Fiică a președintui trezorului din regiunea Champagne-Ardenne, Marion s-a născut pe 3 octombrie 1613 și și-a petrecut copilăria la reședința familiei, primind educație particulară de cea mai bună calitate. Când a mai crescut puțin, adolescenta l-a cunoscut pe poetul Jacques Vallee des Barreaux, adept al filosofiei epicuriane, care a inițiat-o în tainele plăcerilor fizice și a devenit primul ei amant.
Marion l-a părăsit fără regrete pe poet și a ajuns în brațele marchizului de Cinq-Mars, Henri Coiffier de Ruze d’Effiat. Despre acesta se știa în epocă că era protejatul cardinalului Richelieu, cel care l-a introdus la curtea regelui Ludovic al XIII-lea, supranumit cel Drept. Suveranul l-a primit foarte bine pe tânăr, iar acesta s-a aflat mereu în preajma curții, fiindcă primise titlul de grande-maitre al garderobei regale.
Nu după mult timp, Cinq-Mars a început să comploteze împotriva regelui și a binefăcătorului său, premierul Richelieu. Planul lui era să-l asasineze pe cardinal, să-l determine pe Ludovic al XIII-lea semneze pacea cu spaniolii și să facă un schimb reciproc de teritorii. Corespondența secretă a marchizului cu conspiratorii spanioli a fost interceptată însă de agenții lui Richelieu și, văzându-se trădați chiar de către cel pe care îl protejau, regele Ludovic al XIII-lea si cardinalul au decis, fără prea mari discuții, să-l decapiteze. Ultimele cuvinte pe care le-a spus pe eșafod au fost: “Dumnezeule! Ce se întâmplă cu lumea asta?”
Când Marion îl cunoscuse pe Cinq Mars, bărbatul era într-un moment de mare succes al carierei, așa că tânăra n-a stat prea mult pe gânduri și l-a urmat la Paris, unde se spune că cei doi s-au căsătorit în secret.
Marion și-a deschis un salon în Marais, Place Royale, iar locul a devenit rapid unul dintre centrele de atracție ale înaltei societăți pariziene.
sursa: gallica.bnf.fr
După execuția nefericitului protector, frumoasa Marion și-a continuat cariera de amantă celebră. Printre iubiții și binefăcătorii ei s-au numărat Charles de St. Evremond, Georges Villiers, al doilea duce de Buchingham, Luis al II-lea de Bourbon, Prințul de Conde și chiar Cardinalul Richelieu.
În timpul Frondelor, salonul doamnei Delorme a devenit locul de întâlnire al susținătorilor regelui. Se spune că Mazarin, cardinalul devenit prim-ministru după moartea lui Richelieu, și-a trimis oamenii să o aresteze în 1650, dar aceștia nu au mai avut pe cine să rețină, pentru că frumoasa curtezană a murit subit la doar 36 de ani, după ce ar fi luat o doză mare de antimoniu. Cel mai probabil, dacă ar fi reușit să o prindă în viață, Marion ar fi sfârșit condamnată la moarte prin tăierea capului.
Surse literare aduc și alte componente poveștii. Se spune că, speriată de perspectiva arestării, Marion a decis să-și însceneze o ieșire dramatică din scenă. S-a prefăcut moartă, iar oamenii lui Mazarin n-au îndrăznit să verifice adevărul și au raportat, pur și simplu, că celebra curtezană a încetat din viață.
Două zile mai târziu, Marion s-ar fi uitat de după draperiile de la dormitorul ei cum iese pe ușa casei sicriul pe care aranjase ca fidelii să îl aducă pentru ca scena morții să fie cât mai credibilă. A rămas în folclorul parizian o poezioară pe care se spune că a compus-o în acea zi chiar ea: “Am asistat la înmormântarea mea / Preotul amant mi-era / Vai! Ce-am mai râs!”
După ce a depășit acest moment periculos, care este și astăzi controversat, se spune că Marion s-ar fi căsătorit cu un lord englez și a șters orice urmă a vieții ei de curtezană. O altă sursă vorbește despre sfârșitul fostei frumuseți a Parisului, care a murit în mizerie, la aproape 90 de ani.
Victor Hugo i-a eternizat figura într-o tragedie în cinci acte, mulţi poeţi i-au cântat frumuseţea diafană, iar Alfred de Vigny i-a dedicat un roman, opere datorită cărora viața lui Marion Delorme a rămas în istoria universală.
Galerie foto:
