Casablanca, unul dintre cele mai emoționante filme din istoria cinematografiei, a fost realizat în 1942 de regizorul Michael Curtiz și a avut o distribuție de excepție, din care au făcut parte cei mai cunoscuți actori ai vremii. Rolurile principale au fost interpretate de Humphrey Bogart (Rick Blaine), Ingrid Bergman (în rolul Ilsei Lund) și Paul Henreid (Victor Laszlo). De asemenea, au fost prezenți în distribuție actori precum Claude Rains, Sydney Greenstreet și Peter Lorre.
Scenariul a fost adaptat de frații gemeni Julius J. și Philip Epstein (născuți pe 22 august 1909 la New York; despre tatăl lor, Philip Epstein Senior, s-a spus că era un evreu care emigrase din Rusia sau din România în anul 1892), după o piesă de teatru care nu fusese pusă în scenă până în acel moment.
“Everybody Comes to Rick’s” a fost scrisă de Murray Burnett și Joan Alison și a suferit modificări semnificative pentru a se potrivi cu standardele epocii și cu cerințele producătorului. Pelicula a fost realizată într-un timp relativ scurt, cu filmări care au început în mai 1942 și au durat aproximativ doi luni, ceea ce a dus la mici incidente pe platourile de filmare ce au fost provocate de epuizarea actorilor și a tehnicienilor.
Cunoscut pentru cadrele sale memorabile, pentru lumină, pentru maniera filmică ce a creat atmosfera unică și pentru muzica emblematică (filmul Casablanca include una dintre cele mai cunoscute melodii din istoria cinematografiei, “As Time Goes By”, interpretată de Dooley Wilson), “Casablanca” a fost apreciat încă de la lansare de critici și a avut un succes comercial uriaș.
Se pare că inițial rolul lui Rick Blaine, personajul principal, trebuia să fie interpretat de George Raft, un actor celebru la acel moment, dar acesta a refuzat oferta, lăsându-i cale liberă lui Humphrey Bogart. Ingrid Bergman a fost prima alegere a lui Michael Curtiz pentru rolul Ilsei, însă actrița era la acel moment ocupată cu filmările pentru “For Whom the Bell Tolls”, astfel că a fost necesară o coordonare strictă a programului pentru a putea participa și la “Casablanca”.
Pentru rolul lui Victor Laszlo, liderul rezistenței împotriva nazismului, a fost selectat actorul austriac Paul Henreid, care a oferit o contrapondere interesantă personajului lui Bogart, iar Claude Rains a fost alegerea perfectă pentru rolul lui Captain Renault.
Diferența de înălțime dintre eroii principali: Bogart avea 1,73 de metri și Ingrid Bergman – 1,75 metri a fost considerată una dintre cele mai mari probleme de producție. Pentru a rezolva artistic nepotrivirea, actorul a fost nevoit să poarte încălțăminte cu talpă groasă, regizorul Michael Curtiz a avut grijă să-i poziționeze pe cei doi astfel încât să fie cât mai puțin evidentă mica diferență, iar în unele cadre scenografia a fost concepută astfel încât să le permită să stea în poziții în care să nu se vadă că ea este mai înaltă decât partenerul.
Un lucru mai puțin cunoscut este că, înainte de lansarea filmului, câteva secvențe au fost tăiate sau modificate de cenzură, pentru a respecta standardele epocii și pentru a se evita diferite controverse sau interpretări nepotrivite.
Una dintre cele mai notabile modificări a fost chiar într-o scenă dintre Rick și Ilsa, pentru că în versiunea originală unele replici sugerau că cei doi ar fi avut o relație sexuală la Paris. Acestea au fost eliminate pentru a se respecta Codul Hays, care reglementa conținutul tuturor filmelor la acel moment, subtextul romantic a rămas intact, iar scena a rămas una dintre cele mai emblematice din istoria Hollywood-ului.
În plus, au fost cenzurate și unele cuvinte și expresii, pentru a fi mai puțin ofensatoare. De exemplu, în dialogul dintre Rick și un polițist francez, “black market” a fost înlocuit cu “underground,” deoarece “black market” era considerat prea explicit.
Premiera filmului Casablanca a avut loc pe 26 noiembrie 1942, la Hollywood Theatre din New York City, nu a fost un eveniment extravagant, din cauza îngrijorărilor legate de cel de-al Doilea Război Mondial, însă, în ciuda lansării discrete, pelicula a devenit un punct de referință pentru milioane de spectatori.
În 1992, cu ocazia celei de-a 50-a aniversări a lansării filmului, Lauren Bacall, soția lui Humphrey Bogart, a fost gazda unui documentar de excepție, „A Tribute to Casablanca”, creat pentru a oferi o privire retrospectivă asupra realizării din 1942. Lauren a adus în discuție povestiri din culise și a realizat interviuri cu membrii distribuției și ai echipei de producție care mai erau în viață în acel moment, aducând astfel un omagiu uneia dintre cele mai îndrăgite pelicule din lume.
- Casablanca este un film care transcende timpul și locul. Temele legate de dragoste, sacrificiu și lupta împotriva tiraniei sunt la fel de relevante astăzi cum erau în 1942. Este o capodoperă, unul dintre cele mai mari filme realizate vreodată. Martin Scorsese
- Cred că este una dintre cele mai mari povești de dragoste din toate timpurile. M-am îndrăgostit de film când eram adolescent. Este un film pe care nu mă voi plictisi niciodată să-l văd. Steven Spielberg
- ‘Casablanca’ este un tezaur cinematografic care nu-și va pierde niciodată magia. Meryl Streep
- Casablanca este un film atât de captivant și puternic încât îl poți viziona de nenumărate ori și tot vei găsi ceva nou și emoționant de fiecare dată. Ingrid Bergman
- Casablanca este unul dintre filmele mele preferate, pentru că reușește să transmită atât de bine emoția și tensiunea din timpul războiului. Este o capodoperă cinematografică. Alfred Hitchcock
- Humphrey Bogart și Ingrid Bergman au creat în Casablanca unul dintre cele mai memorabile cupluri din istoria filmului. Lauren Bacall
*** Codul Hays, cunoscut și sub numele de Codul de Producție a Filmelor, a fost un set de reguli și norme de cenzură adoptate de industria filmului american în 1930, sub influența lui Will H. Hays (1879 – 1954), președintele de la acea dată al Asociației Producătorilor de Filme din America (MPAA). Scopul principal al normelor a fost de a stabili standarde morale stricte și de a preveni apariția subiectelor și imaginilor care puteau fi considerate ofensatoare sau imorale.
Cele mai importante reguli impuse prin Codul Hays:
- Nu se permitea portretizarea sau promovarea crimei sau a comportamentului criminal într-un mod pozitiv.
- Relațiile sexuale și subiectele sexuale trebuiau să fie tratate cu mare prudență. Erau interzise scenele de nuditate sau conținut explicit.
- Nu se permitea blasfemia sau ridiculizarea religiilor sau credințelor.
- Nu se permitea promovarea rasismului sau discriminării.
- Imaginea poliției și a justiției trebuia să fie păstrată într-o lumină pozitivă.
Codul Hays a avut un impact semnificativ asupra conținutului filmelor produse în Statele Unite în anii ’30 – ’50, iar producătorii care nu respectau regulile nu primeau aprobare pentru distribuire la nivel național. Acest lucru a dus inclusiv la autocenzură, pentru că mulți regizori evitau subiecte controversate sau se abțineau de la abordarea unor teme sensibile. Trebuie menționat însă că, în același timp, reglementarea a avut și aspecte pozitive, pentru că a contribuit la stabilirea unor standarde etice și a oferit siguranța că cinematografia nu promovează în mod deschis comportamentele antisociale sau imorale.
În anii ’60, în contextul schimbărilor culturale, Codul Hays a fost considerat restrictiv și învechit. În cele din urmă, în 1968 a fost înlocuit cu un sistem de clasificare a filmelor, cunoscut sub numele de MPAA Rating System, care permitea producătorilor de filme să abordeze subiecte mai variate și mature, cu mențiunea că producțiile trebuiau să fie etichetate corespunzător.
