Ducesa Marie-Adélaïde, moștenitoarea celei mai mari averi a Franței, a fost mama ultimului rege

Louise Marie Adélaïde de Bourbon-Penthièvre, ducesă de Orléans s-a născut pe 13 martie 1753 la Hôtel de Toulouse, reședința familiei din Paris și a fost cea mai mică fiică a lui Louis Jean Marie de Bourbon, ducele de Penthièvre, și a prințesei Maria Teresa d’Este.
La naștere, a fost dată în grija doamnei de Sourcy și, așa cum era obiceiul în epocă, a fost crescută la mănăstirea Abbaye din Montmartre unde a petrecut doisprezece ani. În copilărie, a fost încurajată să participe la acțiunile caritabile pe care le organiza tatăl ei care devenise cunoscut sub numele de “Prințul săracilor”. Reputația lui de binefăcător l-a făcut popular în toată Franța și, mai târziu, în timpul Revoluției, l-a salvat de la moarte.
La moartea singurului ei frate, prințul de Lamballe, pe 8 mai 1768, Marie-Adélaïde a devenit moștenitoarea a ceea ce urma să devină cea mai mare avere a Franței. Mademoiselle de Penthièvre i-a fost prezentată regelui pe 7 decembrie 1768, într-o ceremonie numită de nubilité (care marca finalul adolescenței), de mătușa ei maternă, Maria Fortunata d’Este, Contesă de la Marche, fiind primită de Ludovic al XV-lea, de Delfin și de alți membri ai familiei regale și în aceași zi a fost botezată de Charles Antoine de La Roche-Aymon, Marele Almoner al Franței, primind numele Louise Marie Adélaïde.
În această perioadă a fost aranjată căsătoria prințesei cu Louis Philippe Joseph d’Orléans, ducele de Chartres, fiul ducelui d’Orléans, și, deși Marie-Adélaîde era îndrăgostită de vărul ei, Ludovic al XV-lea l-a avertizat pe bunul ei tată asupra reputației proaste a tânărului duce de Chartres pe care îl considera ca fiind prea libertin. Căsătoria a avut loc la Palatul Versailles pe 5 aprilie 1769, iar la ceremonie au participat toți prinții de sânge, contractul de căsătorie fiind semnat de membrii familiei regale. În aceeași zi, regele Ludovic al XV-lea a găzduit o cină de nuntă la care au fost invitați zeci de aristocrați. Prințesa a adus în casa deja bogată de Orléans o zestre de șase milioane de lire și un venit anual de 240.000 de lire, care a crescut ulterior la 400.000. În primele câteva luni de căsătorie, cei doi soți păreau devotați unul altuia, dar nu după mult timp ducele s-a întors la viața de libertinaj pe care o avusese înainte de căsătorie.
În vara anului 1772, la câteva luni după ce soția lui a născut o fiică, Philippe a început o legătură secretă cu una dintre doamnele de onoare ale ei, Stéphanie Félicité Ducrest de St-Albin, Contesă de Genlis, nepoata Doamnei de Montesson, soția morganatică a tatălui lui Philippe. După ce aventura romantică s-a încheiat, Félicité a rămas în slujba Mariei-Adélaïde la Palais-Royal, fiind prietenă de încredere atât a promțesei, cât și a lui Philippe. Cei doi i-au apreciat inteligența și în iulie 1779 a devenit guvernanta fiicelor gemene ale cuplului, Adelaide și Françoise, născute în 1777.
blankProfesoara și cele două eleve au locuit într-o casă construită special pentru ele pe terenul Couvent des Dames de Bellechasse din Paris și femeia s-a dovedit a fi o profesoară excelentă, dar opiniile ei politice liberale au făcut ca regina Maria Antoaneta să o deteste, iar mama fetelor, Marie-Adélaïde, a fost influențată de aceasta și a început să obiecteze față de educația pe care fosta amantă a soțului le-o oferise micilor prințese și curând relația dintre cele două femei a devenit insuportabilă.blank
La moartea lui Louis Philippe d’Orléans, în noiembrie 1785, soțul ei a devenit noul duce de Orléans și a ocupat prima poziție în ierarhia de la Versailles după familia directă a regelui. Pe 5 aprilie 1791, Marie-Adélaïde și-a părăsit soțul și a plecat să locuiască cu tatăl ei la castelul de Bizy din Normandia. În timpul Revoluției, soțul ei a fost de la bun început suspect în ochii girondiștilor și 6 aprilie toți membrii familiei Orléans care mai rămăseseră în Franța au fost arestați, inclusiv Philippe Égalité și fiul său, contele de Beaujolais fiind închiși în închisoarea de l’Abbaye din Paris. Mai târziu, cei doi au fost transferați la Fort Saint-Jean din Marsilia, unde li s-a alăturat curând ducele de Montpensier care fusese arestat în timp ce servea ca ofițer în armata Alpilor. Ducele Philippe Égalité, care susținuse activ Revoluția franceză, a fost ghilotinat în timpul Regimului Terorii. Datorită stării sale de sănătate precare, Marie-Adélaïde a fost lăsată să rămână în Franța, sub pază, la castelul de Bizy, dar moștenirea ei a fost confiscată de guvernul revoluționar.
blankDupă execuția soțului ei, Marie-Adélaïde a devenit cunoscută sub numele de “Veuve Égalité” și a fost încarcerată la Palatul Luxemburg, care fusese transformat în închisoare. Acolo l-a întâlnit pe bărbatul care urma să devină “dragostea vieții sale”, un fost membru al Convenției naționale pe nume Jacques-Marie Rouzet, care fusese închis la căderea Girondinilor. În iulie 1794, la sfârșitul Domniei Terorii, prințesa a fost transferată la “Pensiunea Belhomme”, un fost azil psihiatric transformat în “închisoare pentru bogați” în timpul Revoluției.
După ce Rouzet, care după eliberarea sa devenise membru al Consiliului celor Cinci Sute, a reușit, în 1796, să obțină și eliberarea ei și cea a celor doi fii ai săi care erau încă închiși la Marsilia, cei doi au rămas împreună și au locuit la Paris până în 1797. În acel an a fost emis un decret care i-a alungat din Franța pe toți urmașii Casei de Bourbon, astfel că Marie-Adélaïde a fost exilată în Spania, la fel ca și cumnata ei, Bathilde d’Orléans, ultima prințesă de Condé. Rouzet a însoțit-o până la granița cu Spania și a reușit să i se alăture în secret la Barcelona, ​​unde a devenit cancelarul ei.blank
Marie-Adélaïde nu și-a mai văzut niciodată cei doi fii mai mici, Montpensier și Beaujolais, care au murit în exil înainte de 1814. Ea, Rouzet și Bathilde s-au întors în Franța în 1814, în momentul primei Restaurații a Bourbonilor. După multe complicații juridice care au durat aproape până la moartea sa, cea mai mare parte a moștenirii prințesei a fost în cele din urmă recuperată.
Louise Marie Adélaïde de Bourbon-Penthièvre a murit în castelul său de la Ivry-sur-Seine pe 23 iunie 1821, după o grea suferință provocată de un cancer la sân. Rouzet, iubitul ei, murise cu nouă luni înainte, pe 25 octombrie 1820. Fiul ei, Louis Philippe, va deveni rege al francezilor în 1830.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *