Puyi s-a născut pe 7 februarie 1906 și a fost al doisprezecelea și ultimul împărat al Dinastiei chineze Qing. Bunicul patern, Yixuan, era al șaptelea fiu al împăratului Daoguang și fratele mai mic al împăratului Xianfeng, iar acesta din urmă a fost succedat de singurul său fiu, care a devenit împăratul Tongzhim și a murit la vârsta de 18 ani fără a avea moștenitori, astfel că a fost succedat de împăratul Guangxu al cărui nepot a fost Puyi.
Părinții copilului au fost prințul Zaifeng și prințesa Youlan și a avut un frate mai mic, Pujie, care s-a căsătorit cu o verișoară a împăratului Hirohito, și trei surori.
Ales de împărăteasa văduvă Cixi, aflată pe patul de moarte, ca moștenitor al dinastiei, Puyi a devenit împărat la vârsta de 2 ani și 10 luni, în decembrie 1908, iar inițierea lui pentru viitoarea sa misiune de împărat a început în momentul în care oficialii palatului imperial au venit să-l preia de la reședința familiei
Revoluția Xinhai din 1911-1912 a pus capăt dinastiei Qing și pe 12 februarie 1912 micul împărat, care avea doar șase ani, a abdicat, dar a continuat să trăiască în partea nordică a Orașului Interzis, cu întreaga lui curte, care îl trata ca pe un zeu.
La vârsta de 9 ani, Puyi a fost repus pe Tronul Dragonului pentru o perioadă de 12 zile, apoi a pierdut imperiul din nou, dar viața lui a continuat în mijlocul suitei imperiale. Mama copilului, prințesa Youlan, s-a sinucis în septembrie 1921 cu o supradoză de opiu, după ce a fost mustrată public pentru comportamentul lui Puyi, copilul pe care, de fapt, nu îl crescuse ea.
Când a împlinit 16 ani, curtea imperială a hotărât că e momentul ca împăratul să se căsătorească și i-au fost înfățișate pozele a patru tinere nobile, iar el a ales o fată de 13 ani pe nume Wen Hsiu.
Consilierii imperiali au decis însă că aceasta era prea urâtă pentru a deveni împărăteasă, așa că l-au convins să aleagă o altă candidată, pe Wanrong, dar pentru că împăratul își exprimase deja interesul față de Wen Hsiu, cea din urmă a devenit concubină, iar Wanrong – soția lui.
După căsătoria cu împărăteasa Wanrong Wenxiu, în iunie 1923, Puyi a început să preia treptat controlul asupra palatului. Observase că în timpul nunții supușii săi făcuseră lucruri îngrozitoare, până la sfârșitul ceremoniei de nuntă perlele și coroana de jad ale împărătesei au fost furate și în aceeași zi un incendiu a distrus zona din jurul palatului imperial, probabil pentru a acoperi furtul, așa că i-a izgonit pe toți eunucii din palat, dar curând au apărut zvonuri că fratele său mai mic furase mai multe colecții de artă pentru a le vinde colecționarilor de pe piața neagră.
Curtea imperială a continuat să locuiască în Orașul Interzis până în 1924, când lovitura de stat condusă de Feng Yuxiang l-a alungat pe împărat și l-a trimis la conacul tatălui său. După ce japonezii au invadat Manciuria, în 1931, tânărului i s-a oferit rolul formal de împărat al acestei provincii și în următorii ani a avut rolul unui om de paie, japonezii folosindu-l ca interfață până la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial.
În timp ce Puyi se afla într-o vizită în Japonia, Wanrong, care era dependentă de opiu, a avut relații intime cu doi dintre asistenții lui, Li Tiyu și Qi Jizhong, și a adus pe lume o fiică nelegitimă, iar când a descoperit că împărăteasa e însărcinată, Puyi a bătut-o crunt.
Femeia ar fi insistat, pe parcursul perioadei de graviditate, ca împăratul să recunoască bebelușul ca fiind al său sau măcar să permită să fie crescut în afara palatului imperial, dar Puyi a decis ca nou-născuta să fie ucisă.
De aici, există două versiuni ale poveștii: una spune că Wanrong nu a aflat niciodată de moartea fiicei sale, fiind mințită că micuța a fost crescută de o bonă, iar cealată relatează că Wanrong a aflat despre uciderea copilei chiar de la Puyi și a trăit de atunci doar sub efectul consumului de opiu.
Nemulțumit de mariajul tău, tânărul a ordonat să-i fie găsită o amantă, așa că în februarie 1943 zece tinere fete de la Nanling Girls Academy au fost duse la un studio fotografic pentru a li se face portretele. Trei săptămâni mai târziu, directorul școlii a mers la părinții uneia dintre ele, Li Yuqin, care avea 15 ani, și i-a spus că împăratul îi ordonă fetei să meargă la palat pentru a studia acolo, iar părinților li s-au promis bani în schimbul fetei.
Copila a fost supusă unui examen medical amănunțit, apoi a fost încredințată uneia dintre surorile lui Puyi pentru a fi instruită cu privire la eticheta palatului. Li a devenit apoi concubina suveranului și a primit titlul nobiliar Lady Fu.
Când sovieticii au intrat în Manciuria, împăratul a fost nevoit să abdice din nou. Rușii l-au anunțat că sunt de acord ca el și opt persoane din suita sa să se refugieze în Japonia, dar Puyi nu a ales niciuna dintre iubitele sale, ci pe fratele lui, Pujie, trei nepoți, doi cumnați, un doctor și un servitor, însă, în loc să îi ducă în Japonia, rușii i-au transportat în URSS, în orașul Chita din Siberia, unde împăratul detronat a trăit într-un sanatoriu, apoi, mai târziu, a fost dus la Khabarovsk, în apropiere de granița chineză.
Împărăteasa Wanrong, împreună cu cumnata ei, Saga Hiro, soția lui Pujie, au încercat să fugă în Coreea, dar au fost surprinse de gherilele comuniste chineze din Dalizigou în ianuarie 1946 și au fost transferate pe rând în diferite lagăre din Tonghua, Changchun, Yongji și Dunhua. Opiul de care era dependentă împărăteasa se terminase de mult, iar starea ei fizică era extrem de deteriorată, suferea cumplit din cauza sevrajului sever și, în plus, condițiile de încarcerare erau cumplite.
A fost expusă în închisoare ca și cum ar fi fost într-o grădină zoologică, iar oamenii veneau de la zeci de kilometri pentru a o urmări. Wanrong avea dese momente de delir, se credea din nou împărăteasă, le dădea comenzi gardienilor închisorii cerîndu-le opiu, iar aceștia o luau în râs.
Wanrong a murit în închisoare la vârsta de 39 de ani, pe 20 de iunie 1946, dar nu se știe ce s-a întâmplat cu corpul ei. Unii au spus că a fost înfășurată într-o bucată de pânză și aruncată pe dealuri, în timp ce alți martori au susținut că a fost înmormântată în sudul orașului Yanji.
Când Partidul Comunist Chinez condus de Mao Zedong a venit la putere în 1949, fostul împărat Puyi a fost repatriat în China și încarcerat pentru zece ani în Centrul de detenție pentru criminali de război de la Fushun, în provincia Liaoning.
După eliberare, în 1959, Puyi a ajuns la Peking, primind o permisiune specială de la Mao Zedong și a trăit următorii șase ani ca cetățean obișnuit, împreună cu sora lui, înainte de a fi transferat la un hotel, unde a fost ținut un timp sub observație de autorități. Forțat să-și exprime sprijinul pentru comuniști pentru a putea avea o viață normală, fostul împărat a făcut acest angajament, apoi a fost angajat ca asistent grădinar la Grădina Botanică din Peking. La vârsta de 56 de ani, pe 30 aprilie 1962, s-a căsătorit cu Li Shuxian, o asistentă medicală.
Cu încurajarea lui Mao Zedong și a premierului Zhou Enlai, Puyi și-a scris autobiografia numită “The Last Manchu: The Autobiography of Henry Pu Yi, Last Emperor of China”, carte care l-a inspirat pe Bernardo Bertolucci în realizarea scenariului pentru filmul “Ultimul împărat”, regizat tot de Bertolucci, în 1987.
Aceasta a fost prima producție occidentală căreia autoritățile din Republica Populară Chineză i-a permis să facă filmări în Orașul Interzis din Beijing. Filmul a obținut nouă premii Oscar, inclusiv pentru cel mai bun film și cel mai bun regizor.
Împăratul Puyi a murit pe 17 octombrie 1967, la Beijing, la vârsta de 61 de ani, din cauza unei forme agresive de cancer la rinichi.
Puteți citi şi Destinul trist al lui Frédéric Chopin, copilul-minune
