Într-un interviu acordat în anul 2008 Eugeniei Vodă pentru Televiziunea Română, Ana, principesă de Bourbon-Parma, mărturisea: „Sunt o femeie obișnuită, care a avut bucuria și fericirea să se căsătorescă cu un om fantastic, regele Mihai al României”.
Ana s-a născut pe 18 septembrie 1923 la Paris și a fost singura fiică a prințului René de Bourbon-Parma și a prințesei Margareta a Danermarcei.
Tatăl ei era al nouăsprezecelea din cei douăzeci și patru de copii ai lui Robert, ultimul Duce de Parma și Piacenza (12 dintre ei proveniți din mariajul cu Prințesa Maria Pia a celor Două Sicilii și alți 12 născuți de cea de-a doua soție, Maria Antonia a Portugaliei). Prințul de Bourbon-Parma i-a avut printre numeroșii săi frați și surori pe prințesa Maria Louise, prima soție a țarului Ferdinand I al Bulgariei, pe prințul Elias, pretendent la tronul Ducatului de Parma, pe Xavier, Duce de Parma, pe prințesa Zita, ultima împărăteasă a Austriei, regină a Ungariei și a Boemiei și pe Prințul Felix de Bourbon-Parma, care a devenit soțul Charlottei, Marea Ducesă de Luxemburg.
Mama Anei, Margaret, a fost fiica prințul Valdemar al Danemarcei și a prințesei Marie d’Orleans, fiind așadar nepoată a regelui Christian al IX-lea.
Ana și cei trei frați ai săi, Jacques, Michel și André, și-au petrecut copilăria în Franța, iar în 1939, fugind din calea naziștilor, au trăit o vreme în Spania, Portugalia, apoi în Statele Unite. La New York, principesa a urmat cursurile școlii de artă Parson’s School of Design și a lucrat în același timp ca vânzătoare într-un magazin. În 1943, a revenit în Europa și, până la sfârșitul războiului, a fost voluntar în Forțele Franceze Libere la campaniile din Algeria, Maroc, Italia și Luxemburg.
Tenacitatea a fost, după cum ea însăși spunea, principala trăsătură a caracterului. Îi plăcea să citească, îi plăcea grădinăritul, aprecia onestitatea, sinceritatea, chiar dacă era uneori dureroasă, și franchețea și recunoștea că principlul său defect era acela de a critica. În copilărie, fratele cel mare al principesei, Jacques (care a murit în Danemarca, într-un accident stupid de mașină, lovit de un automobil care venea de pe contrasens), îi spunea Nanne.
Culoarea preferată a Anei a fost albastrul, “albastrul mării pentru că e plin de nuanțe și niciodată la fel”, iar florile ei favorite erau cele de câmp, macii, albăstrelele, florile sălbatice, pentru că plantele prea sofisticate i se păreau artificiale.
Despre experiența primei slujbe, cea de vânzătoare de panglici și flori artificiale, despre care a mărturisit că nu i se potrivea, preferând să aranjeze vitrinele magazinului, povestea că a remarcat unii clienți foarte politicoși cu cei care vindeau, iar alții pentru care vânzătorul nici nu exista, iar de atunci a fost întotdeauna atentă să le spună “mulțumesc” și “bună ziua” celor pe care îi întâlnea la cumpărături.
În perioada în care a fost voluntar în armată, principesa a primit misiunea de a conduce o ambulanță, o muncă foarte dificilă, mai ales pentru că în jurul său era multă suferință, iar pe tinerii răniți nu putea să îi ajute decât mângâindu-i sau ținându-i de mână pentru a nu se simți singuri.
“Sunt multe lucruri care nu-mi plac, dar pe primul loc sunt oamenii îngâmfați, cu nasul pe sus, care-i privesc pe ceilalți de sus. O doamnă adevărată o recunoști imediat pentru că e modestă”, spunea Ana a României, discreta principesă care i-a fost alături Regelui Mihai timp de 68 de ani, în același interviu acordat Eugeniei Vodă.
Anne Antoinette Françoise Charlotte Zita Marguerite, principesă de Bourbon-Parma, a murit pe 1 august 2016 la Spitalul Morges din Elveția și a fost înmormântată în Catedrală Arhiepiscopală și Regală de la Curtea de Argeș.
