Eugénie de Montijo s-a născut pe 5 mai 1826 la Granada, în Spania, și a fost fiica lui Don Cipriano de Palafox y Portocarrero și a Maríei Manuela Enriqueta Kirkpatrick de Closbourn y de Grevigné. Adolescenta a fost trimisă la Paris, la mănăstirea Sacré Cœur, unde a primit o educație catolică și, după ce Prințul Louis Napoleon a devenit primul președinte al celei de-A Doua Republici Franceze, a participat împreună cu mama ei la un bal la Palatul Elysée.
Frumusețea ei l-a frapat pe Louis Napoleon, care a încercat să o seducă, însă Eugénie, la întrebarea: “Cum să ajung până la tine?”, i-a replicat: “Prin capelă”. Într-un discurs ținut pe 22 ianuarie 1853, Napoleon al III-lea a anunțat oficial logodna cu tânăra contesă. Cei doi s-au căsătorit șapte zile mai târziu, pe 29 ianuarie 1853, printr-o ceremonie civilă la Palatul Tuileries și pe 30 ianuarie, printr-o ceremonie religioasă impresionantă la Notre-Dame. După căsătorie, Eugénie a luat, la sfatul soțului ei, lecții de istorie, pentru că educația la călugărițe nu fusese deloc aprofundată.
Chiar în anul căsătoriei, în 1853, împărăteasa a pierdut o sarcină. Trei ani mai târziu, pe 16 martie 1856, după un travaliu care a durat două zile și care a pus în pericol viața mamei și a copilului, Eugénie a dat naștere singurului ei fiu, prințul Napoléon Eugène Louis Jean Joseph Bonaparte.
Frumoasa suverană și-a îndeplinit cu devotament toate obligațiile funcției, l-a însoțit pe împărat la baluri, operă și teatru, a călătorit în Egipt pentru a deschide Canalul de Suez și l-a reprezentat pe Napoleon al III-lea la reuniuni oficiale, a pledat cu fermitate în favoarea egalității de şanse pentru femei, a făcut presiuni asupra ministrului Educației Naționale să acorde diplome de bacalaureat pentru acestea și a pledat, fără succes însă, ca Academia Franceză să o aleagă pe scriitoarea George Sand ca prim membru de sex feminin.
În 1868, împărăteasa Eugénie a vizitat Palatul Dolmabahçe din Constantinopole, casa sultanei Pertevniyal, mama sultanului Abdul-Aziz, și a enervat-o pe aceasta când a îndrăznit să-l ia de braț pe fiul ei în timp ce alaiul vizita grădina, moment în care se spune că sultana i-a dat un ghiont în stomac tinerei pentru a-i aminti că nu se află în Franța.
În 1854, împăratul Napoleon al III-lea și Eugénie au cumpărat câteva terenuri în Biarritz și și-au construit o casă de vară, înconjurată de grădini, păduri, pajiști, un iaz și mai multe dependințe. Casa a fost numită Villa Eugénie, iar astăzi găzduiește elegantul Hôtel du Palais. Prezența cuplului imperial a atras și alți membri ai caselor regale, regina Victoria a Regatului Unit și regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei venind și ei în vacanțe la Biarritz și, astfel, orașul din sud-vestul Franței a rămas până astăzi una dintre cele mai apreciate stațiuni turistice de la Oceanul Atlantic.
Împărăteasa a fost probabil ultimul personaj regal care a avut o influență directă și imediată asupra modei. Ea este cea care a stabilit standardul designului vestimentar contemporan, devenind cel mai important patron al modei haute couture, rochiile, pelerinele, culorile și coafurile „à l’impératrice” impuse de Eugénie fiind copiate în toată Europa și în America. Era renumită pentru crinolinele sale mari și pentru schimbarea mai multor ținute pe tot parcursul zilei, purtând rochii diferite dimineața, după-amiaza, seara și noaptea. Se spune că nu a purtat niciodată aceeași rochie de două ori și, în acest fel, a acumulat o garderobă enormă, pe care o punea la dispoziţie în vânzări anuale în sprijinul organizaţiilor de caritate.
Când Al Doilea Imperiu a fost răsturnat, după înfrângerea Franței în Războiul franco-prusac, împărăteasa și soțul ei s-au refugiat în Anglia și s-au stabilit la Chislehurst, în Kent. După moartea lui Napoleon al III-lea în 1873 și a fiului ei în 1879, Eugenie s-a mutat la Villa Cyrnos, aflată la Cape Martin, între Menton și Nisa.
Starea ei de sănătate începuse să se deterioreze, astfel că a petrecut o perioadă la Casa Osborne, apoi medicul i-a recomandat să meargă la Bournemouth, localitate aflată pe coasta de sud a Marii Britanii, care era, la acea vreme, o renumită stațiune balneară. La izbucnirea Primului Război Mondial, Eugenie și-a donat iahtul cu aburi Thistle marinei britanice, a finanțat un spital militar la Farnborough Hill și a făcut donații importante spitalelor franceze.
Ultima împărăteasă a Franței a murit pe 11 iulie 1920, la vârsta de 94 de ani, în timp ce-l vizita pe Jacobo Fitz-James Stuart, al 17-lea Duce de Alba, la Palatul Liria din Madrid, în țara ei natală, şi a fost înmormântată în Cripta Imperială din St Michael’s Abbey, Farnborough, alături de soțul și fiul ei.
