat niciodată de moartea fiicei sale, fiind mințită că micuța este îngrijită de o bonă, iar cealată arată că Wanrong a aflat despre uciderea copilei chiar de la Puyi și că a trăit de atunci doar sub efectul consumului de opiu.
Tânărul a cerut ulterior să-i fie găsită o amantă, așa că, în februarie 1943, zece fete de la Nanling Girls Academy au fost duse la un studio fotografic pentru a li se face portretele. Trei săptămâni mai târziu, directorul școlii a mers la părinții uneia dintre ele, Li Yuqin, care avea 15 ani, și le-a spus că împăratul îi ordonă fetei să meargă la palat pentru a studia acolo.
Copila a fost supusă unui examen medical amănunțit, apoi a fost încredințată uneia dintre surorile lui Puyi pentru a fi instruită cu privire la eticheta imperială. Li a devenit apoi concubina suveranului și a primit titlul nobiliar Lady Fu.
Când sovieticii au intrat în Manciuria, Puyi a fost nevoit să abdice din nou. Rușii l-au anunțat că sunt de acord ca el și opt persoane apropiate să se refugieze în Japonia, iar el și-a ales fratele, pe Pujie, trei nepoți, doi cumnați, un doctor și un servitor, însă, în loc să-și respecte angajamentul, rușii i-au transportat în URSS, în orașul Chita din Siberia, unde împăratul detronat a trăit într-un sanatoriu. Mai târziu, a fost transportat la Khabarovsk, în apropiere de granița chineză.
Împărăteasa Wanrong, împreună cu cumnata ei, Saga Hiro, soția lui Pujie, au încercat să fugă în Coreea, dar au fost surprinse de comuniștii din Dalizigou în ianuarie 1946 și au fost transferate pe rând în diferite lagăre din Tonghua, Changchun, Yongji și Dunhua. Opiul de care era dependentă împărăteasa se terminase de mult, iar starea ei fizică era extrem de deteriorată, suferea din cauza sevrajului sever și, în plus, condițiile de încarcerare erau cumplite.
A fost expusă în închisoare ca și cum ar fi fost într-o grădină zoologică, iar oamenii veneau de la zeci de kilometri pentru a o urmări. Wanrong avea dese momente de delir, se credea din nou împărăteasă, le dădea ordine gardienilor închisorii să-i aducă opiu, iar aceștia o luau în râs.
Wanrong a murit în închisoare la vârsta de 39 de ani, pe 20 de iunie 1946, dar nu se știe ce s-a întâmplat cu rămășițele ei. Unii au spus că au fost înfășurate într-o bucată de pânză și aruncate pe dealuri, în timp ce alți martori au susținut că au fost înmormântate în sudul orașului Yanji.
Când Partidul Comunist Chinez condus de Mao Zedong a venit la putere în 1949, fostul împărat a fost repatriat. Puyi a fost ținut în următorii zece ani în Centrul de detenție pentru criminali de război de la Fushun, în provincia Liaoning.
După eliberare, în 1959, a ajuns la Peking și a trăit ca orice cetățean obișnuit, apoi a fost transferat la un hotel, unde a fost ținut sub observație de autorități. Forțat să-și exprime sprijinul pentru comuniști pentru a putea duce o viață normală, fostul împărat a acceptat înțelegerea și a fost angajat ca asistent grădinar la Grădina Botanică din Peking. La vârsta de 56 de ani, pe 30 aprilie 1962, s-a căsătorit cu Li Shuxian, o asistentă medicală.
Cu încurajarea lui Mao Zedong și a premierului Zhou Enlai, Puyi și-a scris autobiografia, carte care l-a inspirat mai târziu pe Bernardo Bertolucci în realizarea scenariului pentru pelicula “Ultimul împărat”, filmată în anul 1987 în Orașul Interzis.
Fostul suveran a murit pe 17 octombrie 1967 la Beijing, la vârsta de 61 de ani, din cauza unei forme agresive de cancer la rinichi.
Puteți citi şi Destinul trist al lui Frédéric Chopin, copilul-minune
