Aliya, ultima regină a Irakului. Fiul ei, regele Faisal al II-lea, a fost una dintre victimele masacrului familiei regale irakiene

Regina Aliya bint Ali s-a născut pe 19 ianuarie 1911 la Mecca, fiind cea de-a doua fiică a lui Ali bin Hussein, regele din Hejaz și Marele Șerif de la Mecca și a Nafissei Khanum, iar strămoșii ei se trag din profetul Mahomed prin Fatimah, cea mai mică fiică și cel mai iubit copil al profetului islamului.
Micuța Aliya s-a născut când tatăl ei se afla într-o campanie militară în afara Meccăi, așa că a fost crescută de bunicul ei, Sharif Hussein, iar când a început Revolta Arabă din 1916, acesta a ordonat ca nepoții săi să fie duși într-un palat din Shiʽb ʽAli unde copiii au rămas pentru o perioadă mai lungă de timp, întorcându-se la Mecca de-abia după sfârșitul Primului Război Mondial.
În 1920, Aliya a călătorit la Damasc împreună cu frații și mama ei, cu ocazia încoronării unchiului ei, Faisal, ca rege al Siriei, apoi familia a plecat la Medina și înapoi la Mecca din cauza temerilor cu privire la izbucnirea războiului dintre Siria și Franța.
Când Regatul Hejaz a căzut în mâinile saudiților, în 1925, Aliya și restul familiei au fugit la Amman prin portul Jeddah, unde au fost întâmpinați chiar de emirul Abdullah I al Iordaniei, fiind găzduiți în palatul acestuia. Între timp, tatăl ei, Ali, s-a dus la Bagdad ca să îi fie alături fratele său, Faisal I, care devenise regele Irakului, iar după trei luni întreaga familie l-a urmat, iar aici Aliya și surorile ei vor fi educate de cei mai buni profesori irakieni.
Pe 25 ianuarie 1934, prințesa Aliya bint Ali s-a căsătorit cu vărul ei primar, regele Ghazi I al Irakului, fiul lui Faisal I, la Bagdad și pe 2 mai 1935 cuplul a avut un fiu, pe prințul Faisal al II-lea.
Regina Aliya a fost suspectată de britanici că ar fi avut de-a face cu moartea unui tânăr slujitor al palatului cu care regele Ghazi ar fi avut o relație homosexuală. Surse britanice scriau încă din 1938 că proasta reputație a regelui Ghazi a fost pătată când un alt tânăr angajat al palatului a murit accidental pentru că i s-a descărcat revolverul, iar regele nici măcar nu s-a deranjat să afle ce s-a întâmplat pentru că era în timpul siestei de după-amiază.
Relația reginei Aliya cu regele Ghazi s-au înrăutăți și în cele din urmă cei doi s-au despărțit, deși trăiau în același palat. Când Ghazi a murit într-un accident de mașină pe 4 aprilie 1939, politicianul Nuri as-Said a fost suspectat că ar fi fost implicat în moartea sa, iar la înmormântare oamenii au scandat: “Nuri, vei răspunde pentru sângele lui Ghazi!”
blankDupă moartea soțului ei, Aliya a sprijinit numirea lui Abd al-Ilah, fratele ei, ca regent pentru micuțul prinț Faisal al II-lea, care avea doar 4 ani, și a declarat că soțul ei răposat își dorise acest lucru.
În 1941, în timpul loviturii de stat puse la cale de Rashid Ali al-Gaylani care voia să aducă la putere un guvern pronazist, fratele ei, regentul al-Itah, și Nuri as-Said au plecat în Iordania, fiind găzduiți de emirul Abdullah, iar regina văduvă a rămas în Irak pentru a proteja interesele fiului ei, jucând un rol important în lupta împotriva conspiratorilor care forțau abdicarea copilului și abolirea monarhiei.blank
Din fericire, armata engleză a intervenit și a adus înapoi vechiul guvern. Regina Aliya s-a îmbolnăvit la scurt timp după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial și a plecat pentru tratament la Londra în vara anului 1949. S-a întors la Bagdad în octombrie 1950, dar două luni mai târziu, pe 21 decembrie, a decedat de cancer intestinal la Bagdad, fiind depusă în mausoleul regal din Adhamiyah.
Pe 2 mai 1953 Faisal a împlinit 18 ani, iar regența s-a încheiat. După patru ani, pe 14 februarie 1958, Faisal al II-lea și regele Hussein al Iordaniei au creat Federația Arabă și în vara aceluiași an regele Hussein al Iordaniei a cerut asistență militară irakiană în timpul escaladării crizei din Liban.
Unitățile armatei regale irakiene aflate sub comanda colonelului Abd al-Karim Qasim, aflate în drum spre Iordania, au mărșăluit prin Bagdad și au organizat o lovitură de stat în ziua de 14 iulie. În timpul revoltelor, tânărul rege Faisal al II-lea a ordonat Gărzii Regale să nu opună rezistență și s-a predat blankinsurgenților. În jurul orei 8 dimineața, căpitanul Abdul Sattar Sabaa Al-Ibousi care conducea unul dintre grupurile revoluționarilor a luat cu asalt Palatul Rihab, care era principala reședință regală din centrul Bagdadului. Liderul revoltelor a ordonat regelui, prințului moștenitor Abd al-Ilah, prințesei moștenitoare Hiyam, prințesei Nafeesa, prințesei Abadiya și mai mulți slujitori să se adune în curtea palatului și le-a spus să se întoarcă cu fața spre zid, iar apoi au fost mitraliați. Regele Faisal, care avea 23 de ani, nu a murit pe loc, fiind transportat spre un spital, dar a murit pe drum.
Regatul Irak a devenit republică, puterea fiind preluată de Abd al-Karim Qasim.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *