HomeMonarhieMari Ducese și PrințeseNunta prințesei Charlotte și tragedia care i-a urmat

Nunta prințesei Charlotte și tragedia care i-a urmat

DS TW

Prinţesa Charlotte s-a născut pe 7 ianuarie 1796 la Casa Carlton, reședința tatălui ei, George, Prințul de Wales, care a fost dezamăgit la momentul venirii pe lume a fiicei, pentru că îşi dorea neapărat un fiu, dar bunicul fetiţei, regele George al III-lea al Angliei, a fost încântat de nașterea nepoatei legitime și a sperat că cea mică va reuşi să îmbunătăţească relaţia dintre prinț și soția lui, Caroline de Braunschweig.

Părinţii micuţei prinţese Charlotte au avut multe probleme în căsnicie, iar acestea au fost provocate în egală măsură de ambii parteneri. George se îndrăgostise pe când avea 21 de ani de o anume Maria Anne Fitzherbert, o văduvă catolică pe care regulile familiei regale o făceau ineligibilă pentru un mariaj cu moștenitorul tronului.

watchshop.ro

Cu toate acestea, pe 15 decembrie 1785 George s-a căsătorit cu femeia, într-o ceremonie ce a avut loc în casa ei din Mayfair, dar mariajul era nul din punct de vedere administrativ şi, din rațiuni politice, a rămas secret. Prințul de Wales era înglodat în datorii din cauza vieții sale luxoase, iar tatăl său, George al III-lea, refuza să-l ajute financiar, îndemnându-l chiar să părăsească Casa Carlton și să trăiască la reședința doamnei Fitzherbert.

fashiondays.ro

În 1794, s-a găsit soluţia logodnei tânărului cu Caroline de Braunschweig și, deşi nu o întâlnise niciodată pe viitoarea sa mireasă, George a fost de acord să se căsătorească, pentru că, dacă ar fi făcut un mariaj cu o prințesă eligibilă, Parlamentul i-ar fi crescut alocația. Tânăra îi era verișoară primară, mama ei, prințesa Augusta Frederika de Wales, fiind sora cea mare a regelui George al III-lea.

bijuteriidinargint.ro

Mireasa a fost caracterizată ca fiind lipsită de hotărâre, bună-cuviință și tact, se spunea că acționa indiscret și de multe ori neglija să se spele sau să-și schimbe hainele murdare. La întâlnirea cu viitoarea sa soție, George a cerut un pahar de coniac, pentru că era dezamăgit de înfățișarea logodnicei. Totuşi a urmat, pe 8 aprilie 1795, căsătoria oficiată la palatul St. James din Londra, iar la ceremonie prințul a fost beat.

Corespondența Prințului de Wales arată că cei doi a avut relații sexuale de trei ori: de două ori în prima noapte a mariajului și o dată în a doua noapte. Pe 7 ianuarie 1796 a venit pe lume prințesa Charlotte Augusta de Wales, singurul copil legitim al lui George, care, imediat după naștere, a devenit a doua în linia de succesiune la tronul britanic. Prințul și Prințesa de Wales nu au locuit niciodată împreună după aceea, în public apăreau separați și amândoi aveau relații extraconjugale, iar mamei micuţei Charlotte i se spunea “regina imorală”. La trei zile după nașterea fetiţei, George și-a făcut un nou testament care prevedea că își lasă toate proprietățile “Mariei Fitzherbert, soția mea”, în timp ce Carolinei i-a lăsat un șiling.

Prinţesa nou-născută a fost botezată pe 11 februarie 1796 cu numele Charlotte Augusta, după bunicile ei, regina Charlotte și Augusta, Ducesă de Brunswick-Lüneburg, iar bunicul ei, regele, i-a fost naș. La scurt timp prințul George a restricționat contactul mamei cu copilul, interzicându-i Carolinei să o vadă pe fiica lor altfel decât în prezența unei guvernante și a unei asistente medicale. În august 1797, prinţesa de Wales a fost alungată din familie, dar a continut să-și viziteze fiica în secret, cu ajutorul servitorilor.

În 1805, bunicul micuţei Charlotte a început să facă planuri pentru educația ei și a angajat profesori de mare prestigiu pentru a o instrui, dar de la sfârșitul anului 1810, boala mintală a regelui George al III-lea – cel mai probabil porfiria – a început să se manifeste din ce în ce mai violent. Charlotte ținea mult la bătrânul suveran şi a fost foarte întristată de evoluţia nefastă a stării lui de sănătate.  Un an mai târziu, tatăl lui Charlotte a fost investit în funcția de Prinț Regent în fața Consiliului de Coroană, pentru că regele devenise incapabil fizic şi mental să conducă regatul, deşi a trăit până în 1820.

În acest timp, prinţesa Charlotte a fost dată în grija mătușilor ei, iar în 1813 au început să se facă planuri pentru a-i găsi un soț adecvat statutului ei de prințesă moștenitoare.

Prințul Regent și consilierii lui s-au decis asupra lui William, Prințul Moștenitor de Orange, fiul lui William I al Olandei, dar acesta i-a făcut o impresie proastă Charlottei când a venit beat la recepţia la care urma să o întâlnească pentru prima dată. Negocierile de căsătorie au durat câteva luni, Charlotte insistând să nu fie obligată să părăsească Anglia, iar pe 10 iunie 1814 prinţesa a semnat contractul de căsătorie.

După câteva săptămâni, la o petrecere la hotelul Pulteney din Londra, Charlotte l-a întâlnit însă pe generalul locotenent al cavaleriei ruse, Prințul Leopold de Saxa-Coburg-Saalfeld, de care s-a îndrăgostit pe loc, în ciuda faptului că era logodită cu Prinţul de Orange.

Tânăra a decis să rupă logodna, iar pe 2 mai 1816 s-a căsătorit cu Leopold, ceremonia fiind oficiată la Casa Carlton. Ilustrațiile epocii arată că Leopold a fost îmbrăcat în uniformă de general britanic, iar Charlotte purta o rochie superbă cu trenă ce costase, conform evaluărilor, peste 10.000 de lire sterline.

Noul cuplu a fost foarte iubit la Londra. La sfârșitul lui aprilie 1817 Leopold l-a informat pe Prințul Regent că Charlotte era însărcinată și imediat sarcina moştenitoarei prezumtive a tronului Angliei a devenit un subiect de interes public. Prințesa și-a petrecut timpul în liniște, i-a pozat pentru un portret lui Sir Thomas Lawrence, a mâncat mult și a făcut puțină mișcare, apoi, îngrijorată de proporțiile pe care le luase, a început o dietă strictă, în încercarea de a reduce dimensiunea copilului la naștere.

Prințesa credea că va naște în jurul datei de 19 octombrie, însă la sfârșitul lui octombrie nu apăruse niciun semn de naștere. Primele contracții au apărut în seara zilei de 3 noiembrie, dar pe 5 noiembrie a devenit clar că Charlotte nu va putea expulza bebeluşul.

Medicii curţii regale, Croft și Matthew Baillie, au decis atunci să trimită după obstetricianul John Sims, acesta a venit la Palatul Regal, dar în cele din urmă doctorul Croft nu i-a permis să vadă pacienta și a refuzat să folosească forcepsul, așa cum ar fi fost necesar în cazul prințesei.

La ora nouă în seara zilei de 5 noiembrie, Charlotte a născut un copil mort. Bebelușul, un băiat, era foarte mare. Puțin după miezul nopții, prinţesa a început să vomite și să se plângă de dureri violente de stomac. A fost chemat în ajutor medicul personal al soţului ei, Sir Stockmar, care şi-a dat seama că situaţia devenise de necontrolat. Doctorul a vrut să îl aducă la căpătâiul prinţesei pe Leopold, dar nu l-a putut trezi din somn și peste doar câteva minute prinţesa Charlotte a murit. Tatăl ei, Prințul Regent, a fost atât de îndurerat încât nu a putut să participe la funeraliile prințesei ce a fost înmormântată cu copilul la picioare pe 19 noiembrie 1817 în capela Castelului Windsor.

DS TW
Latest comment

leave a comment