Nicolae Bălcescu a încetat din viață pe 29 noiembrie 1852 la Palermo. Peste 11 ani, în 1863, domnitorul Alexandru Ioan Cuza l-a trimis pe profesorul Nicolae lonescu de la Universitatea din Iași să cerceteze locul unde era înmormântat şi să-i aducă rămăşiţele în ţară, dar misiunea nu a avut succes.
În februarie 1925, Al. Lapedatu, ministrul artelor şi cultelor, le-a vorbit reprezentanţilor presei despre o nouă încercare a autorităților de la București pentru găsirea şi aducerea în țară a osemintelor lui Nicolae Bălcescu:
“Însărcinat de guvern să prezidez lucrările pentru eventuala aducere a lor în ţară, am rugat pe colegul şi amicul meu d. profesor V. Pârvan, directorul şcoalei române din Roma, să conducă domnia-sa, prin personalul ştiinţific al acestei şcoli, cercetările ce trebuiau făcute în acest scop la Palermo, punându-se în înţelegere pentru aceasta cu Legaţia noastră din Italia şi cu autorităţile italiene.
Ajuns la Roma, d. Pârvan a însărcinat pe d. profesor Giuseppe Lugli, inspector al monumentelor istorice şi secretar al şcoalei românești, cu lucrările pentru identificarea mormântului neuitatului nostru istoric. Cu recomandări speciale de la ministerul de interne italian, d. Lugli a avut tot concursul autorităţilor din Palermo, aşa că a putut întreprinde cercetările necesare în cele mai bune şi sigure condiţiuni.
Locul de înmormântare a fost identificat cu preciziune. Din nefericire însă, osemintele lui Bălcescu zac la un loc cu alte „peste o sută” de rămăşiţe omeneşti, — aşa că este cu neputinţă a găsi vreun criteriu de distingere şi alegere. Totuşi, raportul d-lui profesor Lugli e un document prea important ca să nu fie adus la cunoştinţa publicului românesc:
Raport asupra anchetei făcute in Palermo pentru căutarea osemintelor lui Nicolae Bălcescu
“Există încă în arhivele Comunei actul original de moarte, întâmplată la 29 Noiemvrie 1852, la orele 19 jumătate după orariul sicilian, corespunzând cam la orele 13 după orariul de azi.
Moartea s-a întâmplat în hotelul Trinacria, situat în Via Zutera 31, în cartierul zis Culsa, lângă mare, hotel care în acel timp era unul dintre cele dintâi din Palermo şi care s-a menţinut ca atare până în 1908, fiind întâi proprietatea d-lui Ragusa şi apoi al unuia numit Il Pellegrino.
În 1908, localul a fost cumpărat de principele de Trabia, care-l prefăcu în casă de locuit cu chirie. E o clădire cu înfăţişare distinsă, bine păstrată, pe faţa căreia se află o placă comemorativă a lui Garibaldi.
Din înfăţişarea sus numitului hotel se poate deduce că Bălcescu a murit în condiţiuni materiale satisfăcătoare, dar desigur muri singur, astfel încât proprietarul hotelului puse stăpânire pe banii şi hârtiile pe care le avea.
La acel timp, existau în Palermo patru cimitire. Date fiind condiţiile de moarte ale lui Bălcescu, e cu neputinţă ca să fi fost înmormântat într-unul din cele dintâi trei cimitire, dar rezultă în chip sigur că a fost îngropat în cel de al patrulea, unde erau înmormântaţi toţi cei care nu aveau mai dinainte un mormânt particular.
În cimitirul de la Rotoli se aflau pentru înmormântările comune opt rânduri de gropi lungi de 3.50 m., late de 3.25 m. şi adânci de aproximativ 450 m, căptuşite cu zidărie, cu o gură de 0.50 pe 0.50 m., la suprafaţa terenului şi prevăzute cu dubla închizătoare. Cele dintâi două rânduri fură întrebuinţate de la 1387 până la 1839 pentru cei morţi mai ales în timpul epidemiei de holeră, celalalte şase rânduri au fost întrebuinţate de la 1639 până la 1854 pentru toţi morţii comunei fără mormânt particular şi apoi, până la 1879, pentru săraci.
Înmormântarea se făcea în acest chip: fiecare rând servea pentru două luni ale anului şi se alcătuia din 30 de gropi, fiecare întrebuinţată două zile, într-adevăr pe ele se aflau săpate zilele pentru care serveau, iar în capul fiecărui rând este săpată luna morții.
Cadavrele erau aruncate în groapa de sus, fără coşciug şi adesea despuiate de hainele pe care le aveau. Numai după 1854 se obişnui uneori să se pună cadavrele în coșciuge de lemn.
Obiceiul de a arunca cadavrele fără coșciug şi, pe lângă aceasta, însăşi boala lui Bălcescu şi moartea întâmplată într-un hotel, întăresc presupunerea că a fost înmormântat în aceeaşi zi sau cel mult în ziua următoare de 30 noiembrie. Aceasta ne-o confirmă şi faptul că actul de moarte a fost redactat la orele 16 din ziua de 30, adică la orele 9 jumătate aproximativ după orarul nostru, probabil după înmormântare și martori au fost, după obicei, înșiși groparii care l-au transportat.
Pe temeiul faptelor expuse mai sus, în ziua de 29 ianuarie a anului la curs, cu învoire în regulă, am procedat la deschiderea gropii rezervate pentru zilele de 29 şi 30 noiembrie şi am găsit că conţine peste 100 de cadavre amestecate între ele într-un munte inform, înalt, în mjloc de 1,50 m şi din care se pot deosebi scheletele izolate.
În aceeaşi stare se află şi groapa alăturată, care poartă datele de 1 și 2 decembrie, dacă am mai sta la îndoială asupra datei înmormântării — îndoială care, de altfel, nu se poate sprijini pe nicio probabilitate că Bălcescu ar fi fost înmormântat abia în ziua a treia după moarte”.
*** Raportul a fost publicat de ziarele Dimineața, Universul, Gazeta Transilvaniei, în februarie 1925
