Controversatul Cesare Borgia, fiul papei Alexandru. Pregătit inițial pentru a fi cardinal, bărbatul a devenit comandant și tactician militar

Cesare Borgia s-a născut cel mai probabil pe 13 septembrie 1475, la Roma, fiind fiul papei Alexandru al VI-lea și al amantei sale, Vannozza dei Cattanei și frate al Lucreției Borgia, al lui Giovanni Borgia, Duce de Gandia, și al lui Gioffre Borgia, prinț de Squillace. Tatăl său mai avea doi copii nelegitimi, Don Pedro Luis de Borja și Girolamo de Borja, copii ai unor mame necunoscute.

Băiatul a fost primul fiu al cardinalului Rodrigo de Lanzol y Borgia, care va deveni papa Alexandru al VI-lea, plecat din Vechiul Regat al Valenciei la Roma când fratele său, Alonso Borgia, a fost numit papa Calixt al III-lea în 1455.

 

Cesare a fost un tânăr frumos, înalt și cu o ambiție fără limite, la fel ca cea a tatălui său. Inițial a fost pregătit pentru o carieră în biserică, fiind numit episcop de Pamplona la vârsta de 15 ani, a făcut școala în Perugia și Pisa, unde a studiat dreptul, și a fost numit cardinal la vârsta de 18 ani. Fratele lui, Giovanni, care era căpitan-general al forțelor papale, a fost asasinat în 1497 în condiții misterioase, existând presupunerea că Cesare ar fi fost ucigașul, pentru ca astfel să aibă drum deschis spre o carieră în armată. La un an după moartea suspectă a fratelui său, Cesare a devenit prima persoană din istorie care a demisionat din funcția de cardinal și în aceeași zi regele Franței, Ludovic al XII-lea, l-a numit Duce de Valentinois.

Papa Alexandru i-a oferit lui Cesare un stat de-al său din nordul Italiei și tânărul a devenit comandant al armatelor papale formată din mercenari italieni.

Prima sa victimă a fost Caterina Sforza, conducătoarea orașelor Imola și Forlì pe care le-a cucerit, primind, în semn de mulțumire, titlul de Gonfalonier Papal de la tatăl său. Evenimentele s-au precipitat curând: Giovanni Sforza, primul soț al Lucreziei, sora lui Cesare, a fost alungat din Pesaro, orașul Faenza a capitulat, iar conducător lui a fost înecat în râul Tibru din ordinul lui Cesare. În mai 1501 Cesare a fost numit Duce de Romagna, a preluat comanda asediului asupra regiunii Piombino, a comandat trupele franceze în asediul din Napoli și Capua, iar în iunie 1502 s-a îndreptat către Marche, unde a fost reușit să captureze orașele Urbino și Camerino.

 

Următorea sa țintă ar fi fost Bologna, dar condottierii săi, temându-se de cruzimea bărbatului, au pus la cale un complot împotriva sa.

În final, Cesare și-a retras armatele fidele la Imola unde a așteptat ca alianța inamicilor săi să se prăbușească. Borgia a solicitat inițial o reconciliere, dar și-a întemnițat propriii condottieri în Senaglia, apoi i-a executat.

În 1503, când tânărul plănuia cucerirea Toscanei, a primit vestea morții tatălui său, iar în timp ce se afla la Castelul Sant’Angelo pentru a se reface, trupele sale au preluat controlul asupra conclavului care alegea noul papă.

Acesta va fi Pius al III-lea, care l-a susținut și l-a reconfirmat pe Cesare ca Gonfalonier, dar după un pontificat de doar 26 zile, papa a murit, iar la putere a ajuns dușmanul de moarte al familiei Borgia, cardinalul Giuliano Della Rovere.

 

În timp ce se deplasa către Romagna pentru a înăbuși o revoltă, Cesare Borgia a fost capturat și întemnițat de către Gian Paolo Baglioni lângă Perugia și toate pământurile sale au fost luate de Statele Papale. În 1504 bărbatul a fost exilat în Spania, fiind închis inițial în Castelul Chinchilla de Montearagón din La Mancha, dar după o încercare de evadare a fost mutat spre nord la Castelul La Mota, Medina del Campo, lângă Segovia.

De aici a reușit să evadeze și i s-a alăturat cumnatului său, regele Ioan al III-lea de Navarra. Crudul comandant al armatelor papale a murit în asediul din orașul spaniol Viana în noaptea dintre 11 spre 12 martie 1507, la vârsta de 31 de ani, fiind rănit mortal într-o ambuscadă.

Cesare a fost înmormântat inițial într-un mormânt din marmură sub altarul Bisericii Santa Maria. Treizeci de ani mai târziu, în 1537, episcopul de Calahorra a ordonat ca mormântul să fie distrus și rămășițele să fie duse în afara bisericii. De-abia în 2007 Fernando Sebastian Aguilar, Arhiepiscopul de Pamplona, a fost de acord ca osemintele sale să fie mutate înapoi în biserică, chiar cu o zi înainte de comemorărea a 500 de ani de la moartea sa.

Pe 10 mai 1499, Cesare s-a căsătorit cu Charlotte d’Albret, sora lui Ioan al III-lea de Navarra, cuplul având un singur copil, pe Louise Borgia, Ducesa de Valentinois, dar bărbatul a fost tatăl a cel puțin 11 copii nelegitimi, printre care Girolamo Borgia, care s-a căsătorit cu Isabella Contessa di Carpi, și micuța Lucrezia Borgia, care, după moartea lui Cesare, a fost mutată la Ferrara, la curtea celebrei ei mătuși, frumoasa Lucrezia Borgia.

 

Machiavelli spunea despre Cesare Borgia că avea un comportament dual. Uneori putea fi secretos și taciturn, alteori era lăudăros și plin de viață și stătea treaz toată noaptea primind și trimitând mesageri. Frecvent avea momente de lenevie inexplicabilă, când rămanea în pat zile în șir și refuza să vadă pe cineva, dar cu siguranță avea un geniu de necontestat în chestiunile militare și în afacerile diplomatice, o inteligență peste medie, iar strălucirea sa de comandant militar și tactician de luptă a fost respectată deopotrivă de prietenii și dușmanii lui.

 

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *