AcasăOameni care au intrat în istorieHollywood clasicEdie Sedgwick: Moartea tragică a muzei supreme a anilor ‘60

Edie Sedgwick: Moartea tragică a muzei supreme a anilor ‘60

Edie Sedgwick avea o alură care definea anii ’60. Cu tunsoarea pixie și cu ochelari imenși, Edie a reprezentat o epocă sinonimă cu stilul de viață boem, cu vestimentația epatantă și, bineînțeles, cu Andy Warhol. A trăit puțin, dar intens, iar publicul american și-o amintește ca „It Girl”, cu o viață plină de controverse. Edith Sedgwick, muza vieții artistice new-yorkeze, s-a născut pe 20 aprilie 1943 în Santa Barbara, California. Părinții ei, Alice Delano de Forrest și Francis Sedgwick, proveneau din medii extrem de înstărite, fetița fiind al șaptelea dintre cei opt copii ai cuplului, toți educați acasă, la reședința familiei de la țară. Fiii și fiicele familiei Sedgwick au fost feriți de copiii din alte medii sociale, se simțeau superiori față de cei de vârsta lor, mai ales pentru că părinții le-au controlat strict educația și le-au angajat numeroase bone și tutori privați. La vârsta de 13 ani, Edie suferea de timiditate și anorexie și, pentru a o ajuta să se integreze social, părinții au înscris-o la școala-internat Branson de lângă San Fransisco. Potrivit lui Alice, sora ei mai mare, a fost exmatriculată din cauza tulburării de nutriție de care suferea, iar când s-a întors acasă, tatăl a înăsprit controlul asupra adolescentei. Relația lui Edie cu tatăl ei a fost extrem de complicată și s-a înrăutățit când l-a prins accidental cu una dintre numeroasele lui amante. Bărbatul a susținut că fata și-ar fi imaginat totul, a lovit-o, apoi a chemat un psihiatru și a internat-o într-un instituție psihiatrică, apoi în mai multe spitale, în încercarea de a o vindeca de anorexie. Mulți ani mai târziu Edie a povestit că tatăl ei a încercat de mai multe ori să o molesteze în acea perioadă.

În 1962 tânăra a rămas însărcinată după ce a avut o aventură de-o noapte cu un student de la Harvard, a pierdut sarcina, dar trauma se pare că i-a șubrezit starea mentală. S-a mutat în Massachusetts, la o verișoară, unde pentru scurt timp a cochetat cu ideea de a deveni sculptoriță. Edie nu a fost singurul copil din familia Sedgwick care a avut conflicte cu tatăl abuziv. În 1964, fratele ei mai mare, Francis, a ajuns și el într-o instituție psihiatrică, unde s-a spânzurat fără să lase niciun bilet de adio. La 18 luni de la moartea acestuia, un alt frate, Robert, a murit într-un accident de motocicletă după ce a intrat într-un autobuz. Și acesta avea un istoric de internări la psihiatrie.Când a împlinit 21 de ani, Edie a moștenit suma de 80.000 de dolari, adică aproape 900.000 de dolari astăzi, de la bunica ei, care deschisese un fond fiduciar pe numele ei. Dintr-o dată tânăra s-a simțit eliberată de influența nefastă a tatălui, și-a făcut bagajele și s-a mutat la New York, la bunica care tocmai o îmbogațise, iar primul lucru pe care l-a făcut a fost să-și cumpere un Mercedes nou-nouț.

După mai multe încercări eșuate de a deveni model, în 1965 domnișoara Sedgwick l-a întâlnit pe extravagantul Andy Warhol la o petrecere și a considerat că, în sfârșit, a găsit pe cineva care ar putea să o ajute într-o viitoare carieră în cinematografie. În scurt timp a devenit muza artistului, iar bărbatul a devenit obsedat de ea și o compara deseori cu Marilyn Monroe.

Warhol a declarat după prima lor întâlnire: „Am văzut că are mai multe probleme decât orice persoană pe care o întâlnisem vreodată. Atât de frumoasă, dar atât de bolnavă. Eram cu adevărat intrigat”.

Edie Sedgwick

Edie se pare că avea abilitatea de a-i fermeca pe toți cei din jurul ei și, în scurt timp, Warhol a invitat-o în studioul său, The Factory. Nu după mult timp, l-a însoțit în Franța, la vernisajul expoziției Flowers, luându-și cu ea doar o haină de nurcă. La întoarcerea din Europa, Warhol a distribuit-o în filmul lui, Vinyl, produs în 1965, iar apariția ei, scurtă, dar strălucitoare a făcut senzație în lumea artistică a New York-ului.  Devenită vedetă, tânăra a primit rolul principal în următorul film al artistului, “Poor Little Rich Girl”, primul din seria de filme-experiment realizate în apartamentul lui Edie.

Curând, relația dintre Edie Sedgwick și Andy Warhol a devenit subiectul multor bârfe la New York și, în această perioadă, scriitorul Truman Capote a devenit apropiat de excentricul cuplu. Capote a petrecut mult timp cu cei doi și a susținut că, deși cei doi nu aveau o relație intimă, au început să se imite unul pe celălalt, construindu-și o relație cu adevărat bizară.În acel moment al carierei sale, Edie avea un aspect distinct, care avea să devină emblema sa artistică. Avea părul blond platinat, ochii machiați strident, purta rochii scurte și colanți, iar în urechi își punea cercei tip candelabru.

La un moment dat a început să-și vopsească părul argintiu, ca al lui Warhol, cei doi participau împreună la petreceri, iar artistul s-a referit la ea numind-o „superstarul lui”. Se pare că Edie îl vedea pe Warhol ca pe o figură paternă, adică exact ceea ce îi lipsise în adolescență. La început relației, munca și conexiunile lor sociale erau împletite aproape perfect. Filmele pe care le făceau împreună au avut un oarecare succes, dar în curând Edie a început să realizeze că producțiile nu vor fi niciodată luate în serios la Hollywood, dar după 1965 relația dintre ei nu a mai fost la fel de sclipitoare, cei doi au început să aibă conflicte pe teme financiare, iar tânăra a început să se jeneze de rolurile din filmele lui.

Edie susținea financiar viața lor comună, iar stilul boem, cu multe petreceri și evenimente mondene, a subțiat semnificativ moștenirea lăsată de bunica paternă. Curând Edie a început să realizeze că Warhol și oamenii care gravitau în jurul lui nu erau decât niște profitori, mai ales că filmele-experiment aveau un succces restrâns, deci nu le aduceau bani.

Era convinsă că publicul crede că producțiile sunt un fel de glumă și la un moment dat a afirmat: „aceste filme mă fac complet idioată”, dar Warhol nu era pregătit să o lase să plece. Mai avea un ultim proiect de realizat.

A urmat o peliculă de 20 de minute, ultima realizată de cei doi, care a fost filmată în 1966 și a fost proiectată o singură dată, în atelierul lui, The Factory. Proiectul era o conversație în care Warhol vorbea despre sine, iar Edie îl acuza că a încurajat-o să consume droguri.  În 1965 Edie Sedgwick a fost văzută din ce în ce mai mult în preajma muzicianului Bob Dylan, cu care Warhol nu se înțelegea prea bine și probabil tocmai asta îl făcuse atât de atrăgător pentru ea. Tânăra s-a mutat la hotelul Chelsea din Manhattan, s-a îndrăgostit de Dylan crezând că si el îi împărtășește sentimentele și la un moment dat era convinsă că va apărea într-un film alături de artist.

Speranțele nu i s-au împlinit și mulți ani mai târziu bărbatul a mărturisit că, deși o cunoștea bine, nu fuseseră niciodată implicați sentimental. În noiembrie 1965, Bob Dylan s-a căsătorit cu iubita sa, Sara Lownds, Andy Warhol a fost cel care a anunțat-o pe Edie, iar vestea a lovit-o crunt, realizând de-abia după câțiva ani că Dylan nu fusese niciodată îndrăgostit de ea. 

În 2006, când a fost lansat filmul “Factory Girl” bazat pe viața lui Edie Sedgwick, cu Sienna Miller în rolul exuberantei muze a celor doi artiști, producătorii l-au intervievat și pe fratele ei, Jonathan, pentru a clarifica unele informații care circulaseră în epocă. Acesta a dezvăluit un amănunt pe care nimeni nu îl aflase până atunci, că Edie rămăsese însărcinată cu Bob Dylan și că, după un accident grav de motocicletă, fusese sfătuită să facă un avort. Se pare că medicii au considerat că anorexia ei și consumul constant de droguri vor împiedica dezvoltarea normală a fătului. Cei care au analizat piesele artistului din acea perioadă consideră că două dintre ele, „Leopard-Skin Pill-Box Hat” și „Just Like A Woman”, au fost inspirate de relația cu Edie.

După ce relația dezastruoasă cu Dylan s-a încheiat, dependența artistei de droguri a devenit foarte gravă, dar această problemă nu a împiedicat-o să se înceapă o relație cu un alt muzician, un prieten apropiat al lui Dylan, Bob Neuwirth. Legătura celor doi s-a destrămat însă în scurt timp, pentru că ea era dependentă de barbiturice, iar relația devenise imposibilă . Edie a încercat aproape toate drogurile existente pe piață, de la LSD la cocaină, amfetamine și heroină. Chiar tânăra și-a amintit de o noapte în care și-a făcut „o injecție de cocaină și amfetamină și una cu heroină”. În acea noapte a fugit în Park Avenue la miezul nopții, complet dezbrăcată, și a fost recuperată de prieteni, dar acesta nu a fost singurul incident legat de consumul de stupefiante.

Problemele legate de dependență nu i-au afectat doar viața personală și sănătatea, ci au avut un efect negativ și asupra șansei de a avea o carieră în modeling.

A apărut pe coperta Vogue în 1966, dar după puțin timp nimeni din industria modei nu a mai vrut să colaboreze cu ea din cauza consumului excesiv de droguri și nici încercările de a intra în industria cinematografică nu au avut mai mult succes.

Edie Sedgwick

Ajunsese să nu aibă niciun venit regulat, își tocase deja moștenirea cu stilul de viață extravagant, aproape toți banii se duseseră pe haine și petreceri, nu folosise niciodată metroul și nu mergea nici cu taxiul. Excentrică și necugetată, se plimba doar cu limuzina și probabil această opțiune a costat-o ​​o avere, apoi cei mai mulți bani s-au dus pe droguri, alcool și țigări. În decembrie 1966, Edie, devenită falită, depresivă și părăsită de aproape toți prietenii, s-a întors acasă, dar părinții ei nu au fost deloc încântați de revedere și au internat-o rapid într-un spital de boli psihice. După tratamentul medical, a revenit la New York doar pentru a constata că lumea se schimbase, nu mai era în centrul atenției și nu mai avea bani să-și întrețină viciul.

A început să fure antichități din casa bunicii pentru a-și cumpăra droguri și a urmat o perioadă cu adevărat îngrozitoare, pentru că dependența de stupefiante se împletea cu dese internări în spitalele psihiatrice. În 1969 tânăra a fost nevoită să se întoarcă la ferma părinților din California pentru a se recupera și în această perioadă a încercat să nu se mai drogheze, dar nu a putut să-și învingă dependența și s-a alăturat unui grup de motocicliști cu aceleași obiceiuri.

În încercarea disperată de a-și cumpăra droguri, a început să se prostitueze în schimbul substanțelor interzise și, potrivit prietenilor ei, ar fi făcut sex cu oricine doar pentru a obține doza cotidiană de heroină.

Ultima peliculă în care a jucat a fost “Ciao, Manhattan!”, o producție care a început în 1967, dar în timpul filmărilor și-a pierdut complet busola, era de cele mai multe ori fie beată, fie drogată și în câteva rânduri a fost găsită în convulsii în camera de hotel.

Într-un final producția a fost oprită după ce femeia a dat foc camerei de hotel în care era cazată și apoi a fost internată cu forța într-un spital psihiatric. Edie a fost trimisă pentru o vreme din nou acasă, la ferma părinților, iar în august 1969 a fost internată în secția de psihiatrie a Spitalului Santa Barbara Cottage, după ce a fost arestată de poliția locală sub acuzația de deținere și consum de droguri.

În timpul spitalizării actrița s-a îndrăgostit de un alt pacient, Michael Brett Post, cu opt ani mai tânăr decât ea, și el internat tot pentru consum de droguri, cu care s-a și căsătorit în iulie 1971.

A făcut apoi câteva tratamente pentru dependență și la un moment dat medicii au fost de acord să-i permită să reia filmările pentru “Ciao, Manhattan!”, dar în această perioadă a fost pusă sub strictă supraveghere, a reușit să reziste o scurtă vreme fără să se drogheze și a înregistrat câteva casete audio în care și-a spus povestea de viață, mărturii ce vor fi folosite în film pentru a dramatiza și mai mult personajul.

Edie Sedgwick

După încheierea producției, actrița a început să ia analgezice și somnifere consumând în același timp cantități mari de alcool și în următoarele două luni, octombrie și noiembrie 1971, ajunsese deja într-o situație fără ieșire.

În noaptea de 15 noiembrie 1971 a participat la o prezentare de modă și la o filmare pentru emisiunea “An American Family”, apoi a mers la after party, unde a consumat din nou alcool și droguri. Și-a sunat după aceea soțul să o ia acasă, dar pe drum s-au certat. După ce a adormit, bărbatul a observat că respirația ei îi era greoaie, dar nu s-a alarmat, punând starea pe seama faptului că era beată.

A doua zi dimineață și-a dat seama că murise, iar medicii legiști care i-au făcut examenul medico-legal au constatat că decesul se produsese la miezul nopții, cauza morții fiind o supradoză de barbiturice. Edie Sedgwick avea doar 28 de ani.

Actorul și producătorul Warren Beatty, unul dintre cei mai cunoscuți playboy de la Hollywood, a cumpărat în anii ‘80 drepturile pentru povestea vieții lui Edie și a plănuit să facă un film despre scurta și zbuciumata ei viață, dar nu s-a hotărât dacă să o aleagă pe Molly Ringwald sau Jennifer Jason Leigh pentru rolul principal, însă îl desemnase pe Al Pacino pentru a-l interpreta Andy Warhol.

Filmul nu a fost produs niciodată, dar legenda lui Edie Sedgwick, tânăra a cărei scurtă viață a fost atât de legată de Andy Warhol și Bob Dylan și care a încercat din răsputeri să pătrundă în lumea strălucitoare de la Hollywood (și poate că ar fi reușit dacă nu s-ar fi lăsat pradă dependențelor fatale) rămâne un simbol al vieții artistice a New York-ului anilor ‘60.

Surse:

John Sedgwick, In My Blood: Six Generations of Madness and Desire in an American Family

Nat Finkelstein și David Dalton, Edie: Factory Girl

Niciun comentariu

Lasă un comentariu