În 1903, Joseph Pulitzer, un mare gazetar american multimilionar, a donat suma de 2 milioane de dolari Universtității Columbia pentru crearea unei școli de jurnalism, menţionând în acelaşi timp ca din donaţie să se instituie un număr de cinci premii distribuite anual, pentru lucrări de beletristică, biografie, istorie, reportaj şi opere nonfiction. Oferta lui a fost refuzată la acel moment, dar după moartea ziaristului universitatea s-a răzgândit și astfel a luat naștere „Premiul Pulitzer”, echivalent, ca prestigiu, cu „Premiul Nobel” decernat de Academia din Stockholm.
Cine a fost creatorul acestui premiu şi care i-a fost traiectoria vieţii? Despre tinereţea şi anii petrecuţi până la apariţia în viaţa publică americană se ştiu puţine lucruri, mai ales în Europa. Joseph Pulitzer s-a născut la Makó, în Ungaria, pe 10 aprilie 1847. La un moment dat a rămas orfan, fiind crescut de un frate mai mare și a urmat până la vârsta de 17 ani cursuri particulare la Budapesta. Fire de aventurier, tânărul Pulitzer s-a îmbarcat apoi pe un vapor şi a luat drumul Americii, unde a debarcat fără niciun ban și fără să cunoască limba engleză. Știa maghiara şi germana și era dispus să încerce orice slujbă care i-ar fi putut aduce un trai bun, așa că a fost pe rând hamal, chelner și vânzător.
Pulitzer s-a înrolat ulterior în armata „nordiştilor” şi la terminarea războiului a obţinut cetăţenia americană, devenind reporter al ziarului de limbă germană “Westliche Post” din Saint Louis (statul Missouri) şi membru al Camerei legislative a statului. Nu trecuseră nici cinci ani de când debarcase în Lumea nouă. În acest răstimp, învăţase limba engleză, așa încât, atunci când ziarul „New York Sun” căuta un corespondent pentru Europa, Joseph a fost candidatul preferat. Nu a rămas însă prea mult timp pe vechiul continent, ci s-a întors la Saint Louis unde, cu suma de 20.000 de dolari, a cumpărat două ziare falimentare „Globe” și „St. Louis Staatszeitung”, din contopirea cărora s-a născut „Post-Dispatch”.
Punctul culminant în activitatea ziaristică l-a atins în 1883, când a devenit proprietarul lui „New York World”, pe care l-a transformat în unul din cele mai citite ziare de la acea vreme din Statele Unite.
Anul 1896 a fost anul de apogeu al ziaristului Pulitzer. În ciuda faptului că fusese lovit cu patru ani înainte de orbire totală, nu a renunţat nici o clipă la meseria care, pe lângă prestigiu, îi adusese o avere formidabilă. Pe 29 octombrie 1911, când a încetat din viață, Pulitzer figura printre cei mai puternici oameni ai presei americane.
În același an, ziarul german „Der Tag” îl înfățișa pe renumitul ziarist ca pe un om cu desăvârșire lipsit de scrupule, care a speculat într-un mod rușinos puterea presei. Pulitzer era considerat întemeietorul „presei galbene”, o presă senzațională care a avut drept consecință distrugerea mai multor gazete oneste.
“Nimeni altul ca Joseph Pulitzer n-a cutezat să pătrundă în mod așa de grosolan în viața intimă a personalităților cu vază, proiectând asupra lor o lumină scandaloasă. Sub conducerea lui, faptele diverse de minimă importanță se prezentau cititorilor așa de exagerate, încât nici fantazia cea mai laborioasă n-ar fi fost în stare să mai adauge ceva.
Iar când, la un moment dat, unul din frații lui scoase o altă gazetă la New-York, „eroul” nostru îi făcu o concurență atroce, ruinându-l. Acesta este Joe Pulitzer, sub ambele lui aspecte. Nu-i mai puțin adevărat că era un om dotat cu mari calități și cine știe dacă nu adversitățile cu care va fi avut de luptat nu
l-au silit să alunece pe panta greșită”, scria publicația germană. Primele premii Pulitzer au fost decernate în 1917, la șase ani după moartea magnatului media.
