Născut pe 27 mai 1923 în orașul Furth din nordul Bavariei într-o familie de evrei, Henry Kissinger a părăsit Europa împreună cu părinții în 1938, din cauza persecuțiilor regimului nazist. Tânărul a obținut în 1943 cetăţenia americană, a urmat colegiul “George Washington” din New York, apoi Universitatea Harvard. În 1950, a obținut titlul de “Bachelor of Arts”, în 1952 pe cel de “Master of Arts”, iar în 1954 a susținut o teză de doctorat care i-a adus celebritatea în zona academică și politică. Între 1954 și 1971, Kissinger a fost cadru didactic la Universitatea Harvard, iar între 1950 și 1960 a fost consilier al Departamentului pentru armament din cadrul Statului Major Unit și ulterior consilier alAgenţiei pentru controlul armamentelor şi pentru dezarmare.
Diplomatul american a fost, de asemenea, principal arhitect al reconcilierii dintre SUA și China comunistă, fiind profund implicat în reglementarea raporturilor dintre cele două superputeri, dar și în medierea în conflictul israeliano-arab.
În august 1969, Kissinger l-a însoțit pe președintele american Richard Nixon în vizita făcută în România. La acea dată, SUA doreau să reia relațiile cu Beijingul și l-au „folosit” pe Ceaușescu pentru a transmite un mesaj în acest sens oficialilor chinezi. Iată ce scria diplomatul despre Nicolae Ceaușescu în memoriile sale, în urma acelei vizite: „Ceaușescu este un operator viclean, ambițios și conștient de puterea sa pe scena internațională, care a reușit să-și transforme țara într-o intersecție de neocolit“.
Potrivit unor documente date publicității în 1999 la Washington, Henry Kissinger a propus, în secret, Chinei, în anii 70, să-i ofere informații cu privire la armele Uniunii Sovietice. Acționând în cadrul unei “diplomații triunghiulare” instituite de administrația președintelui Richard Nixon, spun arhivele date publicității de Arhivele Securității Naționale de pe lângă Universitatea George Washington, a oferit de mai multe ori Beijingului, începând din 1971, computere performante și “o linie roșie” ce permitea Washingtonului să-i avertizeze pe chinezi în legătură cu mișcările de trupe sovietice. Documentele, confidențiale până în 1999, au relevat totodată conținutul unor întrevederi la care au luat parte Richard Nixon, președintele Mao Zedong și premierul Ciu Enlai.
“Aceasta v-ar permite să vă deplasați bombardiere și, dacă este posibil, rachete, în cazul în care ați afla că se pregătește un atac (sovietic)”, remarcase secretarul american de stat. “Veți avea nevoie de comunicații bune între Beijing și bazele voastre, iar noi am putea fără îndoială să vă ajutăm într-un fel. Totodată am putea să vă furnizăm tehnologie pentru unele tipuri de radare, dar ar trebui să le construiți singuri”, spusese la acel moment Kissinger.
Cu prilejul unei întrevederi precedente, secretarul american de stat încercase să-l asigure pe Mao Zedong că SUA nu vor încuraja nici un atac împotriva Chinei. “Domnule președinte, a spus el, este foarte important să înțelegem motivele noastre reciproce (și) nu vom participa niciodată cu bună știință la un atac împotriva Chinei”. Pentru a-și atrage favorurile liderilor chinezi, Henry Kissinger nu a ezitat, potrivit acestor documente, să furnizeze și informații cu privire la relațiile americano-sovietice.
Laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1973), diplomatul a primit Medalia Prezidenţială pentru Libertate (1977), Medal of Liberty (1986), Premiul “Concord” al Societăţii de relaţii germano-americane (1986), titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Erlangen-Nürnberg (1986) și Premiul Karl al oraşuluiAachen (1987).
Lui Kissinger i se datorează neintervenţia preşedintelui Kennedy împotriva ridicării Zidului Berlinului și tot el și-a asumat un rol important în tratativele de soluţionare a conflictului din Vietnam, în timpul mandatului preşedintelui Johnson. În 1968 a fost desemnat consilier pentru probleme de politică externă şi de securitate al preşedintelui Nixon, iar pe 22 septembrie 1973 l-a înlocuit pe William Rogers în funcţia de secretar de stat. A făcut în anii următori o serie de turnee diplomatice, mai ales în Orientul Mijlociu, cel mai greu obiectiv al negocierilor de pace fiind medierea între Israel şi Siria.
Kissinger a rămas secretar de stat şi în timpul administraţiei Ford, dar a părăsit guvernul american în ianuarie 1977, odată cu instalarea la Casa Albă a lui Jimmy Carter. În iunie 1977, i s-a oferit o catedră de diplomaţie internaţională la Universitatea Georgetown din Washington şi a semnat un contract de comentator politic pe o durată de cinci ani cu societatea de televiziune NBC.
După alegerea lui Ronald Reagan ca preşedinte al SUA, Kissinger a fost cooptat în consiliul de administraţie de la Casa Albă, iar în iulie 1983 a fost numit preşedintele Comisiei pentru America Latină.
Autor a două volume de memorii, care au avut recorduri de vânzare, Henry Kissinger, care a vizitat România și în anul 2007, a rămas una din personalitățile cele mai respectate ale vieții publice internaționale.
Diplomatul american a încetat din viață în noaptea de 29 spre 30 noiembrie 2023, la vârsta de 100 de ani, a anunțat Kissinger Associates, firma sa de consultanță.
Sursa foto: „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 45/1969
