Principesa Mărioara a României: dramele unui destin regal

Principesa Mărioara s-a născut pe 6 ianuarie 1900, la Castelul Friedenstein din Gotha, fiind a treia născută dintre cei șase copii ai reginei Maria și ai regelui Ferdinand al României. Întâmplător, în acea perioadă la opera din Gotha se prezenta creația compozitorului francez Ambroise Thomas, “Mignon”, o operă comică în trei acte bazată pe o povestire a lui Goethe, care a inspirat diminutivul de alint al micuței principese.

Mărioara și-a petrecut copilăria la Palatul Cotroceni, reședința care fusese reabilitată de Regele Carol I și dăruită principelui Ferdinand și Mariei cu ocazia nunții lor, și la Castelul Pelișor, iar cel mai apropiat dintre frații ei în această perioadă a fost Nicolae, al doilea născut al cuplului princiar. Copiii au fost educați de părintele Mazarie la religie, de profesorul Vasile Păun la limba română, domnișoara Păun le-a dat lecții de limba franceză și Nicolae Iorga la istorie, iar pregătirea la muzică le-a fost oferită de George Enescu.

Principesa avea deja 16 ani când fratele ei cel mic, ultimul născut al Reginei Maria, Principele Mircea, a murit, tragicul eveniment a afectat-o foarte mult și nu a uitat niciodată suferința prin care a trecut întreaga sa familie. În timpul refugiului la Iași, o însoțea adesea pe mama ei în activitățile de caritate, încercând să aducă mângâiere soldaților răniți în timpul războiului. În 1919, Mignon a studiat pentru un an la școala de fete Heathfield din Ascot, acolo unde mai târziu va învăța și Principesa Ileana.

Într-una dintre călătoriile ei la Paris în perioada Conferinței de Pace, Regina Maria l-a cunoscut pe Alexandru al Serbiei, al patrulea copil al lui Petru Karadordjevic și al Prințesei Zorka de Muntenegru, și, plăcându-l mult pe tânăr, i-a venit ideea căsătoriei fiicei sale mijlocii cu el, deși acesta nu făcea parte dintr-o dinastie cu mare vechime în Europa. În ziua de Crăciun a anului 1921 s-a oficiat logodna formală dintre Alexandru și principesă, iar ceremonia religioasă a logodnei a avut loc pe 20 februarie 1922 la Palatul Cotroceni.

Nunta a avut loc în Serbia în același an, pe 8 iunie, și, cu ocazia acestui eveniment, a avut loc la Belgrad primul meci din istoria echipei naționale de fotbal a României. La scurt timp după sosirea în noua sa țară, Mignon a început să învețe limba sârbă și să ia lecții de istorie. Cuplul a avut trei băieți – Prințul Petru, născut la doi ani după venirea pe lume a lui Mihai al României, Prințul Tomislav și mezinul Andrei, care  venit pe lume în 1929.

Pe 8 octombrie 1934, regele Alexandru a fost asasinat în timp ce se afla într-o vizită de stat în Franța de un revoluționar bulgar numit Kelemen. Asasinul acționase în numele unei organizații macedonene și a fost ucis la scurt timp după comiterea crimei, care a rămas în istorie ca unul dintre primele asasinate filmate. Pe peliculă nu este surprins momentul împușcăturii, ci clipele imediat următoare, dar filmul-document rămâne unul dintre cele mai prețioase momente istorice ce au fost vreodată înregistrate, alături de încoronarea țarului Nicolae al II-lea al Rusiei și înmormântarea reginei Victoria a Regatului Unit.

Ziarele din întreaga lume au publicat informații despre teribilul regicid, oferind amănunte despre moartea tragică a lui Alexandru, primite de la corespondenţii speciali la Marsilia. Presa iugoslavă a subliniat consternarea pe care dispariţia suveranului a provocat-o în toată țara.

Într-un articol intitulat: „Eroul nemuritor şi creatorul Iugoslaviei“, ziarul „Vreme“ din Belgrad scria: „Regele Alexandru a fost ca om politic, ca om, ca suveran şi ca şef militar cea mai mare personalitate din istoria naţională a Iugoslaviei. Educaţia pe care a primit-o de la părintele său, răposatul rege Petru I, a fost cu totul conformă tradiţiilor naţionale. Încă din tinereţea sa regele Alexandru a ştiut care sunt nevoile poporului său, care sunt dificultăţile, care este idealul acestui popor şi ce trebuie făcut pentru realizarea unui viitor mai fericit. În ţară, numele regelui Alexandru era o garanţie pentru înţelegerea internă. A coborât în mijlocul poporului său ca un şef bun. Îi cunoştea dorinţele şi în just sens îşi îndrepta toată activitatea. Opera ce a îndeplinit-o pentru crearea și consolidarea Iugoslaviei, de la 1929 până la 1934, este o operă formidabilă, a cărei valoare nu va putea fi evaluată decât de istorie. În adevăr, în această perioadă s-au pus bazele existenţei eterne a ţării acesteia. În această perioadă Iugoslavia şi-a primit numele, drapelele militare sub care tineretul va depune jurământ, precum şi numeroase legi ce au organizat şi reorganizat economia naţională a Iugoslaviei. În aceasta perioadă Iugoslavia a mai câştigat şi noi prietenul în lume, devenind o mare putere din Balcani. Iugoslavia a progresat pe terenul cultural şi moral. În această perioadă ea a fost dată de multe ori ca exemplu lumii întregi.

Regele Alexandru a fost eliberatorul şi salvatorul Iugoslaviei. Alături de numeroşi suverani ai lumii el a fost dintre cei rari care au rămas suverani cu adevărat naţionali“.

Mărioara a rămas văduvă la doar 34 de ani, iar fiul ei cel mare a devenit rege sub numele de Petru al II-lea al Iugoslaviei. În momentul deschiderii testamentului suvernului defunct, toată lumea a constatat cu uimire că Alexandru încredințase regența nu soției, ci vărului lui, prințul Pavle (Paul) Karadordevici.

George I. Duca povestește în “Cronica unui român în veacul XX”, volumul său de amintiri: “Principesa Ileana îmi descria mai grafic scenele la care a luat parte cu prilejul funeraliilor naționale făcute cumnatului ei: Este atât de grav, de cumplit, de nedrept. Biata Mignon, când te gândești că pentru ea totul s-a termint, visurile, planurile, tovărășia. Văduvă, când abia începea să se bucure de căsnicie, erau atât de fericiți. Acum nu îi mai rămâne decât să vegheze la viitorul nesigur al copilului. Este oribil de trist. E prea tânără să fi rămas singură, să fie Regină-Mamă. Din fericire, are un bun și statornic prieten în Paul, cu care se înțelege foarte bine.

În viața mea nu am asistat la o așa cumplintă și sfâșietoare dezasperare a unui întreg popor. Îngrozitor de văzut. Oameni mari și mici, bătrâni și copii îngenuncheați de-a lungul drumului întreg ce l-a făcut coșciugul prin țară, plângeau în hohote, până ce aveai impresia că întreg pământul și casele se văitau de oribila pieire. Șase milioane de oameni au făcut pelerinajul.

Mignon în timpul acesta s-a purtat atât de admirabil, cu atâta curaj și demnitate, cum nu pot descrie. Ca întotdeaunaa s-a gândit la alții și la ea deloc. A fost dulce și primitoare, a găsit un cuvânt bun pentru fiecare, ca și cum alții și nu dânsa aveau nevoie de consolație, și ce amarnică durere trebuie să fi fost în sufletul ei. Mama, cu obișnuitul ei calm și adâncă pricepere, i-a fost de ajutor și mă bucură că și eu i-am putut ajuta întrucâtva. Întotdeuna ne-am înțeles și am trecut prin multe împreună, așa că în aceste clipe am făcut un bloc, noi trei, ceea ce a susținut-o pe Mignon, singurul ajutor ce i-l puteam da.

Din nefericire, sănătatea ei este forte proastă având teribile crize de ficat, săraca. Din această cauză Sandro la ultimul moment nu i-a îngăduit să meargă cu el pe mare și i-a fost astfel viața scăpată.

La înmormântare a fost și George al Angliei. Nu îți pot spune ce impresiune bună ne-a făcut și ce drag ne-a devenit. Marina era și ea și fericirea lor împreună era bună de văzut, o licărire de lumină în toată durerea…”

În martie 1941, regele Petru, ajuns la vârsta de 17 ani, a fost considerat major, însă în scurt timp Serbia avea să intre într-o situație politico-militară extrem de complicată, iar familia regală a fost obligată să plece în exil.

Ajuns la Londra în 1944, tânărul suveran a decis să se căsătorească cu Alexandra a Greciei și nu s-a mai întors niciodată în Serbia după ce monarhia a fost abolită prin referendum, deși el refuzase să abdice.

Regina mamă Mărioara a murit în exil la Londra pe 22 iunie 1961, la vârsta de 61 de ani, și a fost înmormântată inițial la “Royal Burial Ground”. În 2013 rămășițele ei au fost reînhumate la Mausoleul Regal Oplenac de lângă Belgrad, acolo unde era depus, încă din 1934, soțul ei, regele Alexandru I al Iugoslaviei.

 

Galerie foto: